Cine nu cunoaste istoria o va repeta cu siguranta !

ARHIVE

 
Cine nu cunoaste realitatea in care traieste...

Subiecte:

  • » Petre Roman (Neuländer) a recunoscut ca a fost spion pentru KGB. Tatăl său - Walter Roman (Erno Neuländer), locotenent-colonel NKVD: “Dupa noi, vom veni tot noi”
  • » Cea de-a 93-a aniversare a Unirii Bucovinei cu Români
  • » ARC PESTE TIMP - Unirea Bucovinei Reintregirea Romaniei
  • » Cum ne-au furat sovieticii câteva insule din Delta Dunării. Câteva documente noi
  • » ROMÂNI UITAŢI, ROMÂNII DIN TRANSNISTRIA Conferinţă despre Transnistria
  • » DE LA CITITORII NOSTRII: IACOB CAZACU-ISTRATI CANADA
  • » Aniversarea de 90 de ani a Regelui Mihai I de România
  • » Sărbătoare în Basarabia, incursiune în infernul lui Igor Smirnov
  • » Armata Naţională a RM a arborat Stema României Mari
  • » SĂRBATOARE ÎN R. MOLDOVA
  • » Capra cu trei iezi şi SBU, securitatea ucraineană...
  • » Dmitri Rogozin, ursul rusesc şi acvila românească
  • » Sfinţire cu peripeţii la Hagi Curda
  • » ORDIN CĂTRE ARMATĂ - 22 Iunie 1941
  • » UN DOCUMENT RAR APROAPE NECUNOSCUT CINE A DECLANSAT SI LA CE AU FOLOSIT RAZBOAIELE MONDIALE?
  • » Rusia a pierdut încă o campanie împotriva României!
  • » NI SE FURA ISTORIA DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI
  • » Un milion de evrei urmează să devină con-cetătenii nostri. Au acest drept ? Nu! Nici vorbă!
  • » Războiul din Transnistria, discutat la New York
  • » 70 DE ANI DE NEUITARE. 1 APRILIE 1941: 3000 DE ROMANI ERAU MACELARITI DE SOVIETICI LA FANTANA ALBA IN BUCOVINA
  • » BASARABIA LUI VOLODEA TISMĂNEANU
  • » În memoria lui Andrei Vartic
  • » DIN CULISELE REALE ALE ISTORIEI TRATATUL DINTRE ROMANIA SI UCRAINA IN ACTUALITATE
  • » Addendum la cazul Anei Pauker - Terorism evreiesc în România
  • » ION ILIESCU-BIOGRAFIA SECRETA
  • » Holocaustul (genocidul) evreilor împotriva românilor .Cerem despăgubiri de 200 (doua sute) miliarde euro
  • » Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia
  • » Abdel Bari Atwani: "Defaimarea evreilor este antisemitism, defaimarea populatiei de culoare este rasism, defaimarea Islamului este libertate de expresie"
  • » DOR DE ION VATAMANU
  • » 9 Mai 1945-Nothing to celebrate (for us)
  • » Istoric al Serviciilor Speciale ale Armatei Romane
  • » Cum i-a ajutat FSB pe comunişti în Republica Moldova
  • Petre Roman (Neuländer) a recunoscut ca a fost spion pentru KGB.
    Tatăl său - Walter Roman (Erno Neuländer), locotenent-colonel NKVD:
    “Dupa noi vom veni tot noi”

     

    Petre Roman a facut, miercuri seara, 12 Martie 2010 , in timpul emisiunii “Nasul” de la B1Tv, o dezvaluire extrem de interesanta. Practic, fostul premier al Romaniei de la inceputul anilor ’90 a recunoscut ca a facut spionaj militar in perioada in care era un simplu doctorand in Franta.
    Dezvaluirea lui Roman vine dupa ce Cornel Dinu a insinuat ca acesta ca a facut parte din reteaua Caraman, care Mihai Caraman a fost singurul spion roman decorat de KGB. Petre Roman a povestit ca, in perioada in care se afla la doctorat in Franta, a avut ocazia sa vada planurile unui fel de baraj acvatic militar si, dorind binele tarii, a facut poze sau a copiat acele poze si planurile barajului. Pe care le-a trimis ulterior in tara. Roman a precizat a fost singura data cand a facut asa ceva in viata lui si ca gestul sau a fost determinat de patriotism.
    Interesant este cum putea sa faca asa ceva un simplu doctorand, daca nu avea legaturi cu Securitatea. Practic, din “patriotism”, Petre Roman a riscat sa fie acuzat de spionaj militar. La fel de interesant este unde a trimis aceste documente Petre Roman. Contactat de Agentia de Investigatii Media, fostul premier a refuzat sa dea explicatii despre acest episod. “Nu vreau sa vorbesc. Imi ajunge ce am spus pana acum”, a declarat Petre Roman.
    Agentia de Investigatii Media a stat de vorba cu personaje care au jucat un rol important in Revolutia din 1989 si care stiu, de asemenea, detalii despre activitatea lui Petre Roman. De asemenea, am stat de vorba si cu istoricul Marius Oprea, unul dintre cei mai buni cunoscatori ai perioadei de dinainte de 1989.
    Sergiu Nicolaescu: “Ceva adevarat este”
    Sergiu Nicolaescu a refuzat sa comenteze acuzatiile lui Cornel Dinu si dezvaluirea facuta de Petre Roman, dar a precizat ca “ceva adevarat este”. “Eu ma abtin sa comentez. Cel putin deocamdata. Este normal sa iti pui semne de intrebare. Va spun un singur lucru: adevarul se afla pe undeva. Ceva adevarat este”, ne-a declarat Sergiu Nicolaescu.
    Gelu Voican: “Caraman il simpatiza pe Roman”
    Gelu Voican Voiculescu refuza sa creada ca Petre Roman ar fi putut avea legaturi cu Securitatea. “Eu refuz sa cred ca avea legaturi cu Securitatea. O fi facut-o din patriotism. Oricine putea sa faca asa ceva. Barajele nu sunt obiective militare. Nu trebuia sa aiba legaturi cu Securitatea pentru a face asa ceva. Securitatea nu se apropia de oameni ca Petre Roman. El era fiul lui Walter Roman”, ne-a spus Gelu Voican Voiculescu. Acesta sustine ca Petre Roman era simpatizat de Caraman, dar ca nu a facut parte din reteaua care a adus cele mai mari prejudicii NATO. “Activitatea lui Caraman s-a incheiat in 1969. Roman a plecat la doctorat in ’71, deci cu doi ani mai tarziu. Ei nu s-au cunoscut decat in ianuarie 1990. Ce putea sa faca un doctorand cum era Roman in reteaua Caraman. Acolo erau folositi cetateni francezi, belgieni si asa mai departe. Nu romani. Astea sunt fabulatii. Niste speculatii. Nu stiu ce ratiuni in determina pe Cornel Dinu sa zica asa ceva. Poate ca este inca suparat ca nu l-a pus Roman ministru al Sportului. Dupa ’89, Petre Roman nu a avut nici o legatura cu numirea lui Caraman la SIE. Eu m-am ocupat de asta. Am avut mai multe optiuni, dar, in final, a fost ales Caraman. L-am anuntat cand eram in birou la generalul Stanculescu si planuiam inlocuirea generalului Nicolae Militaru. Raporturile lui Caraman cu Iliescu nu au fost cele mai bune. Mihai Caraman si Petre Roman s-au inteles bine. Caraman chiar il simpatiza pe Roman”, ne-a declarat Gelu Voican Voiculescu.
    Virgil Magureanu: “Nu vreau sa mai vorbesc”
    Fostul sef al Serviciului Roman de Informatii din perioada 1990-1997, Virgil Magureanu, nu mai doreste sa comenteze pe marginea subiectului privind posibilele legaturi ale lui Petre Roman cu reteaua Caraman. “Eu nu vreau sa ma mai bag in asa ceva. Nu cunosc nimic. Va spun sincer ca nu imi place subiectul. Despre asemenea lucruri eu nu mai vreau sa vorbesc”, ne-a spus Virgil Magureanu.
    Marius Oprea: “Roman a ajuns pe alte filiere”
    Fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, istoricul Marius Oprea, crede ca ascensiunea lui Petre Roman se datoreaza nu retelei Caraman, ci altor filiere. De asemenea, acesta lasa sa se inteleaga ca premierul de la inceputul anilor ’90 era un agent. “Petre Roman a fost promovat prin alte filiere. El a fost la Toulouse, dar dupa desfiintarea retelei. Nu exista dovezi ca domnul Roman a facut parte din reteaua Caraman. Ce ridica cele mai mari semne de intrebare este faptul ca domnul Caraman a devenit seful SIE in 1990. El nu a fost recomandat pentru aceasta functie de catre Petre Roman, caci nu putea sa-l recomande un agent. L-a recomandat cel care coordona reteaua KGB din Romania, adica Ion Iliescu. A fost o decizie dictata de Moscova si pusa in practica de Iliescu. Este halucinant ca domnul Caraman, cel care a facut un aprig spionaj contra Vestului si unul de mare succes, a ajuns in fruntea SIE. El a furat cele mai mari secrete ale NATO, din cauza lui fiind nevoie de schimbarea amplasamentelor rachetelor. Numirea lui la SIE a fost un semnal dat de Romania impotriva NATO si care demonstra ca noi ne alaturam fostului bloc sovietic”, sustine istoricul Marius Oprea.
    sursa: AIM
    Conform lui Cornel Dinu, Petre Roman (Neuländer) a chemat armata sovietică să ocupe România
    În noaptea de marţi spre miercuri, fostul mare fotbalist Cornel Dinu a făcut dezvăluiri de senzaţie la un post tv unde se dezbăteau probleme legate de evenimentele din decembrie 1989. Dacă tot ceea ce a afirmat Dinu este adevărat, atunci unele din “legendele” de atunci trebuie reconsiderate.
    “Nu Ion Iliescu a apelat la ajutorul sovieticilor. Petre Roman este cel care a discutat într-o rusă perfectă, eu o înţeleg, cu consulul sovietic şi a solicitat ajutor trupelor sovietice. Petre Roman era tare speriat de ce se întâmpla.”
    “Eu am stat în aceeaşi încăpere cu Ion Iliescu în noaptea de 22 spre 23 decembrie, la Televiziunea Română, de la 9 seara până dimineaţa la 7.20”, a menţionat Dinu, el explicând astfel de unde ştie aceste lucruri. El a mai arătat că interlocutorul lui Petre Roman ar fi spus că nu poate fi vorba decât de sprijin cu logistică antiteroristă.
    “Domnul consul a explicat clar: «Nu ne amestecăm. Trupele sunt debarcate, în două ore sunt în centru, dar nu ne putem amesteca în treburile interne»”, a mai arătat Dinu.
    În legătură cu afirmaţia consulului sovietic privind faptul că ar exista ceva trupe în România, Dinu a precizat că din ce a aflat (menţionăm că, în decembrie 1989, Cornel Dinu a fost într-o prima fază un fel de gardă de corp a lui Ion Iliescu şi ulterior, pentru o scurtă perioadă, a deţinut unele funcţii în stat), “încă din septembrie, trupele sovietice erau debarcate în munţi”.
    Cornel Dinu a mai declarat că în decembrie 1989 a fost vorba de “o lovitură de stat cu public”, în care au fost implicate armata, Securitatea şi mai multe servicii secrete străine (“Pe 22 dimineaţa, la ora 8.30, generalul Iulian Vlad a dat ordin securiştilor care asigurau inelul de pază al Comitetului Central să ridice dispozitivul. Dacă nu se întâmpla asta, nimeni nu intra în veci în Comitetul Central. Ăsta nu este un semn că a fost ceva organizat, o lovitură de stat” – Cornel Dinu). Fostul dinamovist a mai menţionat că omul-cheie al loviturii de stat a fost generalul Atanasie Stănculescu.
    Puloverul, semn de recunoaştere pentru pucişti
    Cornel Dinu a lăsat să înţeleagă că Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan ş.a. nu purtau întâmplător pulovere în acele zile fierbinţi. El nu a dat explicaţii clare, dar a reieşit din afirmaţiile lui că puloverele constituiau un fel de semn de recunoaştere (probabil de către oganizatorii din punct de vedere tehnic ai loviturii de stat) a persoanelor care trebuiau să preia puterea politică în stat. Dinu a mai afirmat că Silviu Brucan era agent al mai multor servicii secrete străine, că Mircea Dinescu era agent GRU, iar Dumitru Mazilu, al serviciilor secrete sovietice.
    Tot în cadrul emisiunii de marţi noapte, istoricul Alex Stoenescu – el a confirmat în mare parte informaţiile lui Dinu – a afirmat dezinformările şi diversiunile care au apărut pe postul naţional de televiziune şi care ar fi contribuit la escaladarea focului în seara zilei de 22 decembrie i-ar fi avut drept autori pe contraamiralul Cico Dumitrescu şi un general pe nume Tudor.
    22.000 de spioni ruşi sunt acum în România
    Cornel Dinu a mai afirmat că, în urma înţelegerilor dintre marile puteri, s-a decis ca după 1989 România să rămână în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice. “În decembrie 1989 în România erau 1.100 de spioni ruşi. În 2002 erau 10.000, iar acum sunt 22.000”, a reprezentat o altă declaraţie şocantă a lui Dinu. El a explicat că spionii la care se referă sunt de fapt ruşii care deţin sau controlează direct şi indirect firme şi companii în România. “Practic, acum s-a pus în aplicare planul lui Petru cel Mare de lărgire la maxim a sferelor de influenţă, iar capitalul rusesc este prezent peste tot”, a conchis Dinu.
    Tatal lui Petre Roman, Valter Roman (Erno Neulander), locotenent-colonel intr-o unitate NKVD
    Dl. Petre Roman spune ca tatal sau a fost un patriot roman. Documentele vremii il prezinta insa ca pe un om care si-a dedicat viata bolsevismului international. Erno Neulander s-a nascut in Oradea si a fost recrutat in miscarea comunista de kominternistul Nicolae Golberger care l-a ajutat sa plece in URSS via Cehoslovacia. Potrivit documentelor din arhivele sovietice, Neulander a devenit locotenent-colonel intr-o unitate NKVD si a fost trimis in Spania sub numele Walter Roman. Acolo a detinut functia de ofiter CI al batalionului de artilerie “Ana Pauker,” si a avut ca acoperire pozitia de “comisar politic.” In Spania, Walter Roman s-a casatorit cu Angelina, nepoata fostei lidere a PC Spaniol Dolores Ibarruri (“La Passionaria”), de care a divortat apoi la cererea Kominternului. Angelina a fost deportata la Taskent.
    Decorat cu Steaua Rosie
    Dupa infrangerea Republicii Spaniole, Walter Roman s-a reintors in URSS. Acolo a condus, pentru o perioada, sectia romana a postului de radio Moscova, unde a lucrat impreuna cu Ana Pauker, Leonte Rautu si Iosif Chisinevschi. Ana Pauker s-a reintors in Romania imbracata in uniforma sovietica, Walter Roman s-a reintors pe un tanc sovietic, ca sef de stat major al unei brigazi de voluntari (Horea, Closca si Crisan). In 1945 a fost decorat de Moscova cu “Steaua Rosie” asa cum rezulta dintr-un alt document sovietic:
    NKID URSS, Sectia Tarilor Balcanice
    Noiembrie 1945, Nr. 791/bs
    Ambasadorului URSS in Romania,
    tov. S.I. Kavtaradze
    Va trimitem imputernicirea Prezidiului Sovietului Suprem al URSS pentru inmanarea decoratiei si ordinului “Steaua rosie” – nr. 1651765 cu diploma insotitoare – nr. 283631 privind decorarea lucratorului de la radiodifuziunea speciala, Walter Roman, prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 27 iunie 1945.
    La inmanarea decoratiei este necesar sa se intocmeasca un protocol si sa se transmita prin NKID la Sectia pentru decoratii a Prezidiului Sovietului Suprem al URSS.
    Loctiitorul Sectiei tarilor balcanice,
    A. Lavniscev
    “Dupa noi vom veni tot noi”
    In 1946, Walter Roman a fost numit sef al Marelui Stat Major al Armatei Romane si a primit sarcina sa o transforme intr-o filiala a Armatei Rosii. Apoi a devenit ministrul Postelor si Telecomunicatiilor si membru al CC al PCR. Ulterior el a fost marginalizat, impreuna cu ceilalti NKVD din conducerea Romaniei, devenind director al Editurii Politice.
    Walter Roman in “Secolul XX: Secolul Marilor Revolutii”, Bucuresti, 1970: “Cine va veni dupa noi?”, intreaba profetic evreul comunist, referindu-se la comunistii care conduceau URSS si tarile din Europa de Est. “Dupa noi vom veni tot noi,” raspunde autorul. “Noi nu scriem istoria. Noi o cream.” Cele doua fraze erau lozinci afisate in birourile consilierilor sovietici ai Securitatii.
    sursa: Ion Mihai PACEPA pentru Ziua
    Si de ce nu l-am crede pe Pacepa cand el insusi este un evreu ceh?!

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Cea de-a 93-a aniversare a Unirii Bucovinei cu România

    De Dacian Dumitrescu/ Bucuresti / Moldova.ORG/ Luni 28.11.2011

    Luni 28.11.2011 am participat ca invitat împreună cu dl. Clenciu Marian la conferinţa despre cea de-a 93-a aniversare a Unirii Bucovinei cu Patria-Mamă, care s-a desfăşurat la sediul AGIR din P-ţa Romană, Bucureşti.

    Conferinţa a fost organizată de preşedintele Asociaţiei Culturale "Bucovina" dl. Col (r) GALAN.
    S-a cântat Imnul Naţional.

    Dl. Preşedinte Galan a prezentat sintetic contextul internaţional al anului 1918 în care România s-a reîntregit în fruntariile ei naturale.

    S-au prezentat succint şi etapele reunificării cu Basarabia la 27.03.1918.

    În continuare a vorbit dl. Profesor universitar Pavel Ţugui. A enumerat personalităţile bucovinene care au adus o contribuţie importantă la actul Unirii: Ion Nistor, Iancu Cavaler de Flondor, baronul Eudoxiu Hurmuzachi, profesor universitar dr. Honoris Causa Ion Sbierea sau ardeleanul Sextil Puşcariu care era decan al Universităţii Cernăuţi şi director la "Glasul Bucovinei" etc.

    Un alt membru al asociaţiei "Bucovina" dl. Hostiuc Ştefan, din Cernăuţi a prezentat viaţa celulalt mare militant unionist Iancu Cavaler de Flondor şi genealogia sa pâna la Alexandru Lăpuşneanu. Este prezentată cu umor diversiunea prin care Iancu Cavaler de Flondor reuşeşte să pună Legiunea înarmată Ucraineană ce ocupase în noiembrie 1918 principalele instituţii din Cernăuţi: le spune că ştie sigur că vine Armata Română. Evenimentul s-a întâmplat abia în ianuarie 1919 după ce Regele Ferdinand a semnat actul Unirii cu Bucovina la 31.12.1918.
    Vorbeşte şi deputatul Irimescu din Bucovina românească. Reface tabloul evenimentelor şi punctează faptul că "Astăzi ştim sigur despre fruntaşul unionist Iancu Cavaler de Flondor că era agent al serviciilor de informaţii militare româneşti!"

    Sala aplaudă cu vădită emoţie şi entuziasm.

    La final actriţa Ghiţescu recită o poezie vibrantă despre " Unire". Urmează un program muzical în care o soprană ne încântă şi este acompaniată de un pian şi o vioară.

    Conferinţa se termină cum a început cu intonarea Imnului Naţional. Nu ne vine să plecăm şi mai rămânem puţin să socializăm. Facem cunoştinţă cu avocatul Pătraş şi cu soţia sa. Acesta este un bucovinen mândru şi sobru din Hrinceşti – o comună de lângă Galiţia, fosta frontieră de stat dintre Romînia şi Polonia.

    În 1999 a avut "nesăbuinţa" să-l ducă în comuna sa natală, azi în componenţa Ucrainei pe ... Regele Mihai!
    Drept urmare SBU-securitatea Ucraineană i-a făcut mandat de arestare şi abia a scăpat cu fuga el şi soţia sa doar cu hainele de pe ei! De atunci nu a mai călcat prin locurile de baştină.

    Aruncându-ne privirea prin sală, fără să vrem am descoperit şi "fantomele trecutului", bătrâni trecuţi de 80 de ani, cunoscuţi ca foşti agenţi KGB-işti, majoritatea cu rădăcini ruseşti sau ucrainene.
    Fosta coloană a 5-a sovietică! Sincer despre unii credeam că au murit demult. Dar iată că nu au murit şi o "mână nevăzută " îi scoate din casele lor şi îi mai aduce încă la tot felul de acţiuni culturale ce se referă la Basarabia şi Bucovina.

    Să vadă şi să audă, ce spun românii şi ce vor românii...
    A fost singurul moment de " eclipsă" al frumoasei sărbători.

    Plec împreună cu Marian Clenciu. Acesta îmi povesteşte pe drum că pe 26.11.2011 a fost la filiala lor de la Oneşti la o acţiune asemănătoare. Acolo în faţa întregii filiale au fost prezentaţi trei veterani ai Frontului de Est de 94, 95 şi 96 de ani. Ultimii doi reprezentau "primul tanchist român intrat în Cernăuţi în iunie 1941 iar celălalt era ultimul tanchist român care a părăsit Cernăuţiul în iunie 1944 în faţa tăvălugului sovietic". Dacă-mi ajută Dumnezeu voi face un interviu cu cei trei eroi!

    Dar de fapt am scris acest material de supărare că nu am văzut niciun articol în presa română care să marcheze în vreun fel cei 93 de ani de la Unirea Bucovinei cu România! 

    | Înapoi la Subiecte|


     

    ARC PESTE TIMP - Unirea Bucovinei Reintregirea Romaniei

    Unirea Bucovinei Reintregirea Romaniei
    Pe data de 28 noiembrie 1918 in Sala de Marmura a Palatului Mitropolitan din Cernauti se desfasoara Congresul General al Bucovinei. Iancu Flondor este acceptat ca presedinte si in aceasta calitate citesteste, dupa citirea adeziunilor Consiliului National Polonez si a Consiliului National al Germanilor, "Motiunea Congresului general al Bucovinei" , propunind : "Unirea neconditionata si pentru vecie a Bucovinei, in vechile ei hotare, pina la Ceremus, Colacin si Nistru, la Regatul Romaniei." Iancu Flondor s-a adresat apoi delegatilor prezenti la Congres : " Va asigur ca voi pasi cu toata energia si fara pic de sovaire pe unica cale ce duce la limanul mintuirii neamului nostru".

    Dupa 73 de ani, in aceeasi zi de 28 noiembrie, un roman nascut in Bucovina, ales deputat in  Basarabia , in parlamentul celui de-al doilea stat romanesc se adresa Parlamentului Romaniei. Deputatul era Mircea Druc si vorbea despre reintregirea Romaniei. Re-unirea ramine si astazi "unica cale"


    "VREM REÎNTREGIREA PATRIEI!"


    Alocuţiune - București, noiembrie 1991  

       

    "Mircea Druc: Reunirea! Altă soluţie nu există"


    Alocuţiunea rostită de Mircea DRUC, deputat în parlamentul de la Chişinău, din partea Frontului Popular din  Moldova, la 28 noiembrie 1991 în sala Parlamentului României din Dealul Mitropoliei în cadrul Şedinţei festive, cu participarea deputaţilor şi senatorilor, consacrată aniversării a 73 de ani de la  Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

    Onorată asistenţă,

    Stimaţi colegi,

    Comemorăm, oarecum liberi, ziua de unu decembrie! Dar …

    Nu cred că de dragul retrospectivei. Comemorăm pentru a transforma trecutul în prezent. Şi prezentul în viitor. Trecutul nostru, şi tragic, şi glorios, nu e decât o cale istorică spre ziua de astăzi. Iar prezentul nu e altceva decât un scurt popas în drumul nostru spre  un viitor necunoscut.

    Nu cred că am putea admite la infinit, ca o parte a naţiunii române să constate cu amărăciune, zicând: "Căci vai de cine-şi pierde ţara/ Ca să şi-o ceară de la voi ...".  Aşa cum o făcea marele poet al tuturor românilor înstrăinaţi, ardeleanul Octavian Goga, înainte de Marea Unire din 1918.

    Nu cred că un român fără de ţară, "purtând blesteme în cerul gurii drept moştenire din părinţi", ar putea fi oarecum fericit, tot aşteptând o viaţă de om, ca abia la 50 de ani să-i fie permis să treacă Prutul ca să ajungă să-şi vadă capitala ţării.

    Nu cred că vorbele mele v-ar face să bănuiţi că aveţi în faţă un "populist". Melodramatic şi puţin cam exaltat. Nu, nicidecum! Cu toate că vă întreb retoric: - De ce Mircea Druc, feciorul lui Gheorghe şi Ileana, ţărani români dintr-un judeţ din nordul Basarabiei, fiind ales deputat, de către alegători români, într-o circumscripţie pe  pământ românesc, nu poate lua cuvântul în parlamentul României, decât aşa, ocazional?  Ca acum,  la o aniversare, într-o şedinţă festivă.

    Nu cred că cineva, fie de la Chişinău, fie de la Bucureşti sau din altă parte ar reuşi să mă convingă că n-ar fi fost cazul să vorbesc aici, acum şi anume aşa. În acest context, unicul reproş, pe care îl admit la adresa mea, e: anticiparea. Da, recunosc: eu cuget şi acţionez ca şi cum reunirea s-ar fi produs deja. Şi mă gândesc la ceea ce avem de făcut mai departe, într-o ţară reîntregită.

    Cred  însă că adevărul şi libertatea, fără de care ar fi imposibil să ieşim din criză, nu ne pot fi servite pe tavă de cineva din afară. Nici obţinute sub formă de credite nu pot fi. Căci nu există o bancă mondială ce ar da cu împrumut libertate şi adevăr celor captivi. Celor rătăciţi sau induşi în eroare. Adevărul se cere trăit. Iar libertatea cucerită prin luptă. Şi menţinută - cu preţul unei vigilenţe eterne.

    Am cedat destul, noi, românii! Explicaţiile şi justificările nu au acum nici un rost. Nu merită prea mare atenţie nici insinuările unor străini ce vor să ne ţină în captivitate, la propriu şi la figurat. Nici frica patologică din oasele românilor  nu o putem scoate rapid. 

    Noi, românii credincioşi, spunem: "Vrem reîntregirea patriei!". Străinii şi românii timorați vehiculează: "Moscova n-o să ne dea gaz şi petrol". "Occidentul preferă acest status quo". "La Kiev nici nu vor să audă". Mai e și  Budapesta unde se inventează mereu nişte simetrii. Iar la Chişinău - tactica paşilor mărunţi: unul înainte, doi înapoi. Și, vorba Leonidei Lari, unii se vor "domnitori peste o stână şi trei judeţe". La Bucureşti elitele mai stau la cumpene: ce câştigă cu ideea naţională fiecare partid sau lider politic în parte? Toate acestea sunt premize false. Uşor de combătut: cu argumente de ordin istoric, economic și geopolitic. Cu silogisme, statistici și fapte. Şi  le vom  combate mereu.  Ori de câte ori vom avea ocazia.

    Acum vă amintesc doar că avem un singur obiectiv strategic: "Reunirea".

    Iată liantul care ne lipseşte. Pornim pe calea reîntregirii patriei. Vom face să dispară o bună parte din actualele animozităţi, care ne macină pe noi, românii de pretutindeni. Vom crea premizele concilierii. Vom mai tempera egocentrismul şi politicianismul  din noi.

    "Reunirea!". Altfel, între Ucraina şi România, va apărea o nouă Irlandă de Nord. Un nou Liban. Un nou Cipru. Nu putem admite libanizarea teritoriilor strămoşeşti, răpite odinioară. Vor avea de pierdut nu numai românii. Nu numai Europa de Est. Ci şi occidentalii, atât de nereceptivi la problemele României nedreptăţite.

    De aceea consider necesar şi de urgenţă:

    1. Astăzi, mâine parlamentul şi guvernul României să ia poziţie faţă de referendumul din Ucraina. Recunoaşterea Statului Ucrainean în devenire e posibilă numai după soluţionarea problemelor legate de consecinţele pactului Molotov-Ribbentrop, adică după retrocedarea teritoriilor româneşti anexate de către imperiul sovietic.

    2. Parlamentul României până la finele acestui an să adopte o lege vizând cetăţenia românilor din fostele colonii sovietice, dând curs astfel apelului celor zece organizaţii care formează Alianţa Naţională "16 decembrie", apel susţinut şi de grupul parlamentar al Frontului Popular din  R. Moldova.

    Iată de ce, vin cu rugămintea către toţi românii:  

    - Să răbdăm măcar şase luni fără acte de violenţă şi exhibiţionism;

    - Să se facă alegerile necesare respectând legile şi regula, democraţia şi bunul simţ;

    - Să spunem clar, cu fermitate: "Vrem reîntregirea ţării!".

    Ştiu, cineva îmi reproşează chiar în clipa aceasta:  " - Suntem un popor dezamăgit, domnule Druc! Ne-am epuizat. Nu mai putem lupta. Am sacrificat destul!".

    Nu! Nu e adevărat! Niciodată, dar niciodată, timpul nu a fost mai favorabil pentru România ca în prezent. Şi mai avem de dat o luptă. Ultima. Și decisivă. Va fi mai curând o încercare. Un test, la scară naţională. Ca un proces de selecţie naturală. Produsul acestei selecţii vom fi chiar noi, generaţiile de români în viaţă. Şi ne vom împărţi treptat în două seminţii: una, de români care se vor lamenta mereu, cedând în faţa răului… Ca şi ciobanul moldovean din balada "Mioriţa". Pe aceştia îi vom numi români mioritici şi vom încerca să-i recuperăm. Cea de a doua seminţie va fi a românilor încrezători în viitorul naţiunii şi în Dumnezeu. Aceştia nu vor ceda niciodată. Nici chiar în faţa îngerului ceresc, care ar putea veni să-i anunţe că nu mai este loc şi pentru ei în paradis. Aceşti români vor protesta, cerându-şi dreptul, căci urmează calea adevărului.

    Numai reuniți  vom reuşi. Pentru început, o altă ieşire din impas nu există. Şi nimeni nu ne poate  garanta că vom supravieţui în cea de a treia conflagraţie mondială. De data aceasta o conflagrație economică și ecologică,  care ne va cuprinde încurând.

    "Reunirea". Altă soluţie nu există. Medicii şi psihologii cunosc anumite cazuri când oameni schilodiţi se plâng, după mulţi ani, că-i doare cumplit mâna sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios şi suferinţa nu se mai termină. Exact aşa se va întâmpla şi cu naţiunea română dacă va abandona idealul unirii. "Sindromul amputării" nu va dispărea niciodată.

    Eu cred: Reîntregirea patriei se va face, fiindcă aşa vrea Dumnezeu. Sunt deja semne că toate neamurile se cam adună, căutându-şi rădăcinile. Instinctul autoconservării ne sugerează tuturor că cea de a doua venire trebuie să ne găsească pe fiecare la vatra strămoşească. Iată de ce, tot mai mulţi dintre acei care ne-au despărţit pe noi românii se vor retrage cu încetul, lăsându-ne să fim din nou împreună. În casa noastră, în credinţa noastră, pe pământul nostru hărăzit de Dumnezeu.

    Cred că e timpul să se deprindă o lume toată cu ideea că în curând se vor prezenta în parlamentul Ţării toţi deputaţii, din toate teritoriile strămoşeşti aflate deocamdată sub ocupaţie străină.

    Aşa să ne ajute Dumnezeu!

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Cum ne-au furat sovieticii câteva insule
    din Delta Dunării.

    Câteva documente noi

     

    După ocuparea Basarabiei din 28 iunie 1940, sovieticii şi-au amintit că nu au ocupat tot ce le trebuia. Negocierile privind trasarea liniei de graniţă (las aici deoparte chestiunea ţinutului Herţa) s-au dovedit a fi foarte dificile. Sovieticii cereau nici mai mult nici mai puţin decât braţul Chilia din Delta Dunării. Noua poziţie a sovieticilor nega graniţa din 1878 (stabilită tot de Moscova!).

    Voi n-aveţi ce face cu braţul Chilia, dar nouă ne trebuie!

    În prima fază a negocierilor (6 septembrie – 24 octombrie 1940) generalul sovietic Matvei Malanin a spus că România rămâne cu canalele Sulina şi Sfântul Gheorghe care îi sunt de-ajuns, aşa că ar face bine să cedeze canalul Chilia. În ciuda argumentaţiei originale a sovieticilor, românii au refuzat să cedeze. În noaptea de 25-26 octombrie 1940 sovieticii au făcut ce ştiau ei mai bine: au plecat la furat. În această noapte au fost ocupate insulele Daleru Mare şi Salangic, iar 6 grăniceri români au murit în luptele date cu această ocazie. Pe 26 octombrie 1940 sovieticii au ocupat şi insulele Tătaru Mare, Daleru Mic, Maican şi Limba – astfel braţul Chilia a devenit curs de apă interioară a Uniunii Sovietice. Ministerul român de Externe a depus un protest oficial, la care a răspuns comisarul adjunct pentru afaceri străine al URSS, Andrei Vîşinski. Sovieticul a spus că România ar trebui să renunţe la acest protest deoarece respectivele insule nu îi trebuiesc, însă sunt foarte importante pentru Uniunea Sovietică.

    Poveste veche, probleme noi

    Istoria insulelor din Delta Dunării a continuat şi după 1944.  Pe 4 februarie 1948 premierul comunist Petru Groza a semnat la Moscova un ”Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS”. Sovieticii nu au îndrăznit să meargă cu hoţia la Conferinţa de Pace de la Paris din 1947 (acolo unde insulele din Delta Dunării şi Insula Şerpilor au rămas în componenţa României). Aşa că au preferat să se folosească de uneltele lor instalate la Bucureşti. Prin acest protocol România a renunţat la Insula Şerpilor, dar şi la insulele Tătaru Mic, Daleru Mic și Mare, Maican și Limba.

    Povestea braţului Chilia nu s-a oprit aici. Ucraina a preluat această hoţie de la Uniunea Sovietică şi se ţine de ea cu dinţii. În 2010 au apărut ceva discuţii despre modificarea graniţei din Delta Dunării dintre România şi Ucraina (pe baza ideii că s-a modificat cursul apei şi astfel ar trebui modificată şi graniţa).

    Documentele noi

    Relativ la toată această poveste am găsit corespondenţa diplomatică germană referitoare la evenimentele din octombrie 1940, când Uniunea Sovietică a ocupat insulele din Delta Dunării. În câteva zile sper să spun aici povestea din aceste documente.

    | Înapoi la Subiecte|



     

    ROMÂNI UITAŢI, ROMÂNII DIN TRANSNISTRIA Conferinţă despre Transnistria

    Bucureşti, 1 noiembrie 2011 - Conferinţa despre Transnistria

    Dacian Dumitrescu
    Sâmbătă, 05 Noiembrie 2011 20:24

    În prezenţa unei adunări entuziaste, majoritatea foarte tineri, mulţi basarabeni, studenţi, la facultatea de Istorie, marţi, 1 noiembrie 2001, începând cu orele 18.00, la Clubul Ţăranului – Muzeul Ţăranului Român s-au desfăşurat lucrările unei conferinţe organizate de Institutul Fraţii Golescu - Director Mihai Nicolae, în colaborare cu Asociaţia „Pro Basarabia şi Bucovina" - Preşedinte Marian Clenciu, având ca temă Transnistria. În sală, alături de cunoştinţe mai vechi, precum George Simion, venit cu băieţii lui, şi-au făcut simţită prezenţa personalitati remarcabile ale jurnalisticii şi artei contemporane, ziaristul George Damian şi regizorul Marian Voicu. Ca de atâtea alte ori, domnul director Mihai Nicolae a vorbit emoţionant, despre românii din jurul României, de data aceasta referindu-se la românii din Transnistria. La rândul meu, am relatat pe scurt argumentele istorice privind continuitatea neamului românesc în Transnistria, am prezentat o colectie de reviste „Transnistria" editate acolo, în limba română în perioada 1941-1943 şi câteva cărţi mai vechi sau mai noi despre Transnistria. A urmat proiecţia unui film de 25 de minute realizat de regizorul Marian Voicu în satele româneşti din „cealalta Transnistrie", inclusiv cele de la Bug. Filmul, un documentar realist vibrant şi emotionant este excelent realizat şi foloseşte ca pretext „Mişcarea de la Balta - mişcarea inochentistă''. Pe scurt, satele compacte de moldoveni din Transnistria, inclusiv din apropierea Bugului, dar in special din fostului judet românesc Balta, sătui de deznationalizarea totala la care erau supuşi de Rusia Ţarista, apoi de U.R.S.S. administrativ sau prin biserica rusă, se rup total de instituţiile sovietice şi formeaza o grupare în jurul Ieromanahului Inochentie care ţine slujbele în limba româna. Autorităţile bolşevice intervin, il exilează pe acesta, dar şi grupuri intregi de moldoveni, în Siberia. Inochentie moare, moldovenii se întorc în satele lor şi continua să trăiască după învăţăturile acestuia. Majoritatea dintre ei continuă şi azi acelaşi mod de viaţă: nu merg la şcoli ruseşti, la biserici ruseşti nu învaţă limba rusă, nu au legături cu autorităţile ruse sau ucrainene, nu au buletine şi nici paşapoarte, nu au acte pe case dar nici nu le pasă.
    Filmul este zguduitor, prin mărturiile filmate magistral de Marian Voicu şi echipa TVR, conţine mărturii ale unor persoane în vârstă dar şi ale unor primari locali actuali, toate relatate în limba română. A luat cuvantul şi realizatorul acestui vibrant documentar, domnul Marian Voicu, care a povestit toate peripeţiile şi greutăţile întâmpinate de echipa TVR în Ucraina de azi. A fost aplaudat îndelung, acordându-i-se doua diplome de merit : una înmânată de Preşedintele Asociaţiei „Pro Basarabia si Bucovina", domnul Marian Clenciu, iar celalată, oferită personal de domnul avocat Ruslan Deleanu şeful „Institutului pentru Drepturi Civile Europene". La final fost invitat să vorbească jurnalistul George Damian, autorul reportajului: „Românii din Bugeac, pe cale de dispariţie. O călătorie prin satele româneşti din sudul Basarabiei" realizat cu sprijinul D.R.P. Ne-am adunat cu toţii la o cafea şi un suc, am schimbat cărţi de vizită şi impresii. Cu nespusa bucurie am aflat de la domnul Marian Voicu, că de la 1 decembrie 2011, Radio România va emite oficial şi de la Chişinau, că este posibil ca şi TVR să facă acelaşi lucru din 2012.
    Am mai fi stat şi acum la povesti, dar timpul acordat expirase deja.

    afis-Romanii din Transnistria

    Iată filmul realizat de Marian Voicu (Romani Uitati, Romanii din Transnistria):

    ROMÂNII UITAŢI: MOLDOVENII DIN STÂNGA NISTRULUI. Inochentiştii. from Marian Voicu on Vimeo.

    | Înapoi la Subiecte|

     


     

    DE LA CITITORII NOSTRII:

    IACOB CAZACU-ISTRATI

    CANADA

    Scriu… Scriu din Dragoste şi Dor pentru tot ce mi-i drag şi scump, din Durerea pentru tot ce mă doare, din Speranţa la un viitor mai fericit pentru urmaşi. Nu scriu întru slava mea... Scriu pentru a slăvi Patria şi meleagul natal. Scriu pentru şi despre voi, Oameni, care-mi sunteţi dragi şi scumpi, pe care vă iubesc aşa, cum îmi iubesc Mama, Limba şi Vatra srămoşească...

    Lung e drumul şi cotit…, dar mergi pe el Drept, ca să nu te clatine îndoielile şi vei ajunge la împlinire… Speranţă! Credinţă! Victorie!

    Iacob Cazacu-Istrati

    Despre comoara noastră…

    Stau şi mă gândesc, dacă mai face să scriu şi eu despre limba mea, pe care mi-a dăruit-o Dumnezeu din născare, ce astăzi se află în centrul atenţiei şi este obiectul discuţiei în presa din România noastră mică. Scriu acei care o iubesc, dar şi acei care o urăsc. Da. Sunt şi de aceştia...care s-au vândut străinilor, care au schimbat limba mamei pe avere, pe putere.

    Odată cu viaţa, mama ne-a dat şi limba, acel dulce grai pe care fiecare din noi l-a auzit pentru prima oară la sânul mamei. Şi l-a auzit în cele mai duioase, mai frumoase cuvinte, pe care doar o mamă le poate spune odorului său scump. A mai auzit acest dulce grai tot atunci în leagănul de la sânul măicuţei prin cântecele eterne ale celei mai fragede copilării: nani, nani puiul mamei... Cum se poate să uiţi?! Cum se poate să te dezici de darurile mamei, care te-a zămislit şi ţi-a dat viaţă, de limbă şi cântec?

    Dar, cu părere de rău, mai avem trădători...ce li-i ruşine să vorbească în limba sa, preferând o limbă străină...Nu condamn pe acei, care cunosc mai multe limbi. Nu! Din contra, îi stimez...Dar la tine acasă, în familie, pe vatra ta să comunici cu fraţii în limbă străină...e o ruşine, e o trădare de neam, ţară, mamă!

    Sireaca limba mea...Prin câte i-a fost dat să treacă?!...Ne-au furat-o duşmanii şi au ascuns-o după multe cetăţi: cetatea minciunii, urii, umilinţei... Dar n-au rezistat zidurile cetăţilor tâlharilor, s-au dărâmat, căci dragostea faţă de limba mamei s-a dovedit a fi mult mai puternică...Totul se poate fura, chiar şi demnitatea unora, dar limba şi cântecul măicuţei - niciodată! Nici chiar să ne-o îmbrace în alte haine, cum au dorit-o atât Imperiul Ţarist cât şi Imperiul Sovietic, îmbrăcându-i limbii noastre veşminte slavone... Au eşuat toate planurile lor, căci prin dragostea noastră faţă de cele mai mari vălori naţionale: limbă, tradiţii, obiceiuri ne-am păstrat ca neam, ca etnie cu toate, că acei ani sub cele două Imperii şi-au lăsat amprenta pe unii din noi, care sunt astăzi rătăciţi, şi-au pierdut mama (deseori şi mama e vinovată de rătăcirea copiilor). Acei rătăciţi se vor întoarce în marea majoritate, găsind drumul revenirii. Mai rău e de ceilalţi, care nici nu vor să caute acel drum...care au apucat drumul trădării şi îi trag şi pe alţii după sine prin diferite căi şi metode, una din ele fiind presa. Exemplu: „Elena Matei, o tânără din Republica Moldova, pasionată de modelling, actorie și muzică, este prima concurentă care a trecut de preselecțiile X Factor, transmite libertatea.ro.
    Elena i-a impresionat pe cei trei membri ai juriului, Adrian Sînă, Mihai Morar și Paula Seling cu vocea ei puternică, dans dar și cu o înfățișare slavonă. După ce moldoveanca a interpetat…”

    Se vede, că e scris articolul de un “rătăcit” sau mai rău… Oare să nu ştie, că majoritatea strămoşilor noştri dacii aveau ochii albaştri şi părul blond? În mod special au slavizat tânăra fată, accentuînd rădăcinile înrudite, neştiute ale “moldoveniştilor” cu slavii?

    Dacă un părinte al domnişoarei este de origine slavă, îmi cer iertare, iar dacă nu?!...

    Sărbătoarea Limbii Române? Este o mândrie pentru poporul nostru român basarabean. Ziua de 31 august este declarată sărbătoare națională în România Mică (RM). Sărbătoarea a început sa fie celebrată în 1990 (la un an de la evenimentul istoric), sub numele de „Limba noastră cea română”. Anual această sărbătoare este marcată cu manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor... Pentru mine cea mai mare biruintă a luptei noastre pentru renaşterea naţională a fost decretarea limbii române ca limba de stat şi trecerea la grafia latină.

    Sărbătoarea Limba Noastră cea Română nu este numai sărbatoarea noastră, a românilor basarabeni, ci o sărbatoare a tuturor românilor, care vorbesc limba părinţilor, bunicilor şi străbunicilor. Este o sărbatoare sfântă, care ar trebui să fie decretată ca sărbătoare naţională a tuturor românilor, românilor de pretutindeni: fie din Basarabia, Bucovina şi Cetatea Alba, Voievodina sârbească ori America. Trebuie de înveşnicit cel mai puternic stîlp al istoriei pe care se sprijină neamul nostru – Limba.

    Au trecut peste 20 de ani, dar Bucureştii tac…

    Dorim noi sau nu dorim, dar Limba Română în chip de Domniţă, în straie de aur îşi ocupă locul meritat pe tronul eternităţii neamului românesc.

    Eşti o floare astră-n geam

    Dacă n-ai fi tu pe lume

    N-ar avea nici Codrul nume,

    Nu am şti de zi, de noapte

    Limba mea fără de moarte...

    Dacă n-ai avea cuvinte

    N-am şti toate cele sfinte,

    N-ar fi zi, ci veşnic noapte

    Limba mea fără de moarte …

    De n-ai fi un grai, un nume

    N-am avea doine străbune ,

    Nici iubiri cu dor cântate

    Limba mea fără de moarte...

    De nu zămisleai cuvântul

    Îmi era orfan şi gândul,

    Şi înstrăinat de carte

    Limba mea fără de moarte…

    Eşti o floare astră-n geam,

    Eşti comoara unui neam!...

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Aniversarea de 90 de ani a Regelui Mihai I de România

     

     

    Principesa Margareta a declarat, luni seara, la un eveniment caritabil organizat la Ateneul Roman, ca discursul pe care Regele Mihai il va sustine, marti, la Parlament, va dura aproximativ opt minute, scrie Mediafax.

    Principesa Margareta: Discursul Regelui nu va fi lung, va dura cam opt minute. Intrebata daca va fi un discurs lung, principesa Margareta a declarat: "Nu, nu e lung, e mai mult o declaratie, cred ca are cam opt minute". Regele Mihai a mers, luni seara, la Parlament, pentru a vedea sala de plen in care isi va rosti discursul marti dimineata, in cadrul sedintei solemne, zi in care va implini 90 de ani.

    Regele Mihai e asteptat, marti, in Parlament, pentru a rosti un discurs, primul in fata forului legislativ dupa mai bine de 60 de ani, eveniment de la care insa vor absenta, desi au fost invitati, presedintele, premierul, patriarhul BOR, prezenta multor parlamentari ai puterii fiind si ea incerta.

    La sedinta solemna a Parlamentului au fost invitati sa participe presedintele Romaniei, fosti sefi de stat, consilieri prezidentiali, Guvernul, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, primarul Capitalei, patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, arhiepiscopul Bisericii Romano-Catolice, directorii SRI, SIE, SPP, STS, Avocatul Poporului, presedintii Curtii Constitutionale, Consiliului Legislativ, Curtii de Conturi, ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie a Romaniei, ai Consiliului Superior al Magistraturii, Academiei Romane, Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi, Asociatiei Cavalerilor Ordinului "Mihai Viteazul", membri ai corpului diplomatic.

    Maiestatea Sa Regele Mihai implineste azi 90 de ani si a invitat la Bucuresti 70 de capete incoronate, de pe doua continente. Romanii pot vedea cu ochii lor regi si regine, printi si printese, arhiduci, baroni, duci si ducese, marchizi si marchize.

    70 de regi si principi la Bucuresti Exact ca in povesti....
    Va fi o zi foarte incarcata pentru Regele Mihai care aniverseaza 90 de ani si va fi inconjurat de intreaga familie si de 70 de capete incoronate.

    La ora 10, va participa la o sedinta solemna in plenul Camerei deputatilor. La ora 19.00, peste 5.000 de persoane vor putea vedea cu ochii lor regi, printi, duci, baroni, marchizi etc, veniti de pe doua continente, care participa la un spectacol de gala in sala mare a Operei Romane.

    Primaria va instala ecrane si sistem de amplificare afara, in parc, astfel incat sa se vada tot ce se intampla pe scena. La sfarsitul evenimentului, Regele Mihai va saluta bucurestenii de pe treptele Operei, apoi va primi invitatii in holul central al Palatului CEC, la un dineu oficial.

    Regele Mihai s-a nascut la 25 octombrie 1921, la Sinaia, in perioada domniei tatalui sau, Regele Carol al II-lea. A devenit rege pentru prima oara la moartea bunicului sau Ferdinand, in 1925, dupa ce tatal sau a renuntat la tron, apoi din septembrie 1940, pana in decembrie 1947.

    A fost constrans sa abdice si s-a stabilit in Elvetia, unde a locuit 45 de ani. Revenirea lui in tara nu a fost permisa pana in 1997. Este casatorit din 1948 cu printesa Ana de Bourbon-Parma, cu care are cinci fiice: Margareta, Elena, Irina, Sofia, Maria.

    70 de regi si principi la Bucuresti - Uitati ce invitati de seama vin sa-l felicite!

    Spania: Maiestatea Sa, Regina Spaniei
    Regina Silvia si Regele Gustav ai Suediei, invitati de onoare

    Suedia: Regele si Regina Suediei, Contesa Madeleine Bernadotte Kogevinas

    Austria: Arhiducele Georg si Arhiducesa Eilika, Arhiducele Martin si Arhiducea de Austria, Arhiducele Dominic si Arhiducesa Nella, Arhiducesa Maria Magdalena si baronul Hanns Ulrich von Holzhausen

    Belgia: Printul Alexandru

    Franta: Baronul Axel de Sambucy de Sorgue

    Germania: Printul Georg Friedrich si Principesa Sophie de Prusia, Contele si Contesa de Baden, Ducele Mostenitor si Ducesa de Wurttemberg, Printul Bernhard si Principesa de Baden, Printul Ludwig si Principesa de Baden, Printul Ludwig al Bavariei

    Grecia: Principesa Irini a Greciei

    Italia: Principele si Principesa de Savoia, Ducele si Ducesa de Aosta

    Liechtenstein : Principesele Margarita si Isabelle

    Luxemburg: Marele Duce de Luxemburg, Principele Guillaume si Principesa Sibilla

    Familia regala a Greciei

    Regele Bulgariei

    Principele Belgiei

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Sărbătoare în Basarabia,
    incursiune în infernul lui Igor Smirnov

     

    La sfârşitul lunii august avocatul Mihai Nicolae mă sună şi mă întreabă dacă pot pleca în Basarabia. Colaborez de vreo doi ani cu ONG-ul său, "Institutul Fraţii Golescu ". Ne întâlnim şi îmi dă toate detaliile acţiunii. Pe 29.08.2011, seara, plec cu trenul, împreună cu amicul şi colaboratorul meu Edy. Dimineaţa ajungem la Chişinău. Suntem pentru prima oară în Basarabia şi evident şi la Chişinău! Avem emoţii; păşim pentru întâia oară pe pământurile Basarabilor şi ale Muşatinilor, pe pământurile noastre sfinte şi atât de des udate cu sânge românesc, de la Ştefan cel Mare şi până in 1944, ba chiar şi multă vreme în perioada prigoanei bolşevice în care acest teritoriu a fost anexat cu forţa la URSS. Un tânăr prieten ne aşteaptă şi facem împreună un scurt tur de oraş. Chişinăul este un oraş curat, aerisit şi arată mult mai bine decât ne aşteptam noi sau românii în general. Din când în când tineri cu trăsături slave vorbesc tare pe stradă în limba rusă ceea ce ne zgârie timpanele rău de tot. Tresărim şi întoarcem capul oripilaţi. Dar, la Chişinău cam jumătate din cei ce trec pe stradă vorbesc ruseşte, aşa încât chinul nostru a fost prelungit. La prânz mâncăm la o pizzerie cochetă. Tânărul însoţitor ne povesteşte că localul face parte dintr-un lanţ de pizzerii “luat cu japca”de fiul lui Voronin, Oleg, în perioada celor opt ani de dictatură comunistă ai tatălui său.

    După prânz luăm legătura cu Florin Cârlan din New York. Acesta se află şi el la Chişinău, tocmai îl vizita pe academicianul Nicolae Dabija. Ne invită şi pe noi şi ne dă adresa. Ajungem la sediul redacţiei “Literatură şi Artă” situat lânga ambasada SUA şi facem prezentările. Academicianul Dabija e un om care te cucereşte prin simplitatea şi profunzimea sa, prin patriotismul său debordant. La plecare îmi dă ultimul său roman scos în 2011, “Temă pentru acasă”, cu dedicaţia sa olografă.

    A fost o zi plină în Chişinău unde am rămas impresionaţi de curăţenie, arhitectură dar şi de oamenii minunaţi pe care i-am întâlnit. Pe la ora 18.00 ne suim într-un microbuz de linie şi ajungem după o oră cu „rutiera” cum spun localnicii, la Căuşeni.

    Facem cunoştinţă cu profesorul Valeriu Ostaş-directorul „Casei Limbii Române” din Căuşeni. Ne arată sediul spaţios şi frumos organizat al „Casei Limbii Române”. Contribuim şi noi cu o mica donaţie de carte din partea noastră şi a domnului Mihai Nicolae. Apoi ne conduce la un motel unde vom fi cazaţi prin grija Consiliului Raional Căuşeni. Luăm cina împreună cu alţi 20 de români invitaţi şi ei să participe la Ziua Limbii Române la Căuşeni. Dupa cină ieşim pe terasă si socializăm la o bere, un pahar de vin…

    Toţi fac parte din Asociaţia Culturală “Pro Basarabia şi Bucovina”. Facem cunoştinţă cu domnul Marian Clenciu, care de vreun an este noul preşedinte al Consiliului Naţional al respectivei asociaţii. Este un om energic, hotărât, care a reuşit să mobilizeze cinci filiale din “Pro Basarabia şi Bucovina” şi să aducă oamenii aici la Căuşeni la aceasta frumoasă acţiune. Ne povesteşte că a participat pe 16 iulie a.c. şi la sfinţirea bisericii româneşti de la Hagi Curda, azi Camâşovca, în sudul Basarabiei istorice unde fusesm şi noi. Participase deasemeni la sfiinţirea Crucii Mântuirii Neamului din luna august de la Nisporeni. Marian Clenciu pare un om hotărât să facă ceva, să se implice în acţiuni culturale legate de românii din jurul României. Ne vorbeşte despre proiectele sale imediate: o acţiune în Apşa de Mijloc, în Maramureşul istoric sau Transcarpatia, apoi o altă acţiune în Serbia, la românii din Valea Timocului. Ne explică viziunea sa şi faptul că vrea să repoziţioneze ONG-ul pe care-l conduce, la nivelul la tiulaturii sale.

    Pe 31.08.2011, la ora nouă dimineaţa, ne adunăm la bustul poetului Alexei Mateevici, autorul poemului si imnului “Limba Noastră-i o Comoară”. Primarul, preşedintele şi vicepreşedinţii Consiliului Raional, procurorul-şef al oraşului, directorii de licee, inclusiv Ion Iovcev-directorul liceului “Lucian Blaga” din Tiraspol, iau cuvântul. Suntem invitaţi şi noi cei din delegaţia românească să rostim un scurt cuvânt.

    Apoi suntem invitaţi cu toţii în sala de conferinţe a Consiliului Raional Căuşeni.

    Aici găsim o frumoasă atmosferă prilejuită de sărbătoarea “Limba Noastră cea Română”. La Căuşeni, din cei 18000 de locuitori, 82 la sută sunt români. La feerica sărbătoare participă şi decanul Facultăţii de Istorie de la Universitatea de Stat din Chişinău, dar şi consilierul politic Valentin Maleş de la Ambasada României. Din nou toată lumea ia cuvântul începând cu notabilităţile oraşului.

    Urmează un moment emoţionant, în care Ilie Gluh, preşedintele Consiliului Raional Căuşeni, ne înmânează câte o medalie comemorativă cu ocazia împlinirii a 20 de ani de la proclamarea independenţei R. Moldova şi desprinderea ei de URSS. Sărbătoarea continuă cu o masă festivă. Fratele procurorului din Căuşeni locuieşte în Corcmaz, pe malul Nistrului. Ne relatează despre românii căzuţi acolo în al Doilea Război Mondial pentru dezrobirea Basarabiei şi pe care i-au scos ruşii mai târziu din mormintele lor şi i-au aruncat pe toţi intr-o groapă comună, fară cruce. Marian Clenciu se alătură şi el discuţiei. Este vorba de peste o sută de militari români căzuţi în luptă pe malul Nistrului. Toţi suntem de acord că ar trebui sesizaţi cei de la ONCE (Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor) şi împreună să găsim o soluţie pentru ridicarea unui monument la Corcmaz.

    După amiază profesorul V. Ostaş vine cu un microbuz şi plecăm impreună în satul Zaim. Aici vizităm casa memorială “Alexei Mateevici”. Custode este poetul şi profesorul Ion Găină care ne prezintă curtea şi casa cu numeroase efecte personale ale familiei Mateevici. În curte ne intâmpină, dăltuite în piatră cuvintele preotului Vasile Ţepordei,fost director al ziarului”Basarabia”, cu un îndemn nemuritor împotriva dictaturii.

    La întâi Septembrie sună clopoţelul în toate scolile din R. Moldova. Profesorul Ostaş ne împarte în două grupe şi începând cu ora 08.30 luăm parte la deschiderea noului an şcolar la liceul „A. Mateevici” si liceul „M. Eminescu”. La Căuşeni sunt patru licee româneşti şi un liceu cu predare în limba rusă.

    Eu ajung cu grupul meu la liceul „M. Eminescu”. Părinţii şi copii sunt deja adunaţi în careu. Se intonează Imnul. Apoi diverşi elevi cântă sau recită înduioşător. Adresăm şi noi un scurt cuvânt de încurajare micuţilor elevi. O fetiţă de şase ani, urcată în spatele tatălui ei face un tur al careului sunând din clopoţel, ceea ce inaugurează practic noul an şcolar. Facem cunoştinţă cu directoarea liceului şi stăm de vorbă amical la o cafea. Doamna Director ne prezintă realizările liceului, aspiraţiile copiilor dar şi greutăţile pe care le întâmpină.

    După încheierea festivităţilor ne adunăm lângă liceu şi ne suim într-un microbuz. Profesorul Ostaş aranjase împreună cu conducerea raională sa facem o mică excursie în Transnistria. “O incursiune în infernul lui Igor Smirnov”- cum ne tachinau profesorii liceului. Pe la ora 10.45 trebuia să demarăm excursia. Vreo doua doamne din grupul nostru plecară cu un vicepreşedinte al Consiliului Raional la deschiderea anului scolar intr-un sat din apropiere si întârziau. Nervozitatea în grupul nostru creşte, iar profesorul Ostaş prpăune să plecăm fără ei, dar dă un telefon şi nu i se permite. Ne reunim tot grupul şi plecăm abia pe la 12.45. după ce petrecem circa o oră în vamă. Pe la ora 14.30 reuşim să intrăm în autoproclamata republică moldovenească nistreană. La aşa-zisa vamă declarăm că mergem să vizităm mănăstirea Noul Neamţ. Imediat după artificialul punct de frontieră, o pancartă uriaşă ne înştiinţează că “la 2 septembrie 1990 a fost proclamată independenţa republicii moldoveneşti nistrene”. Vameşii era chiar moldoveni, vorbeau bine româneşte şi nu ne-au făcut probleme inutile. Ne suim iar în microbuz, plecăm şi după câteva minute intrăm în Tighina. Oraşul e mare şi aerisit, dar străzile sunt aproape pustii! Separatiştii îi spun acum Bender (după vechia denumire turcească), să nu-şi mai aducă aminte românii de Tighina. Noi insistăm să vedem cetatea. Profesorul Ostaş ne spune că ruşii au transformat-o în unitate militară. În concluzie nu putem s-o admirăm decât de la distanţă şi doar pe dinafară. Trecem Nistrul pe un pod rutier, mergem vreo doi kilometrii spre Răsărit si apoi întoarcem. În sfârşit, vedem vechea Cetate a Tighinei, construită de Ştefan cel Mare, in toată splendoarea ei! Evident, este înconjurată de santinele ruseşti. De altfel, toată Tighina şi toată Transnistria sunt împânzite de unităţi militare şi santinele ruseşti. La intersecţii, la intrările şi ieşirile din oraş, soldaţii ruşi veghiază atent traficul rutier. Evident, suntem şi noi opriţi şi controlaţi ca şi alte vehicule cu numere moldoveneşti. Filtrele ruseşti nu caută bombe şi nici arme, ci doar cărţi româneşti cu grafie latină,-probabil cele mai periculoase arme în viziunea separatiştilor. Pe la ora 15.00 ajungem la liceul „Alexandru cel Bun” din Tighina. Profesorii, elevii şi directoarea plecaseră deja la acea oră, după o lungă aşteptare, dar au lăsat intenţionat toate clasele descuiate. Vizităm liceul şi rămânem impresionaţi de curăţenie dar şi de dotări. Pe holul liceului, pe un perete se află tablourile voievozilor Moldovei, iar în continuarea lor sunt aliniaţi cei patru regi ai României. Într-o clasă găsim hărţi ale Moldovei din perioada lui Duca-Vodă din epoca în care Moldova se întindea până la Bug. Profesorul Ostaş ne relatează că în Transnistria mai sunt doar trei licee cu predare în limba română, toate finanţate de la Chişinău, care se îngrijeşte să trimită şi manuale cu grafie latină. Mai există în regiune şi vreo trei şcoli generale cu “predare in limba moldovenească, dar cu grafie slavonă”, administrate de separatişti. Observăm că liceul nu are nici un firmament şi nimic care să anunţe că localul adăposteşte o şcoală românească sau orice altceva. Cu o zi înainte directorul Ion Iovcev ne povestea că de curând liceul “Lucian Blaga” din Tiraspol a fost înconjurat de separatişti cu trei rânduri de sârmă ghimpată ca să-i delimiteze de o grădiniţă de-a lor...

    Suntem chemaţi la microbuz pentru plecare. Eu rămân printre ultimii în curtea liceului „Alexandru cel Bun”. Ca din pământ apar două femei: o profesoară şi femeia de serviciu care trebuiau să încuie uşile şi poarta după plecarea noastră. Încerc să intru în vorbă cu ele. Sunt speriate şi nu vor să spună cum le cheamă. Abia cu greu reuşesc să aflu că pe directoare o cheamă Roibu Maria şi să obţin adresa ei de e-mail. În final cele două femei regretă şi mă roagă să nu-i scriu; “altfel ne faceţi mult rău şi nouă dar mai ales la copii”. Promit că nu o să-i scriu doamnei director, mai ales că văzusem pe un panou pozele unor copii atât de frumoşi şi cu nume neaoşe româneşti.

    Urcăm în “rutieră” şi plecăm să vizităm „Noul Neamţ”. Este vorba de un complex ce cuprinde trei mânăstiri superbe dintre care una are o turla înălţată pe cinci etaje. Găsim un calugăr moldovean şi vorbim cu el să ne însoţească într-un tur al complexului. Când aude că suntem din România, o ia la fuga. Evident că nici el nu vrea probleme. Până la urmă suntem însoţiţi în turul complexului de un călugăr rus, unul Iuri, care „o rupea ghinişor pi moldovineşte.

    Plecăm. Trecem repede vama înapoi, cam în 15 minute şi intrăm în R. Moldova. Suntem conduşi la o frumoasă mânăstire de maici „Sfintele Marta şi Maria”. După ce vizităm lăcaşul, măicuţele ne invită la o masă cu delicioase bucate produse în ograda lor. La plecare aflăm că de fapt mânăstirea aparţine de Mitropolia Chişinăului, care, spre deosebire de Mitropolia Basarabiei, se subordonează Patriarhiei Ruse. Pe la 18.30 ajungem înapoi la Căuşeni şi mergem să vizităm Biserica “Adormirii Maicii Domnului”. Asta este o relicvă construită în urmă cu peste 500 de ani, pe vremea când Bugeacul era ocupat de tătari, iar Căuşenii erau capitala Bugeacului Tătărăsc, ne spune o doamna care este actualul custode al bisericii-muzeu. Biserica este săpată în pământ, la vreo trei metri sub nivelul solului iar deasupra se înalţă iarăşi vreo patru metri. Este singura biserică din Basarabia şi probabil a doua din Europa care s-a mai păstrat cu aceste caracteristici arhitecturale unice din acele vremuri de demult. Explicaţia acestor particularităţi arhitecturale constă în faptul că pe vremea dominaţiei tătătrăşti acestia cereau ca toate clădirile din regiunea lor, indiferent de destinaţie, să nu fie mai înalte decât un călăreţ cu suliţa ridicată. Aşa au găsit localnicii inovaţia ca jumătate din înălţimea bisericii să fie ascunsă sub pamânt. Doamna custode mai relatează că au primit bani de la ambasada S.U.A. pentru repararea acoperişului. Pe pereţii bisericii picturile sunt si ele vechi şi degradate dar impresionează prin specificul „roşu de Căuşeni”, la fel de celebru ca şi „albastrul de Voroneţ ”.

    Seara, după cină, discutăm iar la o bere, la un pahar de vin... Schimbam impresii despre Transnistria, despre mânăstirile şi bisericile vizitate.

    Pe 02.09.2011 are loc „masa de la revedere”. Participă iarăşi notabilităţile oraşului. Impresionează prin cuvântul ţinut, atât preşedintele Consiliului Raional Ilie Gluh, primarul Grigore Repesciuc şi inimosul profesor Valeriu Ostaş. Ne luăm rămas bun de la toţi şi pe la ora 14.00 plecăm şi la ora 15.00 ajungem la Chişinău. Ne preia un prieten, fost „frontist” si combatant în luptele din Transnistria. Făcuse rost de o invitaţie si ne introduce la ceremonia de aniversare a 20 de ani de la înfiinţarea Armatei Naţionale care se serba în avans cu o zi, de la ora 15.00 la Palatul Naţional. Intrăm în sala de ceremonii şi prindem discursul ministrului Apărării Marinuţă si discursul premierului Filat. La sfârşit ţine un scurt cuvânt şi Mitropolitul Vladimir al Chişinăului. De-a lungul peretilor, militarii din Regimentul de Gardă poartă toate drapelele de luptă ale Moldovei din diferite perioada istorice: primul din faţa scenei fiind celebrul cap de lup Dacic, iar al treilea, drapelul României Mari din perioada interbelică, pe care se vede bine acvila regală. La plecare ne întâlnim cu un alt român, tot „vechi frontist”, care ne spune :”nu trebuie pierdută speranţa, dar mai este încă mult de luptat. Instituţiile statului nostru sunt încă pline de foştii „tovarăşi”, inclusiv de foşti ofiţeri KGB. Cu toate astea progresele sunt evidente iar în ultimii doi ani au devenit decisive, dar mai este mult de muncă. Nu va fi uşor ! Rusia nu va renunţa la Basarabia şi nici la Transnistria cu una,cu două !”

    Ne despărţim şi ajungem la gară. Plecăm tot cu trenul. După ce ni se schimbă iar osiile la Ungheni, ca pe vremea URSS-ului şi după ce intrăm în România, parcă respirăm mai altfel, ne relaxăm şi adormim buştean până la Bucureşti.

    Avem în bagaje peste 600 de poze, câteva zeci de videoclipuri dar şi mii de amintiri ce ne vor marca pentru multă vreme. Sunt amintirile legate de Basarabia, cu oamenii ei calzi, minunaţi şi locurile unice de care ne-am îndrăgostit şi care parcă ne cheamă iar.

    Un articol de Dacian Dumitrescu

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Armata Naţională a RM a arborat Stema României Mari

     

    Stema României Mari a fost arborată de Armata Naţională de la Chişinău la concertul festiv dedicat aniversării a XX-a de la înfiinţare.

    Potrivit Ziua Veche, militarii care au defilat pe scena Palatului Naţional purtau mai multe steaguri, drapele, stindarde şi pavilioane. Pe două dintre acestea, era imprimată Stema Regală a României Mari.

    Pe aceeaşi scenă a fost arborat steagul alb, cu acvila cruciată, al lui Mihai Viteazul, tricolorul revoluţionarilor români de la 1848, cu celebrul slogan “Dreptate Frăţie”, tricolorul cu stema Principatelor Unite, trei variante ale tricolorului Republicii Democratice Moloveneşti (care a votat Unirea cu România, în 1918) şi alte drapele de luptă ale Voievodatului şi Principatului Moldova.


    Steagul lui Mihai Viteazul


    Dreptate Frăţie - Steagul revoluţionarilor români de la 1848


    Merită menţiontă şi o replică a steagului domnitorului Ţării Româneşti Constantin Ipsilanti. Drapelul include însemnele heraldice ale Valahiei şi Moldovei, pentru că domnitorul intenţiona, în perioada 1806-1807, refacerea Regatului Daciei, prin unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi a Serbiei.


    Steagul lui Constantin Ipsilanti

    Articol preluat din Timpul.md

    | Înapoi la Subiecte|


     

    SĂRBATOARE ÎN R. MOLDOVA


    La 27.08.2011, R. Moldova a sărbătorit 20 de ani de
    la desprinderea de U.R.S.S. si proclamarea independentei
    de stat. La 31.08.2011, în R. Moldova s-a sărbătorit pentru
    a 20-a oară "Ziua Limbii Române". La 01.09.2011 s-a
    inaugurat noul an scolar, serbare la care au participat în mai
    multe localitali si invitati din România. La 03.09.2011,
    Armata Natională a R. Moldova a serbat cea de-a 20-a aniversare,prilej cu care, la 02.09.2011 a avut loc festivitatea de aniversare care a fost gazduită începând cu ora 15, la Palatul National din Chisinău. În deschiderea festivitătilor, au vorbit Ministrul Apărării Dl. Vitalie Marinută si premierul Vlad Filat în prezenta Corpului Diplomatic acreditat, a reprezentantilor guvernului, a generalilor si a conducătorilor ostirii. Festivitătile s-au încheiat cu un spectacol în care artistii Operei da Stat au interpretat arii celebre.

    | Înapoi la Subiecte|

     


     

    Capra cu trei iezi şi SBU, securitatea ucraineană...

    Pe 11 august îmi sună telefonul. Este Maria, o femeie de vârstă medie care a fost cu noi pe 16 iulie 2011 într-unul din autocarele ce au mers la Sfințirea bisericii românești din Camâșovca. Ne vedem la o terasă la un pahar cu apă rece.
    În București căldura ne copleșește. Maria începe să povestească: "M-am întors aseară din Sudul Basarabiei. Inițial plecasem pentru câteva zile la Chișinău. Era ziua de naștere a mamei. Apoi ce mi-am zis: "Să trec la întoarcere prin localitatea natală din Raionul Reni". Mai am acolo o soră mai mică și o mătușă care e profesoară în localitatea natală. La Chișinău am stat o săptămână. A fost totul bine și frumos. Cum am trecut în Ucraina au și apărut problemele.
    Am locuit la sora mea. A doua zi dimineață ne-a ciocănit SBU la ușă. Doi zdrahoni au intrat în casa surorii mele, fără să mai ceară permisiunea, fără nimic. Au intrat direct în subiect: "Ați fost în autocarele alea cu români care au participat pe 16 iulie la Sfințirea bisericii românești din Camâșovca?" Eu zic: "Da, am fost." Atunci au început cu un șir de întrebări: "Cine v-a trimis?", "De ce v-au trimis?", "De fapt voi ați venit politic, nu pentru sfițire, nu-i așa?", "Haide recunoaște!", "Câte ONG-uri au participat?", "Cine vă coordonează?", "Ați fost trimiși cu sarcina să românizați Regiunea Odesa?", "Lucrați pentru slujbele secrete românești?". Eu am răspuns că: "Nu și nu și nu" la toate.
    După vreo trei sferturi de oră au plecat bombănind că nu vreau să spun adevărul, dar o să văd eu ce-o să pățesc. După ce mi-am revenit puțin, am plecat la școala din comună unde predă mătușa mea. Tocmai terminase treaba și se pregătea să plece acasă cu fiica ei cea mică, Măriuca, pe care o botezasem eu. Îmi face semn să ieșim în curtea școlii. Aici mătușă-mia îmi povestește:"Fată dragă, la vreo 3-4 zile după ce ați fost voi la sfințirea aia au apărut cei de la SBU. Noi eram la școală și făceam pregătire cu o parte din elevi." Eu zic: "Aici la noi în sat? Ce-au căutat?" Mătuși-mea zice "Am auzit că au fost în mai multe sate care au școli cu predare în limba moldovenească. Au căutat cărțile romănești. Au ridicat până și cărțile de povești pentru copii în limba română, au motivat că au conținut subversiv la adresa unității teritoriale a Ucrainei! LE-AU ADUNAT ÎN SACI, AU PUS SACII CU CĂRȚI ROMÂNEȘTI IN MAȘINILE SBU ȘI DUȘI AU FOST! Alergau copiii noștri din școală să le dea inapoi măcar o carte de povești dar n-a fost chip să se ințeleagă cu ei. Măriuca, deși are numai patru ani, se plictisește acasă și vine cu mine la școală, mai ales în vacanță. Ia o carte din biblioteca școlii și stă cu ea într-o bancă până termin eu treaba. Când au năvălit în școală cei de la SBU, Măriuca s-a speriat și ținea strâns la piept o carte de povești pe care se tot uita de vreo săptămână ba la poze, ba încerca să buchisescă niscaiva litere. Un civil s-a apropiat de ea și i-a smuls cartea. A silabisit cu voce tare: "Capra cu trei iezi". Apoi a declarat că-i subversivă și trebuie arestată. Eu întreb năucă:" Au arestat-o pe Măriuca?" Mătuși-mea mă liniștește:" NU, nu pe Măriuca, au arestat cartea! Au zis că-i subversivă și are conținut dușmănos la adresa unității statale a Ucrainei!" Eu și mai năucă întreb: "Cine-i subversivă, capra?" Mătuși-mea explică contrariată:" Nu știu exact, capra, iezii. CIVILUL ĂLA SPUNEA CĂ DE FAPT CEI TREI IEZI SIMBOLIZEAZĂ CELE TREI PRINCIPATE, IAR CAPRA SIMBOLIZEAZĂ ROMĂNIA MARE CARE-I ȚINE UNIȚI PE CEI TREI IEZI! În fine a confiscat cartea. Eu n-am zis nimic. Mi-era frică să nu ne aresteze si pe noi profesoarele dacă tot tinem asemenea cărti periculoase in scoală. Măriuca o întrerupse pe maică-sa: "MI-AU LUAT CAPLA CU TLEIIEZI, DA' EU DEJA STIU POVESTEA SI O S-O SPUN LA TOTI COPIII". Apoi Măriuca se gândește un pic ne privește intens cu ochii ei albaștrii și zice: "DA' EU TOT O SĂ IUBESC LIMBA ROMÂNĂ, CHIAR DACĂ MI-AU LUAT CARTEA! CÂND O SĂ FIU MARE O SĂ ÎNVĂȚ ÎNTR-O ȘCOALĂ FRUMOASĂ DIN ROMÂNIA SI CU PUȚIN NOLOC POATE SCAP DE AICI!"
    Maria mai ia o înghițitură de apă rece și continuă relatarea: "Eram bulversată și răvășită de cele auzite. Într-un târziu întreb: "Și cum, mătușă, dar cărțile poetului nostru național Mihai Eminescu de le-am primit donație de la Statul Român, pe tabel și pe-alea le-au confiscat?" Mătușica răspunde: "Nu. Au cerut toate volumele de Eminescu, au zis că nu ni le confiscă, să le scoatem pe toate că vor doar să le vadă. Le-am scos d-apăi ce era să facem? A venit un civil cu ochelari așa înalt, tuns scurt și albit și le-a luat la cercetat. A CĂUTAT ÎN FIECARE VOLUM POEZIA DOINA SI A RUPT PAGINILE SI LE-A LUAT CU EL. Volumele ni le-a lăsat asa văduvite si jumulite..." Mă uit înmărmurită la mătusă si o-ntreb:" Da' care-i DOINA, că nu-mi vine-n minte-acu' nici să mă bati ". Mătusa începe si recită:" DE LA NISTRU PÂN ' LA TISA / TOT ROMÂNU ' PLÂNSU-MI-SA / CĂ NU MAI POATE STRĂBATE / DE-ATÂTA STRĂINĂTATE".
    Mă abtin cu greu să nu plâng si-i zic mătusii: "Asta era, vezi mătusă? De-aia nu le place DOINA lui Eminescu la ucrainenii ăstia!"
    Îmi iau rămas bun de la mătuși-mea și plec. Avusesem o zi plină, stresantă și tulburătoare. Merg la biserică să mă reculeg. Aici îl găsesc și pe preot. Este un bătrân tare de treabă. Este moldovean de-al nostru și ține slujbele in moldovenește. La el la slujbă mai vin moldoveni din alte două sate că la ei se ține slujba doar pe ucrainește, de frica autorităților. Cu ceva vreme în urmă i-am dus preotului din sat Cazania în limba română.Vreau să-i mai duc și alte cărți bisericești în română că nu prea are. A rămas doar c-o Psaltire veche cu litere slavone, dar e atât de veche că s-au șters buchileși preotul e bătrân și nu mai vede să citescă. Preotul mă cunoaște de multă vreme. Și eu și soră-mea mai mică am cântat în corul bisericii pe vremea când eram eleve de liceu. Îl văd pe preot mâhnit, mă așteptam măcar la el să găsesc alinare. Îl întreb: "Vă văd supărat părinte, s-a întămplat ceva?" Preotul mă privește lung și-mi răspunde cu reproș: "Da' cum să nu fiu supărat pe tine? Ai venit la mine cu ziariștii ăia doi, cu Damian și celălalt, nu mai știu cum îl cheamă, care au scris cartea aia "Românii din Bugeac pe cale de dispariție". M-ai îndemnat să le dau și eu un interviu, să le spun cum merg treburile pe la noi și cum suferim neștiuți de nimeni și le-am dat interviul, mi-am deschis sufletul în fața lor... Și când colo, ce-mi aud urechile? Aud că de fapt au profitat de bunătatea noastră și de naivitatea noastră și au scris de rău românii ăia și de noi și de satul nostru și de biserica noastră..." Cănd aud așa sar ca arsă și strig: "Dar nu este adevărat părinte, băieții ăia n-au scris de rău, dimpotrivă au scris de bine și ne-au susținut cauza! Cine-a mai scornit-o și p-asta? Cum puteți să susțineți părinte așa ceva, ați văzut cartea?" Părintele mă privește nedumerit: "Eu n-am văzut-o, de unde păcatele mele, dar au venit unii într-o zi, de la ăștia de la SBU și mi-au zis că românii ăia de-au scris cartea m-au păcălit, m-au tras de limbă, au aflat tot ce-au vrut și apoi au scris numai măscări despre comunitatea noastră și despre biserica noastră. Mi-au zis că altădată să fiu mai atent să nu mă mai încred în străini și să nu mai dau interviuri la români că sunt parșivi și răstălmăcesc totul împotriva noastră." Mă uit la dânsu' prostită și zic: "Părinte să știi că golanii ăia de la SBU te-au păcălit, nu ziariștii români. Dar dumneata pe cine crezi părinte? Pe mine sau pe diversioniștii ăia de la SBU?" Părintele răspunde: "Chiar că m-ai făcut curios. Ai cartea? Să mi-o aduci să văd și eu cu ochii mei".
    A treia zi am plecat. N-am mai rezistat să văd și să aud despre atâtea umilințe, manipulări, dezinformări... Să mai dau nas în nas cu profesioniștii minciunilor oficiale ce-și luaseră demult Doctoratele la materiile: deportări, torturi, intoxicări, dezbinări și diversiuni. PROFESIONIȘTII RĂULUI! Am citit articolul pe care l-ați scris: "Sfinţire cu peripeţii la Hagi Curda". Mi-a plăcut pentru că ați scris Adevărul. De-aia am vrut să ne vedem și să vă povestesc ce se-ntâmplă pe Planeta Ucraina. Poate mai scrieți un articol. Poate citește cineva, poate se întâmplă ceva până la urmă. Și noi suntem TOT ROMÂNI, dar din păcate cei mai batjocoriți dintre toți și nimeni nu zice nimic!
    Maria scoate un șervețel și își șterge o lacrimă ce începe a se rostogoli: "PĂI ESTE POSIBIL DOMNULE SĂ CONFIȘTE CĂRȚILE DE POVEȘTI DOAR PENTRU CĂ SUNT ÎN ROMÂNĂ? SĂ ARESTEZE CAPRA CU TRI IEZI PENTRU CĂ S-AR PUTEA GÂNDI COPIII LA ROMÂNIA MARE ȘI CELE TREI ȚĂRI ROMÂNE? Cărțile noastre de povești au ajuns să fie subversive și să atenteze la integritatea teritorială a Ucrainei? Pe ce planetă ați mai văzut Dvs asemenea reacții isterice, paranoice și total disproporționate? Eu am apucat și am trăit și înainte de 1991 pe vremea URSS, eram acolo, dar parcă mai slăbise prigoana împotriva moldovenilor. Dar ucrainenii ăștia sunt nebuni de tot, sunt parcă mai răi ca rușii domnule!"
    Apoi Maria s-a ridicat și a plecat încet, ușor gârbovită, încovoiată parcă de necazurile tuturor ROMÂNILOR DIN BUGEAC, cel din sudul Basarabiei.

    | Înapoi la Subiecte|


     

     

    Dmitri Rogozin, ursul rusesc şi acvila românească

    Pe 25.07.2011 ambasadorul Rusiei la NATO, Dmitri Rogozin iese la rampa cu o afirmaţie «sforăitoare» şi-l acuză pe preşedintele Băsescu de «fascism» deoarece acesta a declarat la postul de televiziune B1 TV ca şi el ar fi dat ordin Armatei Române să treacă Prutul în 22 iunie 1941 exăplicând clar că „ România avea un aliat şi nişte teritorii de recuperat».

    Apoi tovarăşul Rogozin mai stă un pic, mai cugetă puţin şi trânteşte altă declaraţie mai „înveninată» pe blogul său personal: «Românii s-au purtat mai rău şi dacât germanii pe teritoriul URSS în al Doilea Război Mondial».

    Cam astea-s panseurile cu care deloc întamplător şi deloc de capul lui ambasadorul Rusiei la NATO «gratulează» România, naţiunea Română şi pe preşedintele Băsescu.

    De fapt ambasadorul Rogozin e doar una din trompetele «sparte» ale Moscovei. Acolo, un întreg cor de neo-stalinişti desfăşoară de săptămâni bune un spectacol de saltimbanci care înghit şi scot flăcări pe gură la comandă, tot acest circ grotesc cu argumente scoase din rastelul propagandei anilor ’50 fiind îndreptat evident împotriva României.

    Dmitri Rogozin, ursul rusesc şi acvila românească

    Nu ştim precis dacă scurta incursiune istorică a Preşedintelui României i-a supărat aşa de tare pe noii autocraţi de la Kremlin sau mai degrabă pierderea controlului asupra Republicii Moldova în urma scrutinului din iunie 2011, în care majoritatea decisivă a moldovenilor a optat pentru ruperea de „ umbra trecutului» şi dorinţa pentru un viitor euro-atlantic.

    Dar in mod evident conducătorii Rusiei şi «gorniştii» lor, aceşti neo-politruci suferă de amnezie profundă când vine vorba de Rusia, România si al Doilea Război Mondial.

    In primul rând ei nu vor să priceapă nici în ruptul capului că România intrând în război la 22 iunie 1941, nu intra înt-un război nedrept ci într-unul cât se poate de firesc, având de recuperat Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei pierdute la 28.06.1940 in urma ultimatumului sovietic.

    Teoretic Rusia a denunţat şi ea Pactul Molotov- Ribbentrop dar doar pe hârtie şi de ochii lumii.

    Consecinţele acestui odios pact sunt şi azi în vigoare, cel puţin în ce priveşte România.

    Deci România intră în luptă pe 22 iunie 1941 şi suferă pierderi enorme şi în vieţi omenşti dar şi pagube materiale. Apoi România în august 1944 sub presiunea URSS intră intr-o a doua campanie militară, de data asta împotriva Germaniei.

    Numărul jertfelor umane creşte astfel că la sfârşitul războiului în mai 1945, Armata Română înregistrează 800.000 victime din care 100.000 morţi 335.000 răniţi şi 370.000 dispăriţi.

    La sfârsitul războiului România pierde un teritoriu de 44.304 km2 cu o populaţie de 4.000.000 locuitori, nevorbind de Transnistria si nepunând la socoteală Cadrilaterul.

    Când a presat România să întoarcă armele împotriva Germaniei, URSS-ul a făcut României tot felul de promisiuni, că se va ţine cont de contribuţia României, etc.

    După Tratatul de Pace de la Paris din 1956 URSS-ul nu numai ca a uitat definitiv promisiunile făcute dar mai greu sub protecţia tancurilor sovietice a luat despăgubiride război de zece ori mai mult, evident necuvenit, decât se stipulase prin respectivul Tratat de Pace.

    Başca, la trei ani de la sfârşitul războiului URSS a luat cu japca din trupul Tării şi Insula Şerpilor- singura insula din Marea Neagră a carei importanţă geostrategică este evidentă pentru oricine.

    În sfidarea deplină a tuturor normelor de Drept Internaţional, Insula Şerpilor a fost răpită României la 23 mai 1948 printr-un simplu «Proces verbal» semnat de secretarul unu de la Ambasada URSS şi un secretar de stat de la MAE al României, lucru nemaiîntâlnit în uzanţele diplomaţiei mondiale.

    Cât despre teyaurul încredinţat în custodie Rusiei cu acte în 1916, în valoare de 40 de milioane de napoleoni aur, conducătorii URSS şi ulterior ai Federaţiei Ruse au fost loviţi de amnezie de câte ori Romania a adus vorba despre asta.

    Dar cel mai tare îi loveşte amnezia pe liderii de la Kremlin când vine vorba de comportamentul Armatei Roşii pe teritoriul României dupa 1944.

    Doar din Basarabia şi Nordul Bucovinei, circa un milion de români au fost ucişi în lagărele din Siberia de unde nu s-au mai întors.

    În România sute de mii de români au fost băgaţi în puşcării sau trimişi la Canal de ocupanţii sovietici şi puţini au fost cei care au supravieţuit.

    Cel mai cumplit a fost pentru militarii români şi pentru ofiţerii Armatei Regale, care întorşi acasă din război au trebuit să facă faţă unui alt război mult mai perfid.

    Altfel ruşii se tot miră şi ne tot acuză că ne aliem cu americanii şi cu occidentalii. Se pare că nu înţeleg de ce nu putem să ne aliem şi cu ei, cu «ursul rusesc» cum mereu aduce vorba tovarăşul Rogozin.

    Păi vulturul american, vulturul german şi acvila română ar putea până la urmă să se „încuscrească» între ele dar o «combinaţie» cu «ursul rusesc» ar fi una de-a dreptul „împotriva naturii».

    Tot mormăie şi ne tot ameninţă «ursul rusesc» .

    Ce-o să facă? O să prindă cumva acvila Română din înaltul cerului? Sau va fi folosit «ursul» pe post de scut anti-rachetă? Ce-i drept Maica Rusia fiind anesteziată zilnic cu doi litri de votcă pe «cap de urs» , e posibil ca în caz de coliziune cu vreo rachetă din Vest, ursul rusesc să nu mai simtă nimic, dar nici nu se va mai trezi din hibernare.

    Un articol de Dacian Dumitrescu

    | Înapoi la Subiecte|


     

     

    Sfinţire cu peripeţii la Hagi Curda

    (Reportaj de Razboi Rece in sudul Basarabiei)

    Pe data de 15.07.2011 la ora 23:30 trei autocare s-au aliniat in fata hotelului Intercontinental din Bucuresti. Doua Dintre acestea erau ale D.R.P. M-am suit in cel de-al treilea autocar la invitatia lui George Simion, liderul "Noilor Golani",impreuna cu amoicul Edi care se ocupa de partea tehnica la blogul si la site-ul meu si pe care l-am rugat sa faca cat mai multe fotografii. Autocarul nostru a plecat primul la ora 23:40 si pe la ora 4:00 am sosit la Galati. Am trecut frontiera in R. Moldova pe la Giurgiulesti si dupa ciraca un kilometru am ajuns la frontiera Moldo-Ucraineana la punctul de frontiera Reni in jurul orei 6:00. Eram primul autocar sosit si vama ucraineana era aproape pustie la aceea ora. La cateva minute in urma noastra a mai sosit un microbuz pe care scria "PRESA" si in care se aflau majoritatea jurnalistilor romani, cu exceptia catorva care au calatorit in autocarul nostru. Politistii de frontiera ucraineni ne-au intrtebat unde mergem iar George Simion le-a spus direct ca mergem la sfintirea bisericii romanesti din Camasovca. Ne-au mai intrebat daca avem bagaje iar noi am raspuns negativ. Ne-au abandonat acolo si au plecat ofuscat cu caschetele lor uriase-model URSS anii '50-'60. Cand mai treceau cu treaba spre vre un tir sau autocar ucrainean se uitau la noi ca prin sticla, devenisem invizibili. Dupa vreo doua ore de asteptare ne pierdem rabdarea si cerem explicatii. Ucrainenii ne raspund senini ca "nu ne pot lucra pasapoartele pentru ca nu au curent electric". Adica vezi-Doamne ei ar fi vrut dar factori externi, independenti de vointa lor ii impiedica sa-si faca datoria. Intre timp apare sii o masina a Consulatului Roman de la Odesa. Functionarul consular a inceput sa se agite si sa intervina ca sa plece microbuzul cu ziaristi dar chestia asta i-a intaratat si mai rau pe ucraineni. Intre timp noi am discutat cu vamesii moldoveni. Jumatate din cladirea de la punctul de frontiera Reni apartine ucrainei iar cealalta jumatate R. Moldova. Vamesii moldoveni dezmint diversiunea cu pana de curent si ne informeaza ca la ei curentul nu este oprit. S-a facut ora zece. Autocarul nostru nu are aer conditionat iar ventilatia nu face fata valului de caldura. Coboram din autocar si analizam situatia la o tigara. Ii urmarim pe ucraineni cu privirea si le pandim miscarile dar ramanem in continuare invizibili pentru ei. Caldura mare, simtim ca ni se inmoaie asfaltul sub pantofi. In vama ucraineana nu exista nici bufet, nici chiosc, nici automat pentra apa sau cafea, absolut nimic. Soarele dogoreste tot mai tare, atmosfera e sufocanta iar oboseala incepe sa-si spuna si ea cuvantul. Mergem iar la ucraineni pentru explicatii. Ei incep sa tipe tla noi intr-un amestec de ucraineana si moldoveneasca stricata: "daca nu stati cuminti in aftobuz o sa-i chemam pe cei de la SBU pentru control fizic si vor desface si aftobuzul in bucati si veti mai sta inca patru ore si o sa dati si declaratii scrise (in ucraineana deoarece formularele nu erau traduse). Apoi isi varsa focul pe ziaristii romani din microbuz. Doi jurnalisti, Simona Lazar de la Jurnalul National si sotul ei Valentin Tigau-ziarist la Radio Romania sunt dati jos din microbuz si declarati indezirabili.
    Cei doi "infractori" sunt acuzati ca
    au mai trecut pe aici in anul 2009 si au scris niste reportaje despre conditiile in care traiesc comunitatile romanesti din sudul Basarabiei. Sunt condusi pe jos de un politist inarmat "din post in post" ca in vremurile de glorie ale urss si in final predati organelor din R. Moldova. Sa se spele pe cap cu ei. Edy coboara si face poze. Acesta face poze intr-una cu riscul de a ramane cel putin fara aparatul foto. Soseste si autocarul DRP. Toata lumea este agitata. Slujba de sfintire a inceput la ora 10:00. Este ora 11:00. Suntem de la 6:00 in vama. Caldura e naucitoare. Ce au de gand paganii astia cu noi? Trimit sms-uri in tara si explic toata situatia. Toti jurnalistii romani se agita si suna in tara pe la agentiile de presa. In sfarsit ni se comunica faptul ca Antena 3 si Realitatea Tv relateaza pe larg situatia noastra. Suntem peste o suta de romani blocati in vama ucraineana. Oboseala si caldura ne coplesesc. Suntem la un pas de revolta. Numai bunul Dumnezeu ne intareste. In sfarsit, pe la 11:40 ni se da unda verde sa plecam. Batranul nostru autocar pleaca i tromba. Dupa cinci kilometri ajungem in orasul Reni care este o comuna mai mare cu multe case si cinci blocuri cu patru etaje. Singurele cladiri mai importante fiind Militia si Consiliul Local adica Primaria, ambele construite in stil stalinist. Ghidul nostru devine o fata nascuta in regiune si pe care, din motive lesne de inteles o voi numi Ana. Ea a studiat la Bucuresti unde mai apoi s-a si angajat. A fost permanent hartuita de SBU, atat ea cat si parintii ei in scopul recrutarii pentru a da informatii despre Romania. In cele din urma si parintii ei au plecat definitiv si sunt la munca in Europa de Vest. Se intorc doar o data pe an in locurile natale si abia atunci se reuneste familia. Trecem prin Cartal-azi Orlovca apoi prin Satul Nou, Barta, Plevnic. Ana ne spune ca toate sunt sate romanesti ca si Anadol, etc. Doar in Bolboaca sunt gagauzi iar in Nagornoie traiesc bulgari. Ana zice ca tot raionul Reni e dominat de comunele romanesti. Nu cunoaste procentele. Apoi ne povesteste despre o romanca nascuta in Cartal azi Orlovca. Se numeste Eugenia Cojocaru si scrie si azi poeme deosebite "in dulsele grai moldovinesc". Este casatorita cu un roman din comuna Barta unde traieste. Peisaje pe care le traversam sunt de basm. Ses cat vezi cu ochii. Suprafete uriase cultivate gospodareste cu rapita, grau, porumb, floarea-soarelui dar si vita de vie. In schimb drumurile sunt incredibil de proaste, brazdate de adevarate transee. Cand le vezi ai impresia ca un razboi s-a incheiat aici chiar ieri. Soselele arata ca dupa bombardament. Localnicii merg cu batranele lor Lada pe un drum de pamant paralel cu soseaua. Autocarul nostru inoata cu greu pe soseaua impracticabila si abia inaintam cu 20-30 km pe ora. Este trecut de 13:30 si ajungem insfarsit la Izmail. Orasul este foarte frumos, probabil unic in Europa prin melanjul de stiluri arhitechonice. Dar casele din orasul vechi, unele adevarate bijuterii arhitectonice sunt nerenovate, asa cum au ramas de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Rusii au construit doar niste blocuri la marginea orasului si au trantit o statuie sinistra a lui Lenin in centru care se holbeaza si azi schizofrenic la trecatori. Ucrainenii au pastrat-o in continuare. Singurele cladiri renovate la Izmail sunt bisericile ucrainene. Orasul are o pozitie privilegiata fiind situat chiar pe malul Dunarii iar intrarile sunt strajuite de paduri mari de foioase-adevaratii plamani ai orasului. Iesim din Izmail. Mai avem de parcurs 38 de km. pana la Hagi Curda unde s-a sfintit biserica romaneasca. E trecut de ora 14:00. Sfintirea bisericii s-a terminat de mult dar surprizele ucrainenilor, nu! Doua autoturisme vin din directia opusa si se opresc in fata autocarului nostru. Am oprit si noi. In cele doua masini sunt cativa romani care se intorceau de la slujba de sfintire printe care si Dl. Nicu Popa si Dl. Mihai Nicolae, doi functionari ai Consulatului Romaniei si altii. Mihai Nicolae ne spune: "Au venit doi ofiteri in uniforma care ne-au spus sa nu mai asteptam ca autocarele cu romani s-au intors din vama si au plecat in Romania". La intoarcerea in tara pe 18.07.2011 am discutat telefonic si cu Dl. Nicu Popa care mi-a confirmat faptele si m-a indemnat sa relatez despre aceasta diversiune lansata de ucraineni. In fine pe la 15:30 ajungem la Hagi Curda-azi Camasovca. "Noii Golani" scot cele trei drapele romanesti pe care le-au adus iar eu pregatesc sacosa cu cele trei carti si cele trei reviste"Historia" din Iunie 2011 cu Maresalul Antonescu pe coperta. Autocarele opresc la zece metri de biserica. Dam sa coboram si avem un soc. In fata bisericii este masata o companie de militieni ucraineni inarmati, jeep-uri ale militiei iar in lateral trupe speciale anti-teroriste cu casti de razboi si veste antiglont. Inghetam si privim nauciti la desfasurarea de forte. Noii Golani strang repede drapelele si le ascund in graba. Eu ascund sacosa cu carti intr-un rucsacel. Coboram. Biserica are o curte mare cu doua intrari. In fata uneia dintre intrari ne intampina Dna. Consul Cerasela Nicolas impreuna cu Dl. Cristi Dumitru-director in MAE. Dna. Consul povesteste ca dimineata au fost aduse aici autocare cu cazaci: "aveau bate, bannere mari si ne huiduiau. Eu am chemat militia. Apoi cazacii au plecat dar militienii au ramas. Haideti mai bine in curte ca uite au inceput sa ne filmeze pe fata, fara nicio jena." Intram toti in curte la adapostul gardurilor inalte. Militienii scosesera doua camere si ne filmau in timp ce vorbeam cu Dna. Consul si cu localnicii. Localnicii aveau multe sa ne spuna si ne faceau semn sa ne adunam in spatele bisericii unde nu bateau camerele de filmat ale militienilor. Ucraina a ramas un stat politist, stalinist cu reactii paranoice si schizofrenice cand vine vorba de romani care doresc sa ia contact cu comunitatile romanesti de acolo. Intram in biserica si ne miruieste pe rand Parintele Constantin adus de la Buzau pentru Sfintire. Ne povesteste ca la ceremonie a participat si Mitropolitul Roman al Basarabiei. Din R. Moldova a sosit si ansamblul "Joc Romanesc" in frumoasele costume populare dar si ei cu mare intarziere, dupa reteta clasica.
    Facem si cate o mica donatie in lei pentru ca nu avem grivne. Biserica este frumoasa, mare si inalta cat o mitropolie. Zugraveala din interior e deosebita iar turlele aurite ii confera maretie si prestanta. In curtea larga, la adapostul corturilor se intind mese lungi cu bunatati: sarmalute care s-au racit, chiftelute, carnaciori, peste fript si afumat, vin rosu si apa minerala pentru toata lumea.
    Il caut pe Mos Vasile, epitropul, recomandat de toti ca fiind sufletul constructiei acestei mandre ctitorii. Il consider cel mai de incredere si ii donez cartile si revistele. Cand vede poza Maresalului, o saruta de trei ori ca pe sfintele icoane si pentru o clipa am zarit o lacrima in ochii lui. Apoi se invioreaza, ma ia de brat si ma pofteste intr-o camera ferita de privirile si de camerele de filmat ale militiei ucrainene. Aici facem cunostinta cu istoricul Ion Varta din Chisinau, cu cei trei preoti care au slujit la Sfintire, cu preimarul din Hagi Curda si fostul primar din comuna Babele, unde s-a nascut Maresalul Alexandru Averescu si actualul Secretar de Stat din MAE Eugen Tomac. Mai este prezent si un om de afaceri roman din Izmail pe care-l voi numi in continuare Petre. Ne este prezentat Parintele Nicasor Asargiu, expulzat din ucraina timp de cinci ani sub acuzatia de spionaj in favoarea romaniei si Parintele Anatolie, localnic, arestat si el de mai multe ori de-a lungul timpului de catre SBU. Ii intreb ce crime au facut impotriva Ucrainei. Parintele Nicasor Asargiu, roscat si cu ochelari raspunde rar: "Am tinut slujba in limba romana. Aici oricine indrazneste sa tina slujba in romana sau bulgara, ca sunt mai incolo niste sate de bulgari cu biserici bulgaresti, este arestat de SBU, acuzat de destabilizare si ca unel;teste impotriva securitatii nationale a Ucrainei". Parintele Anatolie are parul si barba albite de povara anilor si a greutatilor si ne povesteste in graiul sau moldovenesc: "Biserica de aici a fost daramata de sovietici cu buldozerele in 1979. Dar Mos Vasile nu s-a lasat si uite in sfarsit avem o mandrete de biserica noua. Mos Vasile a pus la bataie terenul sau, romanii din America o parte din bani prin Dl. Nicu Popa iar DRP-ul trei sferturi din bani ca sa reusim terminarea acestei frumoase biserici". Cei doi primari povestesc despre ucrainizarea fortata a populatiei romanesti din Bugeac si despre mistificarea statisticilor de catre autoritatile ucrainene: "Sunt peste doua sute de mii de romania aici in Bugeac dar ucraineni recunosc doar o suta patruzeci de mii drept moldoveni si doar cateva mii drept romani". Primarul din Babele ne relateaza ca nu mai exista acolo casa in care s-a nascut Maresalul Alexandru Averescu. A fost daramata de sovietici. De doi ani face investigatii sprijinit de romanii din Izmail si in sfarsit de doua saptamani a descoperit vila cu etaj si curte din oras care a apartinut Maresalului in perioada interbelica. Ironia sortii, strada poarta azi numele unui revolutionar bolsevic! Primarul spera sa vina la Sfintire si Secretarul de Stat Eugen Tomac: "Poate gasim bani sa o cumparam si sa o facem casa memoriala sau muzeu". Istoricul Varta Ion declara cca asta este o descoperire istorica senzationala. Eu fac o scurta incursiune in istoria Bugeacului incepand de la restituirea acestuia Romaniei de catre Franta prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 care a pecetluit Razboiul Crimeei. Istoricul Ion Varta concluzioneaza ca si eu sun profesor de isorie si lauda scoala de istorie romaneasca. Pe la 17:30 George Simion suna adunarea. II spun ca eu si Edy plecam cu Petre si stabilim locul de intalnire la Izmail. Plecam spre Izmail cu masina lui Petre. In comuna urmatoare petre ne arata o biserica mica dar cocheta construita pe cheltuiala unui medic roman din acea comuna. Ajungem in Izmail si vizitam orasul: Cladiri superbe in orasul vechi in stil Reniassence, Baroc Roccoco, Neoclasic Romanesc, Grecesc, Turcesc, etc. Pacat ca nu sunt renovate. Edy face mereu poze. Ajungem pe faleza de pe malul Dunarii. Ce frumoasa e Dunarea noastra! Ce frumos si verde se vede malul romanesc! Ce frumoasa e faleza! Petre ne spune:' Ambii mei parinti sunt nascuti in Romania Mare! Pe atunci ambele maluri erau romanesti!" Oftam: " Ei, cine stie? Poate ca totusi intr-o buna zi..." Ne asezam sa bem un suc la o terasa cocheta, chiar pe faleza. La masa vecina stau doi tineri moldoveni: unul e de aici din Bugeac iar celalalt e din R. Moldova si lucreaza la Cahul pe linie de cultura. Facem schimb de carti de vizita dar la dau si adresa blogului si a site-ului meu. Aflu de la ei ca in raionul Reni 75% din localnici sunt romani, in raionul Izmail cam 50% sunt romani iar in raionul Bolgrad am pierdut majoritatea datorita colonizarilor facute de ucraineni si a dislocarilor romanilor bastinasi. Ii vad pe tinerii moldoveni destul de stresati si ii invit la Bucuresti la o discutie mai relaxata. Moldoveanul din Izmail relateaza ca romanii din Romania ajung foarte rar pe acolo si ca autoritatile ucrainene fac tot posibilul sa-i tina pe romanii din Bugeac cat mai izolati si le inoculeaza permanent ideea ca de fapt ei sunt moldoveni si nu romanii. Plecam. Pe drum petre ne canta melodii vechi romanesti: "Ionel, Ionelule", Du-m-acasa mai tramvai", etc. Ne dau lacrimile de emotie. Ajungem la intalnirea cu autocarul. Mai facem un mic tur si admiram pentru ultima oara "Catedrala Sobor" cu formele ei voluptoase si neconventionale. Pe la ora 200:00 plecam spre casa. Admiram apusul de soare care incendiaza apele uriasului lac Ialpug. Pe la miezul noptii trecem de frontiera ucraineana. Un tanar basarabean care statea in spatel;e nostru isi zice in barba dar destul de tare ca sa-l auzim: "Grijania mamii lor!" Pe la ora 1:15 reusim sa intram in Romania si in sfarsit pe 17.07.2011 la ora 06:30 ajungem inapoi de unde am plecat, in fata H. Intercontinental, obositi si vai de capul nostru.
    "A fost greu dar a fost frumos" imi spune Edy la despartire. O excursie-maraton de trei zeci si unu de ore cu mult stres, oboseala dar si multa adrenalina. In ciuda sabotajelor si a diversiunilor de tot felul ale ucrainenilor misiunea noastra a fost dusa la bun sfarsit. Cu toate piedicile am reusit sa luam contact cu comunitatile de romani din Bugeac care s-au bucurat sincer sa ne vada si sa ne spuna pe romaneste durerea lor si chinurile pe care sunt obligati sa le indure din cauza ocupatiei ucrainene.
    Povestesc totul acasa cu lux de amanunte si ne uitam toata familia la poze. Baiatul meu de zece ani ma priveste grav si intreaba: "Da' noi de ce nu ne ducem cu tancurile sa-i salvam pe romanii aia si sa ne luam toata Basarabia inapoi?"
    Nevasta-mea este o moldoveanca din Focsani si ii dau lacrimile. Eu strang din dinti si incerc sa ma tin tare. Tatal meu, era sublocotenent de aviatie si incepand cu 22 iunie 1941 a zburat pe I.A.R-urile noastre de vanatoare: IAR-80 si mai apoi IAR-81. A murit in 2007 la aproape 87 de ani. Cand povestea despre bataliile cu bolsevicii si despre "Razboiul nostru sfant din Rasarit pentru dezrobirea Basarabiei si Bucovinei" obisnuia sa recite si doua strofe dintr-un poem uitat. Le transcriu inloc de epilog:

    "Te-au vandut orbii ciocoi
    In sfaturi de taina
    Dar te-om lua inapoi
    In alba ta haina.

    Si prin granitele sparte
    Peste steagurile straine
    Vom tasni si din moarte,
    Neam romanesc, pentru tine"

     

    Un articol de Dacian Dumitrescu.

    | Înapoi la Subiecte|


     

    ORDIN CĂTRE ARMATĂ - 22 Iunie 1941


     

    UN DOCUMENT RAR APROAPE NECUNOSCUT
    CINE A DECLANSAT SI LA CE AU FOLOSIT RAZBOAIELE MONDIALE?


    Benjamin H. Freedman, evreul care a spus adevarul, dezvaluind adevaratele intrigi si motive ale celui de-al Doilea Razboi Mondial
    Articol preluat din revista Lumea nr. 7/2010

    Discurs ţinut de Benjamin H. Freedman, consilierul preşedintelui W.Wilson, în 1961

    Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (preá multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut în timp ce noi dormeam.

    Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania , Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar "de iure", ci chiar "de facto".
    Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.
    În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni.
    Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme , in timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-l iubeau pe Ţar.
    Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi.
    Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania . Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc "status quo ante basis". Aceasta înseamnă "să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă". Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.
    În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germânia (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi - aici voi fi foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele - au spus: "Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri".
    La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei: "Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război Ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie".
    Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg: "Vom aduce SUA in război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania , Austro-Ungaria şi Turcia". Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

    Şi, la puţin timp după acest moment - şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc - Statele Unite, care erau in cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-l va distruge pe Ţar. Evreii nu-l iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.
    Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: "Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia - nici un cent!" În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania , luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.

    După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi "huni". Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i. "Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite".
    Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război.

    După ce noi, americanii, am intrat în război,sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: "Ei bine, noi ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război". Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă "o chitanţă". Iar "chitanţa" a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour..

    Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o.

    De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania ... Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: "Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?" După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

    Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau - un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime - North German Lloyd's şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania , fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: "Iată, într-adevăr, trădare!".
    A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că noi învingem. Şi că le spunem ruşilor: "Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă". Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră. O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la noi ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi.

    Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania , doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo "un stat evreu".

    Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru.

    Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

    Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune "Shema'Israel" în loc de "Tatăl Nostru". Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.

    Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck , au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune.

    Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia , Franţa şi Rusia, pentru a o demola. Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

    Să revenim la situaţia de după primul război mondial.
    După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Hull , în 1933, în Germania , ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

    Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria , pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.

    Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale.

    Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).
    Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală.
    Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum noi americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat, inamicului nostru aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.

    După o vreme, evreii lumii au organizat oconferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei: "Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. Noi, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!" Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii….

    Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte: "Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export". Era o realitate: două treimi din alimentele necesare, Germania trebuia să le importe, pe baza a ceea ce Germania exporta. Implicit deci, fără export două treimi din germani ar fi pierit de foame.

    În această declaraţie, tipărită în New York Times, pe 7 august 1933, Untermeyer mai declara, cu îndrăzneală: "Acest boicot va fi autoapărarea noastră. Chiar preşedintele Roosevelt ne-a recomandat această metodă, în cadrul lui National Recovery Administration". Vă reamintesc că aceasta era entitatea aparţinând de programul New Deal şi care putea declara, în context juridic, un stat apt de a fi boicotat economic.

    Imediat s-a instalat boicotul economic mondial al Germaniei, un boicot atât de asiduu, încât pe niciun raft de magazin al lumii nu mai puteai găsi un produs având inscripţionat Made in German. Un membru al conducerii reţelei de magazine Woolworth mi-a mărturisit că, atunci, au trebuit să arunce în râu farfurii şi ceramică germană în valoare de milioane de dolari. Magazinele cu marfă germană erau, la rândul lor boicotate şi cetăţenii pichetau cu pancarte pe care scria "Hitleriştii!" sau "Asasinii!" - aşa cum se face uneori în Sud.

    Într-un magazin Macy (reţea condusă, paradoxal, de familia evreiască Strauss), o femeie a găsit o pereche de ciorapi vechi de 20 ani, cu eticheta Made in Germany . Imediat magazinul a fost boicotat şi pichetat de sute de cetăţeni cu pancarte antihitleriste.

    În timp ce acestea se petreceau în lume, repet, în Germania nimeni nu se atinsese de un fir de păr al vreunui evreu. Nu exista suferinţă în rândul evreilor. Nu exista foamete. Nu erau crime. Nimic.

    Evident, germanii au spus: "Cine sunt aceste persoane care declară boicot împotriva noastră şi ne aduc oamenii în şomaj şi ne fac să ne îngheţe industria?! Cine sunt ei, ca să ne facă aşa ceva?!" Erau evident indignaţi. Unii au început să picteze zvastici pe magazinele evreilor. Lucru normal. De ce s-ar fi dus un german să-şi dea banii unui proprietar de magazin din aceeaşi etnie cu cei care îi înfometau ţara prin embargoul mondial, pentru a face Germania să îngenuncheze şi apoi să vină să-i dicteze cine să fie premierul sau cancelarul? Era ridicol. Boicotul mondial a mai continuat ceva timp.

    Dar, de-abia în 1938, când un tânăr evreu polonez a împuşcat un diplomat german în ambasada Germaniei din Paris , germanii au devenit într-adevăr duri cu evreii din Germania . Astfel au apărut vitrinele sparte şi luptele de stradă şi tot ce cunoaştem.

    Acum, cu toate că nu-mi place cuvântul (pe care-l consider un nonsens), dar dumneavoastră vă spune ceva, îl voi utiliza în continuare. După cum vedem, supremul motiv pentru care în Germania a explodat antisemitismul şi resentimentele împotriva evreilor era responsabilitatea lor pentru izbucnirea primului război mondial şi boicotarea mondială a Germaniei. Şi, în final, se vede că ei deveneau autorii celui de-al doilea război mondial, pentru că deja lucrurile nu mai puteau fi controlate şi era absolut necesar ca germanii şi evreii să-şi încrucişeze săbiile într-un război care avea să decidă odată pentru totdeauna cine va supravieţui şi cine va pieri.

    În acea perioadă, trăiam în Germania şi ştiam că germanii deciseseră că Europa urma să fie sau creştină sau comunistă; nu exista cale de mijloc… Şi germanii se deciseseră: aveau să încerce să menţină o Europă creştină, pe cât posibil. Şi au început reînarmarea.

    În noiembrie 1933, SUA au recunoscut oficial Uniunea Sovietică. URSS devenea foarte puternică, iar Germania şi-a dat seama că, "dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru".

    Aşa cum azi, în America , spunem "dacă nu suntem puternici, curând vine şi rândul nostru". Iar guvernul nostru cheltuieşte 84 miliarde de dolari pentru apărare. Şi apărare împotriva cui? Apărare împotriva a 40 000 de mici evrei care au luat puterea la Moscova, după care, prin varii metode, au obţinut comanda în atâtea ţări ale lumii.

    Ce putem face noi, azi, în pragul celui de-al treilea război mondial? Dacă acţionăm rapid, poate salvăm nişte vieţi care ar putea fi ale fiilor noştri. Fiii dvs. ar putea fi chiar în seara aceasta chemaţi sub arme şi dvs. nu ştiţi, aşa cum englezii nu au ştiut în 1916, în Londra, că sioniştii făceau un târg cu cabinetul de război britanic, pentru a le trimite cei mai buni copii să moară într-un război absurd ca toate războaiele. Dar cine a ştiut de asta în SUA, la vremea respectivă? Nimeni.

    Nimănui în SUA nu i se permitea să ştie asta. Dar cine a ştiut sigur? Preşedintele Wilson a ştiut. Colonelul House a ştiut. Alţi oameni din interior au ştiut. Mă întrebaţi dacă eu am ştiut? Ceva idei aveam, pentru că eram omul de legătură al lui Henry Morgenthau Sr., în 1912, în timpul campaniei în care Wilson a fost ales, şi circulau zvonuri prin birouri la vremea aceea. Eram omul de încredere al lui Morgenthau, care era preşedintele Comitetului de finanţare, eram omul de legătură între el şi Rollo Wells, trezorierul.

    Deci am asistat la şedinţele lor, cu preşedintele Wilson în capul mesei. Toţi ceilalţi erau acolo şi îi auzeam cum îl bombardează pe preşedinte cu chestiunea impozitelor şi a situaţiei grave a lui Federal Reserve Bank şi îi auzeam cum îl îndoctrinează pe preşedintele nostru cu teorii sioniste. Judecătorul Brandeis şi preşedintele erau acolo şi vorbeau, îi văd şi acum, aproape unul de altul, la fel de lipiţi ca degetele unei mâini. Preşedintele Wilson, când venise la discuţii să afle despre ce este vorba, era la fel de neştiutor ca un nou-născut.

    Aşa am fost noi, americanii, atraşi în primul război mondial, în timp ce dormeam cu toţii. Ne-am trimis copiii în Europa, pentru a fi măcelăriţi! Dumneavoastră ştiţi ce fac evreii de Ziua Iertării, care credeţi că este aşa de sacră pentru ei? Eu ştiu, pentru că am fost unul din ei… Ceea ce spun nu este din auzite. Sunt aici să vă prezint fapte.

    În Ziua Iertării, ca evreu, intri în sinagogă şi rosteşti o rugă, singura rugă care te obligă să rămâi în picioare. Această rugă scurtă se repetă de trei ori: ea se numeşte Kol Nidre. Ruga se referă la un acord pe care-l faci în clipa aceea cu Atotputernicul Dumnezeu, în sensul că orice promisiune, declaraţie sau jurământ pe care-l vei face în următoarele 12 luni să fie nul şi neavenit. Jurământul nu va fi jurământ; promisiunea nu va fi promisiune. Acestea nu vor avea nicio valoare. Cu atât mai mult, Talmudul reaminteşte evreului că ori de câte ori face o promisiune sau un jurământ, să nu uite că legământul făcut sub Kol Nidre, de Ziua Iertării, îl scuteşte de respectarea lor.

    Deci, cât de mult ne putem noi baza pe loialitatea evreilor? Ne putem baza pe loialitatea lor la fel de mult cât s-au bazat germanii pe loialitatea lor, în 1916. Şi, fără îndoială, noi, americanii, vom avea aceeaşi soartă pe care au avut-o germanii, şi din aceleaşi motive.

    Benjamin H. Freedman
    Benjamin H. Freedman a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

    Discursul pe care l-am redat cititorilor noştri a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC, şi publicat la acea vreme de Commori Sense.
    Despre actualitatea mesajului său nu e cazul să vă convingem.
    E suficient să parcurgeţi cu atenţie discursul său.

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Rusia a pierdut încă o campanie împotriva României!

     

    În ultimele săptămâni de campanie electorală, îndeosebi în turul doi, ideologii PCRM acreditau tot mai insistent opinia că polarizarea electoratului este opera echipei lui Dorin Chirtoacă. În comentariile lor devenise un loc comun teza potrivit căreia Chirtoacă în mod deliberat a împins campania electorală în zona politicului şi a geopoliticului, pentru a se eschiva, chipurile, de la dezbaterea „problemelor stringente” ale capitalei. Din păcate, conştient sau inconştient, teza „polarizării electoratului” a fost preluată şi de unii analişti şi jurnalişti care nu fac parte din tabăra lui Dodon, fără însă a explica originile şi subtextul fenomenului dat.

    Adevărul e că la originea fenomenului stau chiar comuniştii, care l-au folosit pe Dodon drept drapel şi portavoce într-o ordinară campanie rusească pe „frontul de Vest”, a cărei ţintă a fost România. Semnalul privind polarizarea electoratului pe principii etnice, culturale, lingvistice, religioase şi ideologice a fost dat de Dodon printr-un articol publicat pe blogul său pe 27 martie 2011. Data de 27 martie nu a fost aleasă întâmplător. Analiza atentă a acestei „creaţii patriotice” ne convinge că ea nu e scrisă la Chişinău, ci numai tradusă - din limba rusă, evident. Astfel, textul intitulat „Unire, moldoveni!” (având subtitlul „Creaţie Patriotică”) e un document programatic, un adevărat manifest al urii faţă de români şi România. Din păcate, presa noastră cea naţională şi democratică i-a acordat puţină atenţie, ca să nu zic mai mult. Nu am crezut atunci, nu cred nici acum că respectivul text e scris de mânuţa lui Dodon. Este un text ce chifteşte de ură împotriva a tot ce e românesc şi menirea lui a fost clară: să dea tonul campaniei electorale, a bătăliei pentru Primăria Chişinăului, o citadelă pe care comuniştii nu au putut-o cuceri niciodată, dar care, în planurile strategice ruseşti, ocupa un loc mai mult decât important. Vorba e că preluarea Chişinăului de către comunişti era vitală pentru ridicarea moralului armatei demoralizate a bătrânului general Voronin. Pentru comunişti (ruşi), Chişinăul era un foarte important cap de pod pentru cucerirea ulterioară a întregii Moldove. Nu întâmplător şi retorica electorală a comuniştilor era construită pe ideea de salvare şi eliberare a R. Moldova de sub ocupaţia „trădătorilor români”.

    Niciodată încă, nicio într-o campanie politică, ideea antiromânească nu a fost formulată atât de deschis, clar şi impertinent. Înţeleg de ce România nu a reacţionat şi nu a ripostat, dar nu cred că o asemenea retorică antiromânească trebuie tolerată la infinit. Fără nicio plăcere, reluăm în această pagină textul semnat de Dodon, pentru a-i facilita cititorului posibilitatea de a se documenta în baza originalului. Dacă dezbaterile în campania electorală nu s-au bazat pe problemele stringente ale oraşului, iar polarizarea electoratului a atins cote critice, vina e anume a lui Dodon, care a dat tonul. Şi a fost răsplătit pe măsură, fiindcă votul dat lui Chirtoacă a fost un vot dat, înainte de toate, împotriva lui Dodon (a comuniştilor şi ruşilor).

    Scorpionul s-a otrăvit pe sine însuşi. Votul pro-Chirtoacă a demonstrat că nu poţi câştiga alegerile în R. Moldova cu antiromânismul, chiar dacă la „votanţii etnici” se mai adaugă şi câteva procente de băştinaşi... statalişti; şi că „votul etnic” este de fapt un vot dat împotriva aspiraţiilor vitale ale R. Moldova, împotriva interesului ei naţional. Ruşii (Kremlinul) au pierdut această bătălie pe „frontul de Vest” şi e timpul să înveţe lecţia. Ca şi liderii noştri politici, de altfel, care e timpul să înţeleagă că identitatea etnică şi spiritual-culturală a celui de-al doilea stat românesc nu e un contract de livrare a gazelor ce trebuie aprobat de (la) Moscova.

    Citiţi acest manifest provocator, cu vădit subtext xenofob, care a polarizat electoratul şi a scindat şi mai adânc societatea moldoveană.

    Unire, moldoveni!

    (Creaţie patriotică)

    Astăzi, 27 martie, coloana a cincea a panromânismului de la Chişinău, reprezentată inclusiv de unele forţe politice de extrema dreaptă, sărbătoreşte aşa-numita „Unire” a Basarabiei cu România, din 1918. An de an, susţinuţi din gros - şi financiar, şi ideologic, şi logistic - de către patronii politici de la Bucureşti, promotorii lichidării statalităţii moldoveneşti flutură pe străzile Chişinăului steagurile unui stat străin, scandează slogane xenofobe, mărşăluiesc de rând cu grupările neonaziste române şi sfidează în mod obraznic identitatea moldovenească a populaţiei R. Moldova.

    Scopul lor este evident - cultivarea la tânăra generaţie a ideii că identitatea moldovenească este o ficţiune, iar poporul moldovenesc nu are dreptul la existenţă, la fel cum nu poate exista şi un stat moldovenesc. Propaganda românismului inoculează aşadar în societatea noastră incertitudinea privind identitatea, ne subminează coeziunea şi ne divizează ca popor. Bucureştiul oficial nu ne etichetează altfel decât „al doilea stat românesc” şi nu se sfieşte să ne denumească în mod viclean „basarabeni”. Astfel, noi, moldovenii din R. Moldova, suntem somaţi de ideologia panromânismului să acceptăm că nu avem nici identitate moldovenească, nici stat moldovenesc, nici istorie moldovenească.

    În orice altă ţară din lume, aşa gen de imixtiuni, anticonstituţionale şi antistatale, ar fi fost sever taxate, iar vinovaţii de subminarea statalităţii şi identităţii ar fi fost aspru pedepsiţi conform legii şi supuşi oprobriului public. Noi însă suntem mult prea toleranţi şi lăsători. Este nu doar umilitor, este revoltător faptul că permitem să fim mutilaţi identitar în aşa hal de către vecini. Şi este dramatic să regăsim în rândurile noastre, ale moldovenilor, iude cumpărate cu 30 de arginţi, „idioţi docţi utili”, racolaţi cu timpul, care s-au angajat să îndoctrineze poporul nostru cu ideea de „românism basarabean”. Oare să nu intuim noi care este motivaţia reală a ideologilor români? Oare să nu înţelegem care este frustrarea şi fobia strategilor din Bucureşti? Existenţa însăşi la graniţa cu România a unui stat moldovenesc şi a poporului moldovenesc Bucureştiul îl resimte ca pe un pericol pentru securitatea teritorială a României. De ce? Pentru că în România trăieşte o populaţie masivă de moldoveni, fraţi de-ai noştri, anesteziaţi identitar din păcate. Acei moldoveni pot oricând să-şi conştientizeze situaţia umilă, de popor fără stat şi fără identitate statală. Iar pe fundalul mişcării de revendicare etnică a maghiarilor din vestul României, care cer dreptul la autonomie, s-ar putea produce un efect de ecou la moldovenii din estul ţării. Strategii români înţeleg şi se tem de aceste realităţi.

    Să ne amintim cu câtă operativitate şi duritate a anihilat securitatea română Asociaţia „Comunitatea moldovenilor din România”, de la Iaşi, care şi-a dorit renaşterea spiritului identitar moldovenesc. Să ne amintim cu câtă inapetenţă şi amestec de ironie autorităţile române acceptă să comunice în termeni de „moldovean”, „moldovenesc” cu autorităţile noastre. Ideologii bucureşteni ne românizează nu pentru că ne iubesc, ci pentru că se tem de noi, de identitatea noastră moldovenească. Ne doresc anexaţi nu pentru că le plăcem ca popor, ci pentru că le gâdilim pretenţiile teritoriale şi reflexele imperialiste, şi pentru că nu le convine să existe un stat moldovenesc, ca un exemplu de independenţă şi autonomie pentru moldovenii de peste Prut.

    Să le spunem dar ce credem despre toate aceste ingerinţe ale lor în treburile noastre interne, să le răspundem pe măsură. Să dăm o replică campaniei anexioniste, lansate la Bucureşti - „Basarabia - pământ românesc”. Acesta e un slogan care trădează pretenţiile teritoriale ale ideologilor bucureşteni. Ei ne vor pământul.

    Să le răspundem cu un slogan şi cu o campanie care pune accent pe identitatea noastră naţională, de moldoveni, care ne leagă de moldovenii din Moldova de peste Prut. Nu vom spune „România - pământ moldovenesc!”, ci vom spune „Unire, moldoveni!”. Să redeşteptăm identitatea moldovenilor din România, să ne apropiem spiritual, să ne regăsim ca două părţi separate ale aceluiaşi popor - poporul moldovenesc. Moldoveni aici, moldoveni acolo. O singură Moldovă ne-a unit cândva şi poate, cine ştie, ne va mai uni vreodată.
    Să ne iubim Moldova; să o facem integră, unită, modernă, tolerantă, creştină. Să ne ajute Dumnezeu să realizăm acest ideal.

    Igor Dodon, 27 martie 2011

    Un articol de: Constantin Tănase-timpul.md

    | Înapoi la Subiecte|


     

    NI SE FURA ISTORIA
    DESCOPERIRI CARE ÎI REDUC LA TĂCERE PE OCCIDENTALI

    România este vatra a ceea ce numim Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6500-3500 î.Hr. axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare şi creatoare de ară (.). Uluitoarele descoperiri făcute în România şi alte ţări învecinate după al doilea război mondial, asociate datărilor cu radio-carbon, au făcut posibilă înţelegerea importanţei începuturilor culturii "vechii Europe", o cultură a unei societăţi de agricultori. A devenit, de asemenea, evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană"
    Maria Gimbutas, "Civilizaţie şi cultură"


    Şi astăzi se discută în contradictoriu despre originea şi civilizaţia daco-românilor. Chiar de către istoricii şi cercetătorii români. Originea pură a strămoşilor noştri este contestată. Însă, descoperirile arhelogice vin în ajutorul nostru. Paleontologii au stabilit că omul de Neanderthal a trăit în urmă cu 100.000 de ani, iar cel de la Ceo-Magnon cu circa 35.000. Fratele nostru oltean de la Buciuleşti, comuna Tetoiu, jud. Vâlcea, pe Valea lui Grăuceanu are o vechime de 1.900.000-2.000.000 ani!!! Descoperirea îi aparţine savantului Dardu-Nicolăescu-Plopşor. Cum e posibil?!..

    Aşa cum marile popoare ale lumii s-au format în bazinele hidrografice ale marilor fluvii şi poporul nostru s-a format în bazinul hidrografic al Dunării. "Este uimitoare coincidenţa aproape perfectă între teritoriul fostului regat al Daciei, atestat documentar, de pe vremea lui Burebista şi conturul bazinului hidrografic al Dunării, de la Viena şi până la vărsarea în Marea Neagră. Această coincidenţă confirmă faptul că bazinul hidrografic al Dunării a fost leagănul de formare şi supravieţuire multimilenară a poporului pelasgo-traco-geto-daco-valaho-român" (1!).
    Săpăturile arheologice făcute sub auspiciile Academiei Române în zona defileului Dunării, cu ocazia deschiderii în 1964 a şantierului "Porţile de Fier", au scos la iveală vestigii de o importanţă covârşitoare, care atestă existenţa vieţii în această zonă din cele mai vechi timpuri. Cercetătorul arheolog Vasile Boroneant (n.1930), membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, laureat al Academiei Române, a lucrat pe acest şantier împreuină cu cercetătorul arheolog Mihai Davidescu (n.1930), sub îndrumarea Profesorului Constantin Nicolaiescu Plopşor (1901-1968), membru corespondent al Academiei Române, director al Centrului Academiei Române de la Craiova.
    Lucrările arheologice au acoperit o întindere de peste 180 de km din aval de Moldova Veche şi până la Ostrovul Mare. Cele mai vechi urme de viaţă din zonă au fost datate cu 35.000 ani î.e.n, descoperite în peşterile Chindiei şi Livadita de la Coronini, localitate situată la 7 km în aval de Moldova Nouă. Urmează vestigiile descoperite la Cuina Turcului, de la Dubova, în Cazanele Mari la 17 km în amonte de Orşova, pe malul românesc al Dunării, datate cu 11.000 ani î.e.n. La Schela Cladovei s-au descoperit şi una dintre cele mai vechi aşezări dacice de pe Dunăre din sec. IV î.e.n., cu vestigii ceramice specifice: ceaşca dacică.
    Mi-ar trebui mult spaţiu tipografic pentru a prezenta toate descoperirile arheologice din această zonă, descoperiri care au făcut obiectul unor numeroase comunicări ştiinţifice Între 30 martie şi 2 aprilie 2000 în Scoţia, Universitatea din Edinburgh a organizat Conferinţa Internaţională "The Iron Gates in prehistory" (Preistoria Porţilor de Fier) ca semn de preţuire acordat importantelor vestigii scoase la lumină în defileul Dunării între Carpaţi şi Balcani.
    "Nu sunt de neluat în seamă nici informaţiile pe care ni le transmite V. Flaccus (m.90 e.n.) care, referindu-se la drumul argonauţilor (din sec. XIII î.e.n.), spune că aceştia au văzut pe porţile templului Soarelui din cetatea lui Arietes: "reprezentarea înfrângerii egiptenilor, conduşi de Sesostris, de către geţi".Dar Diodor din Sicilia (c.80-c.21 î.e.n.), în istoria lumii antice de la origini şi până la războiul lui Cezar în Galia din 58-51 î.e.n. intitulată "Biblioteca istorică", prezintă campania egipteană din Tracia condusă de Sesostris, se pare din timpul domniei faraonului Ramses al II-lea (1290-1224 î.e.n.) (2).
    Dacă la toate acestea se mai adaugă şi informaţiile recente, ale studiilor mineralogice de laborator, care au confirmat că aurul din sarcofagele egiptene provine din Transilvania, înseamnă că istoria ţării noastre are rădăcini adânci prin vestigiile şi documentele atestate din antichitate şi până în prezent, iar legenda se poate transforma în istorie veridică. În acest sens, o privire mai atentă asupra descrierii faptelor argonauţilor din secolul XIII î.e.n. îmbarcaţi pe nava "Argo" şi plecaţi în căutarea lânii de aur spre ţara denumită Colhida pare să ducă la concluzia că aceştia au trecut pe la "Porţile de Fier". Scrierile din vechime ale lui Pindar (462 î.e.n.) şi ale lui Apollonios din Rhodos (295-230 î.e.n.) oferă un număr impresionant de mare de coincidenţe între denumirile mitice ale unor personaje şi locuri din antichitate şi denumirile de azi ale unor localităţi situate pe teritoriul ţării noastre. Pe traseul de la vărsarea Dunării în Marea Neagră la punctul de confluenţă al Tisei cu Dunărea şi apoi al punctului de confluenţă al Someşului cu Tisa, mergând spre amonte, se ajunge în zona Mediaşului Aurit din nordul Munţilor Apuseni, pe cursul mijlociu al Someşului. Pe acest traseu se găsesc o seamă de localităţi ale căror denumiri de azi coincid în mod bizar cu titulaturile mitice care ne-au fost transmise din antichitate. Această observaţie l-a făcut pe cercetătorul ştiinţific geolog Mircea Ticleanu să adopte ipoteza şi să finalizeze un studiu în care a demonstrat că drumul pe ape al argonauţilor a urmat traseul pe Dunăre. Apollonios, la vremea lui, a plasat destinaţia finală a expediţiei în Caucaz. Dar informaţiile de atunci se pare că situau Caucazul la vestul Mării Negre după cum ne-o confirmă atât scrierile lui Ammianus Marcellinus (330-c.400 e.n.), general roman şi istoric, care aminteşte în secolul IV e.n. de un ţinut "Caucaland" situat pe malul stâng al Dunării la marginea bazinului Panonic, a cărei descriere corespunde cu Munţii Apuseni de la vestul Mării Negre.
    Cu toate acestea, pentru occidentali, România este ţara romilor, a hoţilor, cerşetorilor. Aceştia să fie cel mai vechi popor din Europa? Nu se pupă cu orgoliul britanicilor, francezilor, germanilor etc. România este la mâna unor "dizidenţi de catifea", care, după decembrie 1989 nu au scris nimic. Dar se produc zilnic pe sticla televizoarelor, lucrând după "reţete" stabilite în altă parte. Privitul spre Vest a devenit sport naţional.
    În ziua de azi se duce o politică perfidă pentru distrugerea acestui popor. Ce putem face? Noi, cei care mai cunoaştem câte ceva, să le popularizăm. Voi? Să nu uitaţi! Şi să cultivaţi aceste lucruri copiilor şi nepoţilor voştri. Şi nu mai căutaţi mistere în afara ţării. Pentru că există nenumărate dovezi ale civilizaţiei care ne-a precedat, dovezi care atestă că pe aceste meleaguri au trăit oamenii primordiali, care s-au răspândit în toată Europa şi pe toate continentele, dând naştere civilizaţiilor care acum ne ignoră. Acestea sunt adevăratele mistere uitate.
    "La Congresul Mondial de Istorie, care a avut loc la Montreal, în Canada, în septembrie 1995, la care istoricii români nu au fost admişi, s-au emis o serie de teze, cel puţin bizare, după care statul şi naţiunea etnică ar fi nişte aberaţii sângeroase, care au provocat în ultimele secole cele mai îngrozitoare tragedii, încât ele trebuie să dispară, cedând locul "naţiunii culturale". Prin "naţiuni culturale" autorii tezelor respective înţeleg religiile occidentale. Ca atare, frontierele trebuie.modificate, pentru că ele numai corespund "criteriilor culturale", după care ar urma "spiritualizarea" lor, cum le place unora să spună. Primele victime se cunosc: Jugoslavia şi Cehoslovacia" (2).
    Din păcate, aceste jalnice teze sunt promovate în paginile aşa-ziselor manuale de istorie alternativă. De fapt o "Românie suverană şi independentă", cum suna şi generosul crez politic al seniorului Coposu, nu cred că mai este posibilă. Am devenit un fatalist deoarece totul concură la recroirea geografiei politice europene. Subjugarea României a devenit totală. Acum se intenţionează ca din guvernul Boc să facă parte un ministru din C.E.
    Dacă chinezii ori japonezii ar avea o cetate ca Sarmisegetusa Regia, ar transforma-o în loc de pelerinaj.

    DIN NEGURA TIMPULUI
    România este leagănul tuturor civilizaţiilor. Pământul Ardealului este "Grădina Maicii Domnului" şi locul de unde au plecat cele 12 triburi în lume. Dar noi, românii, rămânem aceeaşi ignoranţi, cărora nu le pasă de istoria neamului. În loc să fim mândri că suntem poporul primordial.
    De ce ne este frică de ceea ce am fost?...
    Descoperirile din perioada 1960-2000 în arhive şi biblioteci din ţară şi din străinătate a sute de cuvinte româneşti, provenite din fondul autohton geto-dac în vocabularul popoarelor italian, francez, spaniol, englez, irlandez, grec etc. reprezintă adevărate piese de aur pentru cunoaşterea istoriografiei româneşti. La neamurile celtice din regiunea Walace (Marea Britanie) a fost identificată rugăciunea Tatăl Nostru, aşa cum îl rosteau românii din Muntenia, Moldova şi Transilvania. Filologii români şi străini au mai descoperit:
    - în cea mai veche cronică turcească, intitulată "Ogusnam", adusă în actualitate de istoricul român de naţionalitate turcă Ali Ekrem, tipărită în germană, franceză şi rusă, se menţionează existenţa, în anul 839, a unei Ţări a Românilor la nord de Dunăre, până spre Nipru. Se mai menţionează că "Ţara Românilor" s-a confruntat cu cumanii, deci ţara avea o armată şi o administraţie bine pusă la punct. Despre această cronică istoricii şi specialiştii noştri nu au aflat că există! ;
    - în Atlasul german din 1826, pe o hartă care ilustrează popoarele Europei din răsărit în anul 900, se specifică "Wahalen oder Rumumy", pe teritoriul ce se întindea din Panonia până la Nipru. Totodată se menţionează şi existenţa a cinci voivodate româneşti, adică a unor ţărişoare locale
    - "descoperirea scrisorii unui conducător chazar, referitoare la secolul al VII-lea e.n. din care rezultă existenţa în Transilvania a "ţării Ardil", adică a ţării Ardealului, termen curat românesc, apărut cu două secole înainte de invazia triburilor migratoare războinice ungare în Bazinul mijlociu al Dunării, ceea ce dovedeşte că ungurii au fost aceia care au împrumutat termenul de Ardeal din limba română, după topica limbii maghiare, Erdely " (3).
    - descoperirea în Biblioteca naţională din Budapesta a lucrării lui Lukacs Karoly, preot romano-catolic şi arheolog, care a păstorit peste zece ani în regiunea Balatonului, unde a făcut cercetări arheologice, identificând urme materiale ale unor castele, biserici şi cetăţi voivodale româneşti în sec. al X-lea. Chiar de pe timpul invaziei triburilor migratoare ungare. Lucrarea a apărut în anul 1937 la Tipografia Episcopatului romano-catolic din Oradea, unde, preotul a fost mutat. Cartea respectivă nu a fost găsită în nici o bibliotecă din România!
    - a fost descoperită cronica împăratului german Friederic al II-lea Barbarossa. Pentru anul 1189 în ea se stipulează existenţa unei ţări româneşti numită "Walahia" între Dunăre şi Munţii Carpaţi, condusă de un principe. Sunt descrise cu lux de amănunte graniţele, iar principele ţării, într-un dialog cu împăratul, şi-a afirmat suveranitatea;
    - au fost descoperite sursele documentare ale lucrării "Cosmographie", scrisă în limba română cu alfabet geto-dac, de către Aeticus Dunăreanu, ilustru cărturar şi explorator român din sec. al IV-lea.

    NE ESTE FURATĂ ISTORIA
    La polul opus se situează evenimente pe care autorul le trece la capitolul "conspiraţii": de-a lungul timpului, numeroase documente istorice cu privire la strămoşii noştri s-au pierdut într-un mod cu totul straniu. Astfel, "Dacia", jurnalul împăratului Caius Ulpius Traianus, s-a pierdut; "Getica", o lucrare scrisă de Criton, medicul personal al lui Traian, a avut aceeaşi soartă; "Istoria geţilor", scrisă de prelatul-filozof Dios Chrysostamos, s-a pierdut într-un mod cu totul ilogic pentru un filozof de asemenea talie, numit şi Ioan Gură de Aur. "Getica", o lucrare de sinteză a lui Dios Cassius Coceianus, nepotul filozofului menţionat mai sus, a avut aceeaşi soartă. Alexandrianul Appianus, istoric grec, a scris o impresionantă lucrare în 24 de volume, numită "Istoria Romanilor". Un lucru foarte curios: s-a pierdut doar volumul al XIII-lea, în care se relata amănunţit chiar cuceririle romane în Dacia. Caninius a scris în versuri istoria expediţiei lui Traian. S-a pierdut! Plutarh a scris o biografie a lui Traian pierdută fără urmă. Ammianus Marcellinus a scris 31 de cărţi în care tratează istoria romană de la împăratul Nerva până la Valens. Şi din acestea au dispărut doar primele 13, cele care tratau istoria cuprinsă între anii 96 până la 350. Tocmai cele care vorbeau despre Dacia. Apollodor din Damasc, celebrul arhitect, a descris detaliat construcţia podului peste Dunăre într-o carte. A dispărut. Opera marelui Ovidiu, exilat la Tomis, a rămas aproape intactă, cu excepţia poeziilor scrise în limba geţilor. Care au dispărut!
    Să mai spună cineva că toate acestea nu fac parte dintr-o "conspiraţie" împotriva contemporanilor autohtoni. Pentru a nu cunoaşte istoria strămoşilor noştri!
    Lista nu se opreşte aici. Martin Opitz, reprezentant al literaturii germane, numit de către Mihai Ibaşcu "cel mai de seamă poet al veacului său", a sosit în Transilvania la invitaţia principelui Gabriel Bethlen. Timp de 12 ani a adunat material pentru lucrarea "Dacia antiqua", inclusiv colindând ţinuturile transilvane. În anul 1639 moare răpus de ciumă la Danzig, iar manuscrisul său a dispărut în condiţii suspecte! Iată câteva nemuritoare versuri scrise de acest poet, necunoscute publicului din ţara noastră:

     

    "Călcând în goană goţii

    Din depărtate Asii
    Cu alţii-n şir grăbit grăbit Venind pe cai gonaci
    Al Daciei şi-al Romei Pe greci să îi răpună
    Pământ de mult râvnit Pe Misii şi pe Traci,
    Nu şterg a voastre nume Cu biciul nici Atilla
    Cum nu v-au nici învins Cu hoardele de sciţi
    De v-aţi păstrat lumina Nu pot frânge neamul
    Aşa cum e înscris. Nepieritoarei ginţi.

    Într-un năvalnic tropot
    năvala lor zoreşte.
    Iar slavii vă-nconjoară
    Ca marea într-un cleşte".

    Despre limba strămoşilor noştri, cu excepţia "Codex Rahonczy" (îl voi prezenta în alt articol) şi a unor inscripţii, nu ne-au parvenit date concrete. După ce Bogdan Petriceicu Haşdeu a dovedit existenţa unui substrat dacic al limbii române, s-a încercat discreditarea sa morală şi ştiinţifică. Chiar de către latiniştii români. Pentru ca lucrarea sa "Mitologia dacilor", să dispară.
    Nici siturile nu au fost cruţate. Munţii Orăştie au fost sistematic prădaţi şi jefuiţi de tezaurele lor istorice, mărturii ale unei civilizaţii şi culturi geto-dacice de nepreţuit. Începutul l-au făcut romanii. "În Evul Mediu, Regii Ungariei şi Austriei, Matei Corvin şi Carol al VI-lea, au organizat pe Mureş, şi pe Dunăre, interminabile convoaie de transport cu relicve arheologice destinate pierzării spre Budapesta şi Viena. În luna septembrie a anului 1832 arheologul J. Ackner a descoperit la Sarmisegetusa o foarte frumoasă, interesantă, dar şi extrem de reprezentativă piesă arheologică: "Victoria dacică" înconjurată de genii, un mozaic care, printre altele, avea ornamente vegetale încrustate cu misterioase simboluri, care înconjurau un înscris tainic, rămas nedescifrat. Această relicvă, atât de preţioasă pentru neamul nostru, a dispărut fără urmă. Întrebat în epocă, arheologul maghir E. Ballum a declarat că ştie unde se află acest mozaic, dar "nu poate divulga adevărul din motive politice" (4).
    În anul 1882, la un congres ţinut în Sibiu, Gheorghe Bariţiu a izbucnit în lacrimi mărturisind public cele două vise pe care nu le-a putut îndeplini: salvarea Sarmisegetusei şi deschiderea ueni universităţi româneşti în Ardeal.
    Nu multe persoane cunosc că pe Insula Şerpilor, în secolul al XIX-lea, se găseau ruinele unui imens templu antic închinat lui Apollo. Practic, au fost demolate complet şi transportate la Moscova, unde au dispărut.
    Şi geografiile care descriau teritoriile dacice au dispărut. Marele Strabon a scris o carte despre Tracia şi Dacia, care a dispărut. "Marele geograf Marin din Tyr descrisese în amănunţime teritoriile locuite de geţi şi daci, dar lucrarea sa nu a ajuns până la noi, decât într-o palidă măsură, prin intermediul unei prezentări făcute de Ptolemeu" (5).
    Din hărţile antice nu s-a păstrat nici una care să înfăţişeze Dacia veche. În schimb, lucru foarte curios, s-au păstrat cele care reprezintă Dacia de după cucerire.
    Chiar în mediile academice se vorbeşte foarte puţin despre strămoşii noştri. De ce? Pentru că sunt "barbari". Dacă vrem în Europa trebuie să susţinem că "de la Râm ne tragem", trebuie să ne uităm trecutul şi tradiţiile. Toţi guvernanţii de după decembrie 1989 au lăsat în paragină vestigii inestimabile ale trecutului!
    În aceaste articole caut să dovedesc originea nobilă a poporului nostru, să prezint personalităţi ale strămoşilor noştri care au făcut Istorie şi pentru alte naţii. Şi am tras o concluzie amară: CINEVA ne-a furat şi ne fură Istoria

    | Înapoi la Subiecte|


    Un milion de evrei urmează să devină con-cetătenii nostri.
    Au acest drept ? Nu! Nici vorbă!

    Domnule profesor ION COJA, în 2001 la o conferintă tinută la sala Dalles si în câteva publicatii ati pretins că în România au fost încetăteniti 500.000 (cinci sute de mii) de evrei, în mare taină, fără să se publice nimic despre această veritabilă invazie. Nici un oficial nu a intervenit să vă pună la punct, să dezmintă această informatie si să linistească opinia publică!

    Dragul meu, noi nu mai avem opinie publică, asa că nu era nimic de linistit... În mod normal trebuia să reactioneze ziarele! Să-mi ceară dovezi si amănunte sau să mă ia la rost că alarmez lumea. Am asteptat reactia autoritătilor si a ziarelor ca să aflu că m-am înselat! As fi fost eu primul care m-as fi bucurat si as fi suportat cu inima usoară orice corectie, chiar si penală, pentru cele afirmate, numai să se dovedească a fi vorba de o alarmă falsă!

    De la cine ati primit această informatie?

    De la o persoană din guvern, nu toti guvernantii de după 1990 sunt trădători de tară. Precum si de la un evreu de treabă, foarte bine informat, care mi-a precizat si cifra finală a evreilor care urmează să se stabilească în România: un milion! După venirea la Cotroceni a lui Băsescu am luat legătura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun că în final va fi să fie un milion de evrei care se vor stabili în România si Republica Moldova... Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia... Acesta a fost răspunsul!Un răspuns aproape oficial.

    Ati publicat un Apel al Românilor pe această temă. Tradus în engleză, depus pe la ambasade, la agentii de presă... Care a fost reactia?

    Tăcere din partea tuturor oficialilor, a tuturor autoritătilor. A început Apelul să circule pe Internet însă si asta a fost bine. Mi-au răspuns si câtiva evrei, mirându-se cum de am putut imagina asa ceva! Cică evreii din România abia mai sunt câteva mii, sunt o comunitate pe cale de disparitie, trebuie să fii nebun să scornesti asa poveste!... Ba, unul mai istet, Liviu Ornea, m-a luat si peste picior: numai niste evrei nebuni ar părăsi raiul din Israel pentru mizeria din România!... Nebun cine l-ar lua în serios pe Coja!

    Sunteti în continuare convins că se pregăteste acest veritabil exod evreiesc?

    Nu se pregăteste, el este în plină desfăsurare. Si nu este exod, este invazie, făcută pesest, ca să folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce după o stratagemă inedită, încă neexperimentată în istorie!
    ....Mergi la Frumusani sau lângă Urziceni, poate si-n altă parte, unde s-au construit deja orăsele întregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, să trăiască izolati de populatia autohtonă... Asta pe lângă miile de locuinte, apartamente si vile, cumpărate de evrei pe cont propriu, în Bucuresti si orasele mai mari. Este evident că au o strategie anume, nu vin deodată toti cei o mie de mii de evrei!... Mizează pe iuteala lor de picior si pe neatentia spectatorilor, a noastră! Ca la orice scamatorie sau înselăciune, poti să-i zici cum vrei să-i spui! Nu mai este nicio îndoială. Am publicat de-a lungul ultimilor zece ani nenumărate dovezi, inclusiv din sursă evreiască, că acesta este planul si că a pornit derularea lui! Pierdem timpul dacă îmi ceri dovezi noi!

    De fapt, eu v-am invitat la această discutie sub impresia unui material găsit pe Internet, o declaratie a unei înalte oficialităti iraniene, Hassan Firouzabadi, foarte multumit să constate că, si citez, zilele statului Israel sunt numărate, că evreii si-au dat seama că nu mai pot să reziste presiunii arabe, musulmane, si sunt preocupati de singura iesire pe care o mai au: să se întoarcă fiecare evreu în tara de unde a venit el sau părintii săi! Să părăsească Israelul!

    Cred că acest demnitar iranian stie mai bine decât mine sau dumneata ce se întâmplă în Israel. Nu avem voie să ignorăm semnalul de alarmă pe care ni-l trimite... În Israel evreii cei mai lucizi discută despre părăsirea, măcar partială, a Israelului. A apărut si o denumire, un cuvînt nou - "solutia diasporistă", pentru a denumi această miscare, această strămutare a câteva milioane de evrei, această Alia în sens invers. Asa am găsit-o numită în cărtile unui evreu important: Philip Roth. Sper să le fi citit si domnii Dorel Dorian si Liviu Ornea! Ei m-au contestat. Îi astept să prezinte scuze publice pentru nerusinarea cu care m-au atacat... Sunt convins că stiau mai bine decât mine câtă dreptate aveam! Niste...

    Subiectul discutiei la care vă invit este acesta: de ce evreii n-ar avea dreptul să se stabilească în România? Drepturile Omului nu asigură si dreptul la libera circulatie?!

    Nu! Drepturile Omului îti asigură posibilitatea de a părăsi tara în care te afli, oricare ar fi ea! Dar nimeni nu-ti dă dreptul de a alege în ce tară să trăiesti!E absolut logic! Dacă ai plecat dintr-o tară, te stabilesti în altă tară doar dacă esti acceptat. În plus - si acesta este argumentul probabil cel mai important: nu se admite nicăieri încetătenirea în masă, cu miile si sutele de mii! Tocmai pentru că totul este (a) ilegal si (b) în contradictie cu vointa poporului român, autoritătile recurg la secretul operatiunii pentru a aduce în România milionul de evrei! E înspăimântător că s-au găsit printre guvernanti atâti români trădători, care să accepte să participe la asigurarea desfăsurării în secret a acestei vaste invazii! Suntem deja sub ocupatie străină si nici măcar nu stim! Ingenioasă mutare! Repet: fără precedent în istorie! Cum toată operatiunea s-a făcut în secret, cei care au participat la ea nu aveau cum să nu-si dea seama că fac ceva ilegal si teribil de imoral! Act de trădare constientă din partea guvernantilor!

    Cine sunt acesti români trădători?

    În primul rând cei trei presedinti post-decembristi! Dintre ei, în mod deosebit îl acuz pe Emil Constantinescu. Faptul că mama sa este evreică nu poate fi nici scuză, nici explicatie, nici justificare! Va trebui să răspundă penal! Ca si toti prim-ministri de după 1996! Ministrii de Interne mai ales. Si multi altii! Parlamentarii nu cred că au cunostintă de această invazie, că au discutat cumva acest subiect! Nici măcar în mod neoficial, la o cafea, între două sedinte.

    Mai sunt si alte motive pentru care vă opuneti strămutării în România a unui milion de evrei?

    Mai am încă un milion de motive!... Nici nu stiu cu care să încep! Dar mai înainte de orice dă-mi voie să-ti mărturisesc sila si lehamitea mea, a celui care pricepe si stie bine câtă minciună, câtă suferintă a produs schizofrenia evreilor sionisti care au planificat si înfiintat statul Israel cu un dispret total pentru viata oamenilor, inclusiv a evreilor. Mă întreb ce este acum în mintea evreilor nevoiti din nou să rătăcească! Au în ei măcar atâta demnitate încât să le ceară socoteală celor care i-au plimbat aiurea până în Israel si retur?!... S-au purtat două războaie mondiale pentru a se putea înfiinta statul Israel! Cine răspunde pentru esecul proiectului Israel în Palestina? Chiar nimeni?!

    Dar este oare cazul să vă preocupe atât de mult suferintele altora, fie ei si evrei?!

    Sunt foarte derutat de lipsa de reactie a evreilor de rând, a evreilor normali, as zice. Menajamentele lor fată de sionismul a cărui victimă sunt! Evident, victimele cele mai reale sunt evreii care au făcut Alia, adică au plecat din tara de bastină în Palestina, să sustină nasterea si consolidarea Israelului. Acei evrei sunt, majoritatea, decedati... De suferinta lor, a dezrădăcinării, copiii lor nu stiu mare lucru! Sunt bucurosi acum că statul le asigură strămutarea în Europa, în Polonia, în Ungaria, în România! Numai că suferinta evreilor, de pe urma înfiintării statului Israel, suferintă reală, este incontestabil mai mică, în toate felurile mai mică, decât suferinta îndurată de alte popoare pentru înfiintarea statului Israel. Iar printre popoarele care au suferit cel mai mult de pe urma nebuniei sioniste să stii că noi, românii, ocupăm un loc în fată de tot! Rândul întâi! Cu coronită!... Numai rusii or fi suferit mai mult!

    La ce vă referiti?

    Ai auzit de actorul acela, Mel Gibson, care a declarat că evreii sunt vinovati de toate războaiele?

    Da, a cam pătit-o după aia. L-a costat mult această declaratie!

    Nu de asta-i vorba! Ci de dreptatea pe care a avut-o Mel Gibson! ...Fireste, este un mod usuratic, colocvial, de a vorbi asa, de toate războaiele. Nu chiar toate! În mod sigur numai două: primul si al doilea război mondial!

    Chiar: numai două?!... Dar în ce fel sustineti această acuzatie?

    Sunt multe cărti, multi autori care au promovat această idee ori au lăsat să se înteleagă că asa stau lucrurile!... Din fericire - dacă pot spune asa, cei mai importanti si mai convingători sunt însisi autorii evrei! Un Benjamin Friedman, de pildă. În plus, te rog să aplici regula din criminalistică: cui prodest? Cui i-a folosit? Cine a tras foloasele cele mai mari? Asa se procedează într-o anchetă, când s-a produs o crimă. Încerci să afli cine este principalul beneficiar de pe urma disparitiei victimei. În 99% din cazuri asa se ajunge la autorul crimei! Iar războiul ce este altceva decât o crimă, repetată în câteva milioane de ipostaze... si cam toti istoricii consemnează marile câstiguri si avantaje dobândite de evrei după fiecare război mondial! Aceste beneficii au fost încununate prin înfiintarea statului Israel!

    Haideti să ne rezumăm la români. Se poate oare vorbi de suferintele românilor de pe urma înfiintării statului Israel? Cu ce ne-a afectat aparitia statului evreiesc?

    Trebuie început cu o sută de ani mai în urmă. Statul Israel s-a înfiintat în 1948, dar ideea de a se înfiinta un stat, o patrie pentru evrei, a fost mult mai veche, iar pentru amplasamentul unui viitor stat al evreilor au fost luate în calcul mai multe variante. Varianta cea mai agreată de sionisti a fost undeva pe un teritoriu unde locuiau ca majoritari românii... Moldova lui Stefan cel Mare, incluzând deci si Basarabia, si Bucovina, si Galitia... Cam aici au simtit evreii că se află raiul pe pământ, cum numea Salom Alehem acest spatiu!... Si după 1830 a început invadarea acestui teritoriu de către evrei. Invadarea prin infiltrare a unor persoane sau grupuri mici, aparent inofensive la nivelul evenimentelor istorice. A urmat reactia românească, discursurile lui Vasile Alecsandri, Vasile Conta si altii, în Parlament, articolele lui Eminescu si ale altora, înfiintarea Miscării Legionare si lupta acesteia cu trădătorii de neam din clasa politică românească. Ar trebui de urgentă făcut un inventar riguros al pagubelor si suferintelor noastre de pe urma tentativei de a stabili Israelul în România. Ar fi o temă de cercetare bună pentru istoricii de la Institutul pentru Cercetarea Holocaustului, căci de un holocaust a fost vorba, un holocaust împotriva românilor!

    Ce rol a avut Holocaustul pentru înfiintarea Israelului?

    Un rol decisiv! Tocmai de aceea se spun atâtea minciuni despre Holocaust! Pentru a se ascunde faptul că a făcut parte din strategia sionistă! A fost planificat cu mai multe scopuri, în mod deosebit (1) pentru a reface solidaritatea dintre evrei, (2) pentru a anihila curentul de asimilare a evreilor printre goimii crestini, (3) pentru a crea în opinia publică acel curent de simpatie si compasiune care să determine opinia publică să accepte înfiintarea Israelului ca pe o solutie binecuvîntată! În plus, a mai fost si (4) obtinerea de compensatii de la cei vinovati de genocidul pus la cale de sionisti. În fine, se mai vorbeste, cu argumente si cu documente, de încă un mobil, cel mai cinic si mai criminal: (5) au fost supusi deportărilor si exterminării evreii de calitate proastă, evreii degenerati, care reprezentau un lest pentru evreime!... Acesti evrei de proastă calitate au fost selectati mai ales după starea lor economică precară. Pentru sionisti, evreii săraci nu merită să supravietuiască... Sunt rebuturi umane.

    Cunosc această ipoteză, este cutremurătoare! Mi-e greu s-o iau în serios!

    si mie! Tot ce ti-am spus până acum sunt idei care circulă în literatura negationistă. Eu nu inventez nimic!

    Mă gândesc la evreii supravietuitori, nu cred că ar suporta această idee si nu ar reactiona! Lipsa de reactie nu cumva dovedeste că ipoteza este total fantezistă?

    Si eu m-am gândit asa. Dar mă mai gândesc si altfel: cine să reactioneze? Evreii si urmasii evreilor care au scăpat, care deci au fost alesi, selectati să supravietuiască? Închipuie-ti că ai fi pe un Titanic care se scufundă, iar căpitanul le-ar spune pasagerilor că nu sunt locuri de salvare pentru toti si că este nevoit să facă o selectie! Dacă te nimeresti printre cei care primesc un loc în bărcile de salvare, nu te mai gândesti să întrebi, domnule căpitan, dar după ce criteriu ati decis cine da si cine ba?!...
    Asa si cu evreii care au supravietuit holocaustului!... Care au fost alesi să supravietuiască! Mai ales că vinovătia pentru actul exterminării în masă a sute de mii de evrei, real, a fost pasată integral asupra altora!Integral, am spus!

    Adică?

    Adică există o vină a mai multora, nu numai a evreilor sionisti! Evrei multi au fost ucisi si în Polonia, în Rusia, în Ucraina! Unii care se dau mai cunoscători sustin că holocaustul a fost o răfuială între evrei, care nici pe departe nu sunt un popor omogen, ci este frământat de dispute ancestrale între mai multe soiuri de evrei! Dar să nu ne depărtăm de subiectul nostru.

    În România care evrei au murit?

    Nu-i treaba noastră acum, în această discutie!... Important pentru noi este să stabilim că evreii care au murit în România anilor 1940-44 nu pot fi considerati victime ale Holocaustului! Citeste definitia dată holocaustului de expertii de la Yad Vashem. tine-o minte: În centrul Holocaustului a stat decizia de a ucide fiecare evreu - bărbati, femei, copii. Se potriveste această definitie cu faptele? A functionat vreodată în România decizia de a ucide fiecare evreu?! Nici măcar în Germania!

    Mda, nu se potriveste deloc cu ce s-a întâmplat în România! Nici vorbă să fi functionat în România decizia de a ucide evrei! Din păcate, comisia Elie Wiesel a pornit de la o altă definitie a holocaustului! La fel si Institutul de Cercetare a Holocaustului! O definitie inacceptabilă între oameni seriosi!

    Au dat altă definitie, înlocuind uciderea cu persecutia! Dacă porneau de la definitia corectă, a doua zi trebuiau să declare desfiintată si comisia, si institutul acela, în care s-au oplosit niste trădători, niste găinari! Niste mincinosi! Niste trântori mai răi si mai jalnici decât cei ce au lucrat cândva la instiutul de istorie a PCR... Dar nici măcar definitia pe care au propus-o nu le-ar fi dat dreptul să vorbească de un Holocaust, de un genocid!
    ...Partea proastă este că toată această tevatură cu Holocaustul din România este direct legată de proiectul venirii acestui milion nenorocit de evrei! Cam tot ce s-a întâmplat în România de după 22 decembrie 1989 are legătură cu această invazie insidioasă, nevăzută, neauzită... Dacă nu cumva chiar si asa zisa noastră revolutie...

    Care ar fi legătura?

    Este de asteptat ca lumea românească, atunci când românii vor constientiza ce se întâmplă cu noi, să aibă o reactie de respingere si de adversitate fată de evreii invadatori, nu pentru că sunt evrei, ci pentru că sunt invadatori! Această reactie va fi mai mică, mai estompată, timidă chiar, dacă ni se bagă în cap că părintii nostri au omorît sute de mii de evrei! Unii dintre noi se vor bucura chiar, spunând că în felul acesta, prin venirea evreilor, ni se oferă ocazia de a ne plăti de datoria cu care ne-au încărcat fată de evrei asa zisele crime ale lui Antonescu si ale legionarilor! Românul acceptă cu greu un asemenea păcat fără să încerce să obtină iertarea din cer precum si cea de pe pământ!... Haimanalele astea sioniste si holocaustizante vor să ne creeze un complex de vinovătie fată de evrei. Calcul profund gresit! Tot mai multi români, îndeosebi tinerii, constientizează că de fapt evreii se fac teribil de vinovati, dovedindu-se că nu sunt capabili să nutrească sentimentul de mare noblete si demnitate umană care este recunostinta! În loc să ne fie recunoscători, ei îsi fac socoteală că suntem fraieri de buni si-si pot bate joc de noi! Or să constate curând că iarăsi s-au înselat!

    Asta sună a amenintare!

    Binenteles! Faptul de a fi în legitimă apărare si de a-ti ajunge cutitul la os te face extrem de periculos! Tucidide atrăgea atentia că un adversar adus în pragul desfiintării, al nimicirii totale, găseste în el resurse nebănuite de nimeni de a riposta devastator. Căci te împaci cu înfrângerea, la gândul că data viitoare vei fi tu victorios! Dar când adversarul nu vrea să te învingă, ci să te distrugă, să te desfiinteze, atunci reactia ta va fi de genul "mor cu el de gât"! Să nu-ti facă iluzii cei care s-au trezit asa de usor, peste noapte, cu cetătenie română! Tot ce miscă-n tara asta le va fi dusman de moarte! Să se astepte la tot ce poate fi mai rău! La orice! Căci vom fi în legitimă apărare!

    În numele cui vorbiti asa?

    Sper că în numele multor români. Sau măcar în numele românilor din Vatra Românească si din Liga pentru Combaterea Anti-Românismului, LICAR.

    Ce ar mai fi de spus!

    Lucrul cel mai important: suferintele pe care le-a adus instaurarea comunismului în România au legătură directă cu înfiintarea Israelului! Ca si căderea comunismului!... stiu că se vor mira multi! Dar mintea sionistilor este maladiv de întortocheată si de combinatorie! Nu le stă mintea la frumusetea lumii si a vietii, a conditiei de om, să se bucure de ea! Ci sunt clipă de clipă chititi pe planurile lor pe cât de ingenioase, pe atât de falimentare pe termen lung!... Planuri atât de întunecate, departe de esenta luminoasă a fiintei umane. Planuri efectiv diabolice, drăcesti!

    E drept, evreii au dat cei mai mari campioni la sah! Se pricep la combinatii, la anticiparea jocului cu zece mutări sau mai multe!

    Dă-mi voie să-ti demonstrez cu altă ocazie că te înseli. Priceperea la sah nu este sinonimă cu inteligenta! Inteligenta aia care face din om minunea Universului!... E multă paranoia în jocul de combinatii cu zece mutări înainte!... si mergem mai departe! Ce ziceam?

    Ziceati că instaurarea comunismului are legătură cu înfiintarea statului Israel!

    Da, are! si putină lume îsi dă seama! Pentru că în perioada interbelică, atunci când evreii au fost invitati să vină cât mai multi în Palestina, ca să sustină înfiintarea statului patrie, sionistii au constatat că majoritatea evreilor sunt oameni normali si nu-si părăsesc casa si rostul lor pentru a împlini un vis poate romantic, dar mai ales nerealist, nesăbuit! Concluzia sionistă: dacă evreii nostri nu vin de bună voie în Palestina, să-i constrângem să vină! Acesta a fost, printre altele, si rolul Holocaustului. Dar si asa, de la Auschwitz sau Dackau majoritatea evreilor când au fost eliberati au ales să plece în altă parte, mai ales în SUA, nu în Palestina! Asa că mai era nevoie de ceva ca să-i constrângă pe evrei să-si părăsească ograda, afacerile, relatiile umane etc. Si să facă Alia în Palestina sau, după 1948, în Israel. Acel ceva a fost instaurarea comunismului în Estul Europei, acolo unde trăiau cei mai multi evrei, iar comunismul a însemnat desfiintarea proprietătii personale, a initiativei individuale, teroare politică etc. Un adevărat infern, au spus-o toti. Prin ridicarea vestitei cortine de fier, din acest infern nu aveai voie să pleci. Pentru prima oară în istorie s-a instituit o barieră de netrecut la granita fiecărei tări comuniste. Zeci de mii de oameni si-au pierdut viata încercând să treacă de această barieră fără pasaport, să ajungă în Occidentul tot mai atrăgător!

    Singurii care au primit dreptul să părăsească legal raiul comunist au fost evreii! Am înteles...

    Dar nu au avut dreptul să-si aleagă tara unde să emigreze, ci majoritatea evreilor au fost obligati să se stabilească în Israel! Unde, e drept, li se ofereau conditii de viată ceva mai bune ca în tara părăsită! De unde au venit resursele materiale? Asta e altă poveste, secundară!...
    Asadar, una dintre "ratiunile superioare" care au patronat instalarea comunismului în tările în care locuiau cei mai multi evrei a fost să-i oblige pe evrei să plece din lagărul de concentrare comunist. Si nu uita că pretutindeni comunismul s-a instaurat prin evrei! Armata Rosie si evreii!

    Mă mir însă...

    Dragul meu, să nu ne pierdem în detalii, acele detalii care vin în contradictie cu ce spun! Lasă-mă să închei, adică să fac legătura între proiectul Israel si căderea comunismului!... Asa cum o văd eu. Poate gresesc. Pe urmă discutăm si detaliile! Deci: situatia din Israel nu a evoluat cum si-ar fi dorit multă lume, inclusiv noi, românii nationalisti, să zicem! Nu mai zic de sionisti! E drept că Israelul s-a lătit, s-a lărgit, în urma unor războaie care au făcut însă imposibilă pacea cu arabii. În felul acesta presiunea arabă la noile granite a devenit tot mai mare, explozivă în orice moment! Asa că evreii responsabili de mersul lucrurilor în Israel au început să ia în calcul si varianta esecului! Din câte am aflat abia cu un an, doi în urmă, încă din anii 70-80 se discută serios pe această temă în mediile politice si în mass media din Israel, SUA. Am înteles asta de la Philip Roth, amintit mai sus. După Philip Roth si alti evrei care gândesc ca el, solutia ar fi ca evreii veniti din Europa să se întoarcă de unde au venit, iar în Israel să rămână evreii proveniti din tările arabe. Fiind mai putini la număr, acestia se vor multumi cu un Israel mai mic, restrâns la granitele din momentul înfiintării, cele din 1948.
    Să luăm cazul României, al României conduse de Ceausescu si oamenii crescuti de acesta: În niciun caz Ceausescu nu ar fi acceptat revenirea în masă a evreilor plecati din România! În plus, nici nu prea era atrăgătoare pentru evrei acea Românie în care ei s-ar fi întors cu coada între picioare... Pentru ca revenirea evreilor în România să fie posibilă, adică să fie acceptată si tolerată de autorităti, de populatie, era nevoie ca în România să se schimbe regimul nationalist(-comunist) al lui Ceausescu si să fie înlocuit cu un regim preocupat de valorile false ale globalizării, ale mondializării, ale multiculturalismului, ale amestecului rasial etc. Era nevoie de o Românie cu o populatie sărăcită, descurajată, speriată de spectrul sărăciei, o Românie din care au plecat câteva milioane de indivizi de calitate, oameni întreprinzători care si-au luat lumea în cap să scape de sărăcia din România! Au plecat vreo 2-3 milioane de români, români dintre cei mai energici, mai activi, asa că nu se va simti prea tare milionul de evrei care le iau locul!...

    Bine, dar din România nu au plecat în Israel un milion de evrei!...

    Eh, abia de aici, de la această constatare începe tragedia care ni se pregăteste! Căci scopul urmărit nu este numai dezamorsarea situatiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului si plasarea israelienilor în tările de origine. Ciscopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul si nici peste 10 ani. Deocamdată la anul si în următorii 10-15 ani se vor îngriji ca numărul evreilor si ponderea lor în viata economică din România să fie tot mai mare! Iar numărul românilor si ponderea lor în viata social-economică să fie tot mai mică. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a tării! Nu forma contează, nu ambalajul, ci continutul! Iar continutul va fi tot mai evreiesc până ce se va atinge masa critică, dacă pot spune asa. Masa critică necesară pentru a declara si consfinti caracterul evreiesc al statului numit în acte România! În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire...
    Desigur, asa văd eu lucrurile, la nivelul meu de informatii si de întelegere a lumii în care trăiesc... Acesta este scenariul pe care îl consider că se află în derulare... Acestea sunt intentiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mână. Mai putin atuurile spirituale... si în niciun caz sustinerea la care speră orice om cu mintea întreagă!
    Stiu bine că acest scenariu, pus de mine pe seama intentiilor evreiesti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oisteanu. Stiu si că voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticălosi! Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri să se gândească la două aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai putini, cum ar fi de asteptat, ci mai multi! Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajati să se stabilească în România, iar Comunitatea le oferă tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de căciulă. Informatia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian... Asadar, venirea în masă a evreilor în România nu se limitează la a fi o solutie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai amenintati de presiunea arabă, musulmană! Ci, conform dictonului românesc, potrivit căruia pe cine nu-l lasi să moară, nu te va lăsa să trăiesti, marii statregi sionisti ai evreimii se apucă iar de vechiul lor vis:Israelul pe pământ românesc!..
    Cine nu pricepe si nu simte că tot ce ni s-a întâmplat după 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este plătit să servească realizarea acestui proiect netrebnic!

    E teribil ce spuneti si extrem de grav. Am totusi sentimentul că oferiti scenariul unui proiect de o anvergură prea mare în raport cu argumentele prezentate. În mod deosebit mi-e greu să admit că instaurarea comunismului a avut drept scop sustinerea pe plan demografic a înfiintării statului Israel!

    Dacă dumneata simplifici si deformezi în asemenea hal vorbele mele, ce să mai zic de altii?!...

    Cu ce am gresit?

    Instaurarea comunismului a avut cauze si scopuri multiple. Chiar dacă scopul principal nu a fost înfiintarea sau sustinerea statului Israel, comunismul a fost util acestui nobil tel! Altminteri, în mod sigur comunismul a avut drept scop deposedarea celor ce aveau. În primul rând deposedarea celor ce aveau proprietăti funciare, rurale, imobiliare. Basca fabrici si uzine, ateliere etc. Cu asta cred că esti de acord!

    Vă dau toată dreptatea, doar am trăit din plin nationalizarea si instaurarea proprietătii de stat sau a întregului popor!

    Si ce a urmat, ce s-a întâmplat după căderea comunismului?

    S-a făcut retrocedarea proprietătilor!

    S-o crezi dumneata! Nu s-a făcut retrocedarea proprietătilor, ci doar s-a proclamat retrocedarea, pe hârtie, în textul unor legi încâlcite, care au făcut ca retrocedarea să se realizeze în proportie de cel mult 10-15% către fostii proprietari! Prin aplicarea acestor legi, peste trei sferturi din averea poporului român care, chipurile, s-a retrocedat fostilor proprietari, a ajuns de fapt în proprietatea altora, a unor indivizi care nu aveau niciun drept de fosti proprietari sau de mostenitori. Iar foarte multi dintre beneficiarii retrocedărilor au fost nevoiti să vîndă pe mai nimic ce au primit, astfel că, prin asa zisa cădere a comunismului, s-a definitivat un proces început la 11 iunie 1948 prin nationalizare: În România s-a schimbat radical regimul proprietătii! Proprietatea funciară si imobiliară din România, aflată la 11 iunie 1948 în proportie majoritară în mâna etnicilor români, iar în 1990 aflată integral în proprietatea poporului român, după 1990 a trecut în proprietatea unor alogeni, printre acesti alogeni cei mai multi fiind evreii!!

    Asta cam asa e!

    Să nu ne lăsăm păcăliti: căderea comunismului a fost provocată si controlată pas cu pas de cei care au instaurat comunismul!... Instaurarea comunismului a dus la desfiintarea proprietătii, iar căderea, asa zisa cădere a comunismului a însemnat revenirea la proprietatea privată, revenirea la proprietatea privată, dar cu alti proprietari, nu cei din 1948! Iar ca să se ducă până la capăt această schimbare de proprietari, în România s-a legiferat dreptul străinilor de a cumpăra proprietăti imobiliare, funciare în primul rând! Odată cu legiferarea acestui drept a începutpalestinizarea României!
    Încearcă să afli cum se distribuie proprietatea funciară din România si vei constata că este un mare secret sau că nimeni nu stie în a cui proprietate se află pământul românesc: cât la sută este în proprietatea unor români, cât în propietatea altora: maghiari, tigani, evrei, arabi, italieni...

    Italieni?

    Am auzit de niste italieni că au cumpărat sute de hectare, undeva prin Ardeal sau Banat, si în loc să facă agricultură, au ras cu buldozerele stratul fertil al solului, gros de 50-60 cm, l-au încărcat în trenuri si l-au dus în Italia! Vamesii, pentru că nu aveau nicăieri trecut pe listele lor pământul ca marfă de export, s-au multumit cu spaga si nu au taxat nimic... Literalmente au furat pământul tării! Nu s-a luat nicio măsură, nicio reactie din partea guvernantilor pentru a interzice în viitor asemenea grozăvii!
    Nu-i de mirare că se întâmplă asa! Asta este mentalitatea străinului: să dea un tun si s-o întindă! Cum e si vorba aceea: Băi, tigane, -ti arde satul! P...a mea, mă mut în altul!...

    Cu alte cuvinte, credeti că nationalizarea din 1948 s-a făcut cu gândul la legile retrocedării de după 1990? Cam..

    E adevărat că pare greu de crezut. Asta ar însemna că unii au stiut de acest mers al istoriei! Eu, după evenimentele la care am asistat în viata mea, mi-am întărit impresia, să nu-i zic convingere, că cei care au inventat comunismul si l-au instaurat, au avut tot timpul controlul acestuia, inclusiv posibilitatea de a ziceLa loc comanda!, adică de a desfiinta comunismul! De a demonta sandramaua, butaforia comunistă! Ai văzut ce simplu au mers toate în toamna lui 1989! Singur bietul Ceausescu a luat în serios toată povestea si a crezut în viitorul comunismului, măcar în varianta sa românească!
    Desigur, putini, foarte putini evrei au stiut care va fi soarta soarta comunismului inventat de Ei, si când spun Ei nu am în vedere numai evrei! Unul dintre cei care au stiut, cred că a fost "cel mai important evreu din Europa"! Îti aduci aminte expresia asta? Despre cine este vorba?...

    Wilhelm Filderman, presedinte al comunitătii evreiesti pe vremea lui Antonescu!... Dar de unde stiti că stia?

    Mi-am dat seama când am aflat că a scris niste memorii pe care le-a lăsat în păstrare secretarului său cu indicatia ca aceste memorii să fie predate Academiei Române atunci când va cădea regimul comunist din România... stia că secretarul său, ceva mai tînăr, are toate sansele să apuce căderea mascaradei iudeo-comuniste!
    Mai vrei argumente? Fă bine si mai citeste o dată, pe www.ioncoja.ro , măcar textul intitulat România, colonie a Israelului? Completează de minune discutia noastră.
    Dar nu încheiem discutia noastră fără să-ti ofer o informatie extrem de elocventă în sensul celor de mai sus: de câtiva ani, ofiterii SRI au primit ordinul ca, în prezentarea cazurilor pe care le cercetează, cazuri care privesc siguranta natională, să nu mai facă mentiunea numelui pe care l-au purtat la nastere infractorii sau suspectii urmăriti, să nu mai precizeze că acestia si-au schimbat la un moment dat numele. Ei sau părintii lor!... Stii care a fost unul din motivele pentru care Ceausescu si-a atras ura lor, a celor care l-au ucis în ziua de Crăciun? Dăduse în 1988 Ceausescu un pricaz prin care fiecare cetătean cu functii mai importante în Partid sau în Stat trebuia să facă în scris o auto-biografie cu mentiunea expresă a oricărei schimbări de nume intervenită la rudele foarte apropiate: părinti, bunici, frati, copii, socri, cumnati etc. Si să mentioneze la fiecare numele purtat la nastere si locul nasterii. Unii au refuzat sau au tergiversat depunerea acestei auto-denuntări (căci asa ceva era în fond!). S-a cam luat de gânduri când a văzut Ceausescu cât de multi erau cei ce aveau de ascuns o schimbare de nume, tipică celor care au avut o misiune de executat împotriva celor al căror nume l-au împrumutat. Oameni care îsi ascund trecutul si viitorul!

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Războiul din Transnistria, discutat la New York

    Împlinirea celor 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu România a fost sărbătorită şi la New York. Alexandru Leşco, Tudor Popa, Andrei Ivanţoc – purtători ai Ordinului Naţional «Steaua României» în grad de Cavaler şi ai «Ordinului R. Moldova» şi Ştefan Urâtu au vizitat, în perioada 25-30 martie 2011, comunitatea românească din New York.

    Organizatorii acestei vizite sunt Fundaţia «Moldova pentru Democraţie şi Dezvoltare» (SUA), în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP).

    Foştii deţinuţi ai regimului de la Tiraspol, membri ai Grupului Ilaşcu, au povestit tuturor despre traumele suferite în timpul detenţiei şi despre relele tratamente aplicate unor cetăţeni ai R.Moldova de către regimul separatist. Unul dintre oragnizatori, Vasile Bădăluţă, a subliniat importanţa mediatizării cât mai vaste a experienţei foştilor deţinuţi politici. De asemenea, ei au fost premiaţi, în cadrul unei ceremonii pentru patriotismul cu care au înfruntat detenţia ilegală în numele identităţii româneşti.

    Foştii deţinuţi, despre detenţie
    Andrei Ivanţoc spune că, în cadrul întâlnirilor cu reprezentanţii diasporei româneşti, au fost întrebaţi despre felul în care au rezistat anilor de detenţie, la Tiraspol. Membrii Grupului Ilaşcu au adus în discuţie mai mult problema conflictului transnistrean şi implicarea SUA în soluţionarea acestuia. Ivanţoc ne-a povestit cum a vorbit la întâlnirea de la Universitatea Columbia despre necesitatea unei implicari mai active a părţii americane, pentru a stopa răspândirea influenţei Federaţiei Ruse în zonă, dar şi pentru a scoate armata a 14-a de pe teritoriul R. Moldova.
    Fostul deţinut politic povesteşte că cei din comunitatea românească din New York sunt foarte bine informaţi despre tot ce se întâmplă în R. Moldova. Cei patru au vorbit despre ilegalităţile regimului de la Tiraspol, comise recent. Ei s-au referit la detenţia jurnalistului Ernest Vardanean, a lui Ilie Cazac, precum şi la arestarea de la 2 martie 2011 a primarului de Corjova, Valeriu Miţul.

    Motivele conflictului transnistrean
    La rândul său, Ştefan Urâtu a declarat că această vizită a fost binevenită, deoarece a coincis cu sărbătorirea Zilei Unirii şi a avut loc imediat după vizita vicepreşedintelui SUA, Joe Biden, în R. Moldova. El spune că s-a întâlnit cu studenţi, masteranzi şi profesori de la Universitatea Columbia, discutând despre securitatea regională, conflictul transnistrean şi deţinuţii politici, judecaţi de un regim nerecunoscut.

    Totodată, partea americană a avut posibilitatea să vadă şi să citească scrisoarea lui Vasilii Iacovlev, unde acesta vorbeşte despre pericolele din Transnistria. Ştefan Urâtu spune că mulţi dintre ei au fost interesaţi de motivul izbucnirii acestui război, susţinând că apartenenţa etnică reprezintă unul din ele. «Chiar şi din scrisoare reiese că motivul real nu a fost legat de limba română sau de teama unirii cu România, ci de interesul unor grupări de a pune mâna pe arsenalul şi muniţiile armatei a 14-a».

    Uniţi, într-o ţară străină
    Aflându-se printre reperezentanţii comunităţii româneşti, toţi spun că au rămas impresionaţi de unitatea celor de acolo. «Nu se face deosebire că eşti român dintr-o parte sau alta a Prutului», spune Ştefan Urâtu. Acesta a vorbit cu reperezntanţii Universităţii despre posibilitatea schimbului de experienţă între studenţi şi masteranzi, în special pentru a studia fenomenul separatismului, originile conflictului din partea stângă a Nistrului, elaborând propuneri de soluţionare a acestuia.

    SUA – mediator?
    Cu referire la formatul de negocieri, Şteafn Urâtu spune că acesta trebuie schimbat, deoarece Tiraspolul şi Rusia ar reprezenta o forţă, iar SUA ar trebui să aibă rol de mediator, nu de observator. Negocierile în format 5+2 presupun participarea, în afara părţilor implicate în conflict, a reprezentanţilor Rusiei, Ucrainei şi OSCE, care au statut de negociatori, şi ai SUA şi UE, cu statut de observatori.

    După declanşarea conflictului de pe Nistru, în 1992, primele negocieri au avut loc după Conferinţa OSCE de la Helsinki, din 24 martie 1992, când miniştrii de Externe ai R. Moldova, României, Rusiei şi Ucrainei au făcut o declaraţie comună prin care se crea mecanismul cvadripartit de consultări politice pentru soluţionarea conflictului. Totuşi, abia la 21 iulie 1992, după luptele sângeroase de la Nistru, preşedinţii Rusiei, Boris Elţin, şi al Moldovei, Mircea Snegur, s-au întâlnit la Moscova şi au semnat Convenţia cu privire la principiile reglementării paşnice a conflictului armat din zona nistreană a R. Moldova.

    CEDO – ignorat la Tiraspol
    Ilie Ilaşcu, Alexandru Leşco, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanţoc, Petru Godiac şi Valeriu Garbuz au fost întemniţaţi la 2 iunie 1992, fiind acuzaţi de autorităţile transnistrene de crime de război şi acţiuni de terorism. În 2004, Curtea Europeană a Drepturilor Omului pronunţă o hotărâre, în cazul Grupului Ilaşcu: statele moldovean şi rus trebuie să ia toate măsurile pentru a pune capăt detenţiei arbitrare a reclamanţilor care sunt încă încarceraţi.

    Ştefan Urâtu spune că, în cadrul discuţiilor din SUA, a fost abordată şi tema libertăţii în autoproclamata republică nistreană şi despre aceea că, în mod dechis, autorităţile de la Tiraspol au sfidat organismele internaţionale. În 2004, aceştia au ignorat decizia CEDO de a elibera membrii Grupului Ilaşcu, cu toate că în decizia CEDO se făcea referire la sancţionarea R.Moldova şi a Rusiei, în caz de neexecutare. Cu toate că în partea stângă a Nistrului se organizează alegeri şi referendumuri, libertate de experimare nu există, a declarat Urâtu.

    sursa:http://www.zdg.md

    | Înapoi la Subiecte|


     

    70 DE ANI DE NEUITARE. 1 APRILIE 1941: 3000 DE ROMANI ERAU MACELARITI DE SOVIETICI LA FANTANA ALBA IN BUCOVINA

     

    La începutul anului 1941, NKVD-ul sovietic a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei impusa de Tratatul Ribentrop-Molotov, în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de romani bucovineni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.

    În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

    După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul.

    Câţiva, „mai norocoşi", au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.

    Astazi 1 aprilie 2011, la orele 11.00, în incinta Mănăstirii Putna din judeţul Suceava, are loc ceremonia de sfinţire a troiţei închinate memoriei victimelor masacrului de la Fântâna Albă. Construcţia troiţei a fost realizată la iniţiativa Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României.

    La acest eveniment participa sute de romani precum si Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, Eugen Tomac, secretarul de stat pentru românii de pretutindeni, membri ai Parlamentului României, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi supravieţuitori ai tragediei din 1941.

    Sunt prezenti romani din Basarabia si Nordul Bucovinei care nu au uitat tragedia ocupatiei sovietice.

    Dincolo de frontiera, in Nordul Bucovinei, la Fântâna Albă, alte sute de romani bucovineni sunt prezenti sa comemoreze chiar la locul crimei savarsite de regimul comunist sovietic, moartea bunicilor si rudelor care au cazut secerati barbar de gloantele sovietice.

    La manifestare sunt prezenti deputatul roman din Rada ucrainiana, Ion Popescu, preoti, si alti reprezentanti ai comunitatii romanesti.

    Documentar:

    In 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiaşi an. Imediat ce administraţia şi armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roşie şi NKVD au ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfăşurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părţi ale noii graniţe. În această situaţie mulţi dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând graniţa în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut graniţa ilegal din zoneleHliboca, Herţa, Putila şi Storojineţ. Zona acestei unităţi era pe o distanţă de 7.5 km la sud de Cernăuţi.

    Din zonele mai îndepărtate, Văşcăuţi, Zastavna, Noua-Suliţă, Sadagura şi Cernăuţi-rurală, 628 de persoane au trecut graniţa pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale şi etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupaţie sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiaţi în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare.

    Autorităţile sovietice au reacţionat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea graniţelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude şi în România şi declarându-le trădători de ţară şi deportându-le la muncă forţată. Listele unităţii 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localităţi includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de ţară chiar şi persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenţii să fugă în România.

    La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă graniţa noaptea la Fântâna Albă. Surprinşi de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost ucişi, 2 răniţi şi capturaţi de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniţi) a reuşit să ajungă la Rădăuţi. Drept represalii, autorităţile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea şi deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.

    A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localităţile Mahala, Ostriţa, Horecea şi alte câteva sate, aceştia având mai mult noroc şi reuşind să treacă în România. Aceasta a dat încredere şi altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriţei, Buda, Şirăuţi, Horecea-Urbana şi Ostriţa a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinşi însă şi atacaţi cu rafale de mitralieră din mai multe direcţii. Au fost ucişi foarte mulţi, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica şi N. Isac. 57 de persoane au reuşit totuşi să se refugieze în România, dar alţii 44 au fost arestaţi şi acuzaţi că ar fi fost membri ai unei organizaţii la o contrarevoluţionare.La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnaţi la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forţată şi pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca şi în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de ţară, arestate şi deportate în Siberia.

    Masacrul

    La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuţii-de-Sus, Pătrăuţii-de-Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând în faţă un steag alb şi însemne religioase (icoane, prapuri şi cruci din cetină), a format o coloană paşnică de peste 3.000 de persoane, şi s-a îndreptat spre noua graniţă sovieto-română.

    În poiana Varniţa, la circa 3 km de graniţa română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. După ce coloana a ignorat somaţia, sovieticii au tras în plin cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti şi spintecaţi cu sabia.

    După masacru răniţii au fost legaţi de cozile cailor şi târâţi până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropaţi, unii fiind în viaţă încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morţi sau muribunzi. Două zile şi două nopţi s-a mişcat pământul în acele gropi, până toţi şi-au dat duhul.

    Câţiva, „mai norocoşi", au fost arestaţi de NKVD din Hliboca (Adâncata) şi, după torturi înfiorătoare, au fost duşi în cimitirul evreiesc din acel orăşel şi aruncaţi de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat şi s-a stins var.

    O listă parţială a victimelor identificate ulterior :

    § Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe şi Cosma Opaiţ, Gheorghe, Vasile şi Cosma Tovarniţchi, Nicolae Corduban.

    § Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Ţugui, Arcadie Plevan.

    § Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile şi Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc.

    § Din comuna Suceveni: Dragoş Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăştean, Gheorghe Sidoreac.

    § Din comuna Iordăneşti: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiţ a lui Mihai, Constantin Molnar.

    § Din comuna Pătrăuţii de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ştefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga.

    § Din Pătrăuţii de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moţoc.

    Numărul exact al victimelor nu s-a aflat şi probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autorităţile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece graniţa, printre care bătrâni, femei şi copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar şase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuţii-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca şi 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuţii-de-Sus, 2 din Oprişeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200 şi peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite şi ucise apoi cu lovituri de săbie şi hârleţ sau îngropate de vii.

    O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puţinii martori oculari care au supravieţuit, Gheorghe Mihailiuc (născut în 1925, acum profesor de liceu pensionar), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite", publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru", un „genocid", şi un „măcel".

    După masacru a fost declanşată o operaţiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicaţi din casele lor şi deportaţi în Siberia şi Kazahstan. Au supravieţuit puţini. Între 1940-1941, din cauza emigrărilor, deportărilor şi asasinatelor, din cei peste 250.000 de români din Oblastul Cernăuţi au mai rămas doar 192.000. S-a afirmat că aceste persecuţii au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populaţiei româneşti, plănuit şi executat de regimul sovietic.

    Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii '90, fiind interzisă de autorităţile sovietice şi ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autorităţile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care şi-au dorit doar să trăiască în Tara Mama.

     

    Sursa: http://regiunea-cernauti.blogspot.com - www.rgnpress.ro

    | Înapoi la Subiecte|


     

    BASARABIA LUI VOLODEA TISMĂNEANU

     

    March 13th, 2011 admin Posted in Condamnarea comunismului

    ANDREI VARTIC

    Faptul ca Vladimir (Volodea) Tismaneanu, fiul activistilor comunisti si nkvd-isti (kominternisti) de rang înalt Tismanetchi, a fost ales pentru a condamna genocidul comunist în România are si latura lui “unionista”.
    Vrea Traian Basescu sau nu vrea (ca el l-a numit pe Volodea în scaun de Areopag), dar Leon Tismanetchi, tatal lui Volodea, s-a nascut la Soroca, în Basarabia. El a intrat de tânar în miscarea mondiala comunistă si a înmultit de la Moscova, mai ales prin radio, semintele comunismului în România mult înaintea lui 28 iunie 1940. Tot el a întretinut relatii strânse cu fratii lui de comunism de la Soroca si din toata Basarabia si a fondat celule teroriste comuniste asa de multe ca, pe 26 iunie 1940, orasele basarabene erau violentate fara mila (exista documente) de nenumarate bande comuniste, care împuscau, maltratau, furau si spânzurau cu o furie antidemocratica necrutatoare (politia, armata si siguranta române aveau ordin sa nu riposteze). Asadar, profesorul Tismaneanu va trebui sa deschida dosarele condamnarii regimului comunist începînd cu Basarabia (poate chiar cu Soroca, unde a activat organizatia anticomunista “Arcasii lui Stefan”), daca nu vrea sa-si pateze reputatia lui de “savant”. Si sa înceapa condamnarea asta mult înainte de 1940, ba chiar înainte de 1924, când NKVD-ul a încercat distrugerea României prin provocarea asa-ziselor rascoale de la Tatarbunar si Hotin. Fiindca, dupa opinia noastra, documentata serios, genocidul comunist din România nici nu poate fi cercetat fara iluminarea cuibarelor comuniste zidite de NKVD si Komintern în Basarabia dupa 27 martie 1918.
    Cercetarea sa înceapa din Basarabia
    Se vorbeste mult în ultimul timp despre faptul ca actuala clasa politica româneasca, provenita din scoala comunista, a furat si revolutia, si reformele, si democratia postdecembrista pentru a se capatui. Problema e mult mai complexa. Actuala clasa politica a fost tarata de sistemul comunist atât de adânc încât nici nu a fost capabila sa se reformeze si sa reformeze România fara resursele mentale comuniste. Or, aceste resurse nu puteau crea (asa cum a creat Kogalniceanu sau Stere) o Românie noua, democratica si europeana, cu economie functionala de piata, din simplul motiv ca tinta sistemului care le-a format era distrugerea României democratice si scoaterea poporului român din istorie. Exista în arhiva CC al PCUS documente care arata ca, mult înainte de 23 august 1939, Stalin a “ordonat” alfabetul latin în fosta RASSM (o parte din actuala Transnistrie, cu capitala la Balta) pentru a-i învata forțat pe viitorii agitatori, comisari, nkvd-isti si functionari limba româna si alfabetul român, necesar nu numai pentru a instala “statul comunist” în Basarabia a doua zi dupa 28 iunie 1940 (catre acea data pâna si stampilele sovietelor satesti erau gata, iar cei vreo 5.000 doar de “predsedateli selisoveta” sedeau pe bagaje de câteva luni, dar Siguranta româna “nu stia”), ci pentru a “uni” cu URSS toata România (acest scenariu stalinist a salvat limba româna în Basarabia si dupa 1949). Fara cercetarea acestor cuibare “basarabene” a comunismului românesc, cruciale pentru devenirea contemporana a României, practic este imposibila condamnarea atrocitatilor comuniste din spatiul de locuire (si geneza) al poporului român.
    Au disparut un milion de oameni
    Volens-nonlens, Volodea Tismaneanu, colegul de clasa al multor odrasle de comunisti de rang foarte înalt, va trebui sa ajunga la scenariile moscovite ale instalarii comunismului în România. Fara cercetarea acelor scenarii judecarea comunismului românesc este o totala bataie de joc fata de memoria sutelor de mii de inocenti ucisi în România. Iar acele scenarii nu pot fi descifrate fara cercetarea filierei basarabene a Partidului Comunist Român, care a început realizarea lor mult înainte de 28 iunie 1940, practic imediat dupa votul istoric din 27 martie 1918 care a declansat procesul Marii Uniri a poporului român.
    Volens-nonlens, Volodea Tismaneanu va ajunge la dosarele martirilor români din Basarabia, unii maltratati si ucisi pâna la 28 iunie 1940, altii luati din casele lor chiar pe 28 iunie 1940 sau în zilele urmatoare, condamnati fara alta vina decât aceea de a fi români (sau evrei, rusi, ucraineni, gagauzi, bulgari), apoi ucisi cu o cruzime despre care, cum spuneam mai sus, arareori fiinta omeneasca a dat dovada în întunecata ei istorie.
    Volens-nonlens omul de stiina Vladimir Tismaneanu este obligat deontologic sa ajunga la dosarele moscovite ale acelor martiri (nevinovati fata de statul democrat român), dar si la informatorii care au transmis la Moscova (din România democrata interbelica) informatii ce au pecetluit soarta lor mult înainte de 28 iunie 1940. De pilda, Vasile Gafencu, deputat în Sfatului Tarii, agricultor de la Sângerei, mort în Gulag, tatal lui Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor comuniste din România.
    Volens-nonlens Volodea Tismaneanu va trebui sa ajunga macar la cartea Naselenie Moldavsckoi SSR, de E. M. Zagorodnaia si V. S. Zelenciuc (Cartea Moldoveneasca, 1987, Chisinev) unde la paginile 23 si 32 (ce oglindire numerologica!) se vede foarte clar faptul ca, între 28 iunie 1940 si 28 iunie 1950, din Basarabia au disparut un milion de oameni (din 3,3 milioane).
    Românismul, demolat cu bani românesti?
    Azi, când aceiasi comunisti leninisti distrug tot ce este românesc în Basarabia (inclusiv manualul de istorie a românilor sau arhitectura sacra a poporului român), când pâna si denumirile liceelor românesti le stau în gât, când sunt atacati, ca si în perioada interbelica, patriarhii reunificarii Basarabiei cu România (cum ar fi Paul Goma, Grigore Vieru sau Mihai Cimpoi), o întrebare grea de tot se pune si serviciilor secrete românesti, si clasei politice de la Bucuresti: de ce demolarea românitatii în Basarabia se face de peste zece ani pe banii statului român (Vieru este atacat în publicatiile finantate de Departamentul Românilor de Pretutindeni, iar Paul Goma si Mihai Cimpoi în cele finantate de Institutul Cultural Român)? De ce vestite si foarte mediatizate ONG-uri, zise “democratice si anticomuniste”, din România nu condamna atrocitatile actualilor comunisti, aflati la putere în Republica Moldova (cum ar fi exodul unui milion de români)? De ce membri marcanti ai acestor ONG-uri bucurestene tac despre uriasele monumente ale ocupantului comunist, pe care le ridica în Basarabia, alt Volodea, comunistul “leninist crestin ortodox” Vladimir Voronin sau despre lichidarea institutelor academice de studiere a culturii si istoriei românilor? De ce acesti “anticomunisti” au luat apa în gura atunci când Volodea Tismaneanu a fost numit în functia de “terminator” comunist al comunismului românesc? Poporul român, ca si poporul rus, ca si poporul evreu, ca si poporul italian sau spaniol, ca si poporul german, are destui nemernici comunisti si nazisti pe sufletul sau. Dar oare asa de îmbolnavit de comunism sa fie presedintele României. (Einstein spunea ca stiinta fara morala e un nonsens) încât sa nu înteleaga ca judecarea genocidului comunist este o problema morala si ca profesorul Vladimir Tismaneanu va trebui sa înceapa judecarea comunismului românesc cu mama si tatal sau - nascut la Soroca, în Basarabia, stravechi pamânt românesc?

    | Înapoi la Subiecte|


    În memoria lui Andrei Vartic

    Pe 2 iunie 2009 a trecut în Lumea Celor Drepţi prietenul nostru Andrei Vartic. „Moş Andrei”, cum îşi spunea faţă cu noi şi cum îi spuneam noi înşine (deşi nici el nu era cu adevărat bătrân, după cum nici noi nu mai eram atât de tineri) avea 60 de ani. Pentru cei care l-am cunoscut, plecarea lui dintre noi a fost dureroasă, o durere care, în cazuri de acest gen, cel mai adesea este mută.

    Vom căuta aici să schiţăm doar jaloanele unei vieţi puse în slujba culturii şi binelui public ale românităţii din Basarabia.

    Fizician de formaţie, a avut preocupări constante în literatură, teatru, istorie şi jurnalism. Încă din studenţie a fost arestat de KGB pentru participarea la acţiuni anticomuniste şi de afirmare a identităţii româneşti. De pildă, în vara anului 1968 (moment în care ia naştere în Uniunea Sovietică tipul de opoziţie numit „disidenţă”) organizează o acţiune de protest faţă cu cu invadarea Cehoslovaciede către trupele sovietice.

    Cunoaşte represiunea regimului sovietic: şapte ani de-a rândul i se interzice să aibă un loc de muncă, este arestat în diferite oraşe ale Uniunii Sovietice şi chiar internat pe motive de conştiinţă într-un azil psihiatric din Chişinău (în vara 1972).Pentru a se întreţine munceşte în construcţii, „la negru”, în Siberia. Publică în samizdat lucrări precum: Drum prin rime, Arta iubirii, Jurnalul baltic, Ion, Pod peste fluviu, Scrisori din Bizanţ sauLupta cu moartea.

    În martie 1977, susţinut de alţi oameni de cultură din Basarabia, întemeiază la Filarmonică „Teatrul Poetic”, care ulterior va deveni unul din centrele mişcării de eliberare naţională din Basarabia. Cu „Teatrul Poetic” prezintă câteva mii de spectacole din literatura medievală şi cea clasică românească (scop în care bate cu pasul, de câte două-trei ori, fiecare sat românesc din Basarabia). În urma reprezentaţiilor date, iau naştere peste 300 de „teatre poetice” româneşti de amatori.

    Montează peste 50 de spectacole şi spectacole proprii de „teatru poetic”, care au loc la Filarmonică, la Palatul Naţional şi la televiziune, lecturează şi recită fragmente din literatura clasică românească în peste 40 de spectacole proprii de televiziune (împreună cu Nicolae Dabija, prezentator şi Iurie Roşca, redactor).

    În 27 mai 1988 iniţiază crearea Frontului Popular din Moldova (FPM), pentru ca pe 3 iunie 1988 să organizeze şi să conducă adunarea de fondare a organizaţiei. Este membru activ al cenaclului „A. Mateevici” şi al FPM, orator la mitingurile anticomuniste şi de afirmare a identităţii româneşti, participant la organizarea Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989.

    În perioada 1990-1994 este deputat din partea FPM în primul Parlament al Republicii Moldova, unde participă la redactarea Regulamentului Parlamentului, a „Legii de funcţionare a Guvernului”, a „Legii cu privire la economia de piaţă” şi a celei privind „Stoparea pe cale paşnică a conflictelor regionale din fosta URSS”.

    În septembrie 1991 pune bazele primei fundaţii culturale din Republica Moldova, „Basarabia”, şi a editurii cu acelaşi titlu, editează revistele „Quo Vadis” şi „Fără machiaj”.

    Începând din 1990 organizează anual mai multe expediţii de săpături arheologice în zona de locuire a dacilor din Carpaţi, pentru ca în august 1994 să publice prima sa carte consacrată subiectului: Ospeţele nemuririi, vol. I-III (care cunoaşte şi o ediţie în limba rusă).

    Din 2005 lucrează la Radio „Vocea Basarabiei” şi „Euronova 71”, unde devine director de programe şi realizator al emisiunii „Holocaustul comunist din Basarabia”. Colaborează la publicaţii ca: „Literatura şi arta”, „Timpul”, „Natura”, „Magazin bibliologic” din Chişinău, „Convorbiri literare” şi „Dacia literară” din Iaşi sau „New York Magazin”, şi editează site-ul:http://www.voceabasarabiei.com. În 2007 publică o colecţie de articole intitulată Cealaltă Românie (Ploieşti, Casa de presă Typodas Press).

    A fost vicepreşedintele Forumului Democrat al Românilor din Republica Moldova (condus de Nicolae Dabija), încă de la înfiinţarea organizaţiei, în 2007, şi până la săvârşirea sa.
    Cele spuse reuşesc doar să indice (iar nu să cuprindă) faptul că ne-am aflat în prezenţa unei personalităţi polivalente, situată – în ciuda vremurilor – în linie directă cu marile nume ale intelectualităţii basarabene din secolul trecut (de altfel, este înrudit, pe linie maternă, cu Petre Ştefănucă).

    L-am cunoscut ca pe un om blând, ca pe un om bun, ca pe un om drept. Figura sa radia acea linişte interioară proprie omului care trăia în raport cu un crez, şi care era, în acelaşi timp, un efect al încercărilor pe care le trecuse cu bine. Ştia să adapteze cu inteligenţă şi graţie natura principiilor la efemerul acţiunii politice. În fine, a fost unul din atât de puţinii oameni cinstiţi pe care i-am întâlnit în viaţa noastră; cinstit, şi nu oricum, ci: până la capăt şi fără rest!
    *
    La împlinirea a 40 de zile de la trecerea sa în eternitate, prietenii l-au comemorat la Mânăstirea Diaconeşti din jud. Bacău. La întrunire au participat, între alţii: Ion Vartic, fiul cărturarului, Constantin Rusanovschi, preşedintele Filialei Oneşti a Asociaţiei „Pro Basarabia şi Bucovina” şi Viorel Cucu, directorul Editurii „Vicovia” (v. pagina sa Web: http://andreivartic.org/). Cu acelaşi prilej a fost lansată cartea Codul de la Voroneţ, Bacău, Editura Vicovia, 2009, publicată în Colecţia „Andrei Vartic”.

    Bucureşti, 6 octombrie 2009

    --
    Publicat de către Dan Culcer. Écrivain roumain vivant en France depuis 1987. la » Asymetria — Antiacvarium , 3/21/2011 10:23:00 AM

    | Înapoi la Subiecte|


     

    DIN CULISELE REALE ALE ISTORIEI
    TRATATUL DINTRE ROMANIA SI UCRAINA IN ACTUALITATE

    de Gheorge Gavrila Copil

    Vom prezenta, pe scurt, pe autorii loviturii de stat şi ai preluarii puterii, începând cu ziua de 22 decembrie 1989. Sunt şi omisiuni.

    1. Iulian Vlad. Evreu. General. Şef al Departamentului Securităţii Statului, din timpul regimului Ceauşescu, până pe 31 decembrie 1989.

    2. Silviu Brucan (Brukner). Evreu bolşevic care prin presa vremii de dupa 23 august 1944 întreţinea cultul dictatorial al Anei Pauker şi a trimis în puşcării şi la Canal elitele românilor. Ataşat atât bolşevicilor evrei aduşi în România pe tancurile Armatei Roşii, cât şi urmaşilor acestora, fapt ce reiese cu uşurinţa din activitatea sa de coordonator în procesul de preluare a puterii politice, în luna decembrie 1989, de către aceştia şi în cadrul Guvernului Petre Roman. "Mie mi s-a părut, mărturiseşte Mihail Şora, ministrul învăţământului, 1989-1990, că întotdeauna, Brucan a avut mai multe orientări, în funcţie de interes. Când am ajuns eu ministru, Brucan era, oficial, doar un fel de consilier. De fapt avea o influenţă imensă, făcea figura unei eminenţe cenuşii" (Toma Roman-jr., Mihai Şora, Roşu de Paris(II), www. plai cu boi, 10/31/05).

    3.Victor Stănculescu. (Absolvent al liceului evreiesc?). General în regimul Ceauşescu. Numit de Ceauşescu la conducerea Ministerului Apărării în locul ministrului Milea, care încetase din viaţa, în condiţii încă neelucidate. Până la 27 decembrie, 1989, prim-adjunct al ministrului apărării naţionale. Ministru al economiei naţionale, 1989-1990. Ministrul Apărării, în 1990-1991.

    4.Teodor Brateş. "-La Televiziune a apărut Teodor Brateş, ginerele călăului Nicolschi din perioda dictaturii urmaşilor lui Cain, alături de Petre Popescu şi George Marinescu, transmiţănd o stare de groază în toată ţara. Potrivit acestora, în Bucureşti nu erau decât terorişti şi securişti, care atacau şi ucideau, arabi plătiţi ca să ucidă, erau otrăvite apele, aruncate în aer uzinele termice şi barajul de la Dâmbul Morii, etc."(Ieronim Hristea, De la steaua lu David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti 2004). Numai neadevaruri, dar care erau de natură să provoace un razboi civil. Şi alţii, de la Televiziune, pe care îi ştim cu toţii.

    5. Cazimir Ionescu. Evreu. Pe 22 decembrie la Televiziunea Româna: "O coloana blindată motorizată se îndreaptă spre Piteşti, pentru a ocupa punctul atomic, rafinăria, rezervele de cianură, barajul de la Curtea de Argeş. Odată cu căderea acestor puncte, oraşul Piteşti poate să dispară complet de pe harta lumii."

    In pragul haosului, panicii şi a războilului civil.

    6. Cico Dumitrescu, contraamiral. Evreu. Tot pe 22 decembrie, tot de la televiziune, panica pe români, cu acţiunile terorişilor.

    7.Ion Iliescu. Bunicul după tată a fost Vasili Ivanovici (botezat Ilici), evreu rus, bolşevic, puşcăriaş, fugit din Rusia, urmărit de poliţia ţaristă. Şi-a schimmbat numele în Iliescu, probabil pe la 1900. Alexandru Iliescu (tatăl lui Ion Iliescu), băiatul cel mare al lui Vasili, s-a căsătorit în anul 1929 cu Maricica, o ţigancă bulgăroaică, din neamul căldărarilor, analfabetă, care vorbea prost româneşte şi care este adevărata mamă a lui Ilici.

    Ilici s-a născut la Olteniţa, la 3 martie 1930, an în care Alexandru Iliescu a fugit în Rusia, unde a stat până în 1935-1936.

    Maricica, mama adevărată a lui Ilici, moare n 1932, fiind înmormântată la Olteniţa (atenţie la diversiunea cu Maria Ivănuş din Bucureşti, care nu era mama lui Ilici).

    În 1940 Alexandru Iliescu s-a căsătorit cu Mariţa, ţigancă din Maramureş, soră bună a mamei lui Ion Cioabă din Sibiu, bulibaşa ţiganilor, cu care a avut doi băieţi, fraţi vitregi ai lui Ilici (Mircea şi Crişan, veri primari ai lui Cioabă). Unul a fost ataşat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP.

    Însuşi Ion Cioabă a recunoscut, într-un interviu dat cu puţin timp înainte de a muri, că el şi preşedintele Iliescu erau veri.

    Ilici Iliescu, la recepţiile lui Ceauşescu, nu se ducea cu soţia sa , Nina Bercovici, ci cu Mariţa, mama vitregă. (Ieronim Hristea, De la steaua lui David la steaua lui Rothschild, Editura Ţara Noastră, Bucureşti, 2004, p. 454. Ieronim Hristea a preluat frazele de mai înainte din cartea lui Vladimir Alexe, Ion Iliescu-biografie secretă).

    Nu punem în discuţie dragostea unor tineri, indiferent de originea lor etnică, ci evidenţiem originea bolşevică a lui Ion Iliescu. Dar pentru că bolşevicii la care ne referim sunt evrei, se impune şi precizarea apartenenţei lor etnice. Asa cum există pe lumea aceasta români, francezi, englezi, germani, italieni, ruşi, etc. şi atunci cand sunt corecţi şi când au săvârşit fapte reprobabile, tot aşa există şi evrei. Numai că oculta evreiască acţionează cu ameninţări atunci când se precizează cuvântul evrei pentru cei care au săvârşit fapte reprobabile.

    Revenind la Ion Iliescu, se poate constata că se trage dintr-o familie de evrei din Rusia şi că din cei cinci bărbaţi, patru au trăit mai mulţi sau mai puţini ani în Rusia, respectiv în URSS.

    Ion Iliescu şi-a făcut studiile universitare la Moscova, unde ajunge cu sprijinul Anei Pauker.

    Unul din fratii lui după tată, a fost ataşatul militar al României la Moscova.

    Tatăl lui Ion Iliescu, Alexandru Iliescu, kominternist, a participat la Congresul Partidului Comunist din România, din 1931, din localitatea Goricova, de lângă Moscova. Rezoluţia acestui congres cerea dezmembrarea Romaniei. La acest congres tatăl său devine membru al Comitetului Central. Ion Iliescu nu şi-a dezamăgit tatăl, contribuind, în 1990, la blocarea Reîntregirii României.

    Eftimie Iliescu, fratele lui Alexandru Iliescu, unchiul lui Ion Iliescu, ofiţer de securitae, a participat la crimele împotriva poporului roman, ca adjunct al lui Alexandru Drăghici, ministrul de interne.

    Soţia lui Ion Iliescu este evreică. Alături de cei patru bărbaţi, a fost al cincelea element de siguranţa, pentru cei care au investit din punct de vedere politic în Ion Iliescu.

    Ion Iliescu a avut strânse legături cu familia Valter Roman.

    A fost numit, la 26 decembrie 1989, preşedinte al Frontului Salvării Naţionale, la 13 februarie 1990 preşedinte al CPUN. Din 20 mai 1990, preşedinte al Republicii.

    8. Petre Roman. Evreu. Tatăl său, Valter Roman, adus pe tancurile sovietice, pentru implantarea bolşevismului în România. Petre Roman a fost numit prim-ministru, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990, apoi, după alegeri, tot prim- ministru, 20 mai 1990-26 septembrie 1991. Petre Roman se plânge că Parlamentul nu i-a fost favorabil la toate legile depuse în legătură cu agricultura. Constată că în urma acestui fapt agricultura arată jalnic, neproductivă-prin parcelarea pământului, prin abandonarea, nelucrarea terenurilor agricole, care au ajuns în paragină, de izbelişte, prin desfiinţarea unor unităţi viabile, aşa, asociaţiile agricole -Cooperativele agricole de producţie, fostele Gospodării agricole colective. Vicleană ocolire. Nu faptul că ţăranii şi-au primit pământul confiscat de regimul comunist înapoi, desigur în suprafeţe mai mici sau mai mari, dupa cum le-au avut, a dus la un dezastru absolut în agricultură, ci confiscarea mijloacelor de producţie. Ţăranii, când au fost obligaţi să intre în gospodariile agricole de producţie, au fost obligaţi să predea acestor unitaţi socialiste şi animalele, plugurile, tractoarele, batozele şi alte mijloace de producţie. In 1990, pe lângă pământ, le reveneau de drept şi mijloacele de producţie. Nu li s-au restituit. Ţăranul român s-a văzut în faţa pămantului doar cu braţele. Lovitură criminală. Sărmanul şi-a cumpărat cazmale şi a început să lucreze. Şi-a cumpărat câte un măgăr, şi-a cumpărat un mânz şi a lucrat tot cu braţele, pâna mânzul s-a facut cal de tracţiune. Ca să are cu tehnica moderna agricolă, care nu i s-a restituit, de fapt i s-a confiscat a doua oră, plătea cu produse agricole şi ramânea flamând. Dar nici atunci nu i se ara tot pământul şi se striga împotriva lui că nu e înstare să fie ţăran, să-şi lucreze tot pământul. Dar el dovedise cu vârf fi îndesat, de mii de ani, că el este ţăran, agricultor. Iar pâna la 23 august 1944, a fost factor de luat în seamă la stabilirea preţului grâului în Europa, uneori chiar el facea preţul grâului european. A trebuit să vina o mâna de bolşvici evrei din Rusia, după 23 august 1944, la putere în Romania, să lovească de moarte ţărănimea româna, iar urmaşii lor, din decembrie 1989, să lovească iar, tot de moarte, aceeaşi ţărănimea română. Nerestituirea uneltelor agricole şi în consecinţă incapacitatea ţărănimii române de a-şi lucra pământul, pentru prima data în existenţa ei multimilenară, a fost programată. A apărut pământ nelucrat şi foametea în mediul ţăranesc şi în toată tăra. Cumpărătorii străini, dar şi politicienii profund certaţi cu moralitatea faţă de propria ţară, după un timp, au invadat satele României, cumpărând pământ pe sume de nimica. Probabil şi finanţarea, din exterior, a unor cetăţeni români de alta etnie, pentru a cumpăra cât mai mult pământ. Tot acest pămant va fi naţionalizat, fără despăgubiri. Noii pripropietari şi-au scos cu vârf şi îndesat preţul dat. Dacă ţăranilor li s-ar fi restituit mijloacele de producţie, cu acestea ar fi arat, semănat şi recoltat tot pământul, ca pe vreamea gospodariilor socilaiste de productie şi fiecare ţăran ar fi beneficiat proporţional cu suprafaţa pământului său. Intreaga agricultură a ţării era mecanizată şi irigată. Politicieni pentru care nici o pedeapsa nu ar fi fost prea mare, ziarişti, reporteri TV se întreceau să râda de agricultorul român. Fabrica de tractoare ar fi fost subvenţionată de către toţi ţăranii din Romania, cu o mica parte din veniturile lor şi nu ar fi fost falimentată din lipsă de cumpăratori de tractoare. Localitaţile rurale, cele mai multe, de la câmpie, în câţiva ani îşi vor fi împrospătat utlajele mai vechi cu altele noi, fenomen normanl, într-o ţară condusă pentru binele ţării. In felul acesta România nu ar fi fost depopulată, tot programat, tinerii locuitori ai satelor având de lucru la ei acasă. Şi la drept vorbind, Fabrica de tractoare din Braşov şi Semănatoarea- de combine, din Bucuresţi, ar fi trebuit să devină proprietatea ţărănimii române, reprezentată printr-o asociaţie pe ţară. Soluţii pentru progresul României au fost, dar nu s-a vrut aşa ceva.

    România a fost jefuită şi de finanţele sale, a fost lovită şi pe plan industrial, negandu-i-se orice capacitate performantă industrială, ceea ce s-a vazut că nu e adevarat. Cumplexele industriale, din clipa vânzării lor, au funcţionat la parametri concurenţionali internaţionali. Modernizarea a fost si este un proces continuu. Industria petrolului, cu toate fabricile aferente, complexele energetice nucleare, cu toată capacitatea industriei românesti de a fabrica în ţară utilajele mecesare, producerea de apa grea, industria de elicoptere, construirea de nave maritime şi altele si altele.

    În legatură cu alcătuirea Guvernului provizoriu, Petre Roman scrie: "…eu n-am propus decât două persoane, pe Gelu Voican şi pe Mihai Drăgănescu, numiţi amândoi viceprim-miniştri, aşadar colaboratorii mei cei mai apropiaţi… Cât despre Mihai Drăgănescu, el era prieten cu tatăl meu"… (Petre Roman, Libertatea ca datorie, Editura Paideia, 2000, p. 112).

    9. Gelu Voican Voiculescu. Evreu. Viceprim-minstru, din 26 decembrie 1989, iar din 31 decembrie are şi funcţia de Comandant al Departamentului Securităţii Statului.

    10. Mihai Drăgănescu. Evreu. Viceprim-ministru, din 26 decembrie 1989.

    11. Mugur Isărescu. Evreu. După Revoluţia din decembrie 1989, a fost titularizat la Ministerul Afacerilor Externe. Ambasadorul României în Statele Unite ale Americii. Din septembrie 1990, Guvernatorul Băncii Naţionale a României.

    12. Ioan Aurel Stoica. Evreu. Ministru al industriei construcţiilor de maşini,

    13. Nicolae Militaru. Evreu. General. Ministrul Apărarii, 1989-1990.

    14. Sergiu Celac. Evreu. De reţinut informaţia: "în arhive se descoperise că tatăl lui Celac, angajat la Consiliul de Stat al Planificării în anii 50, furnizase informaţii strategice consilierilor sovietici. Sergiu Celac era… translatorul lui Ceauşescu" ( Emil Berdeli, Microfoanele din dormitor au dezvăluit şi situaţii jenente pentru şeful DIE, în Gardianul, 15 aprilie, 2004). Ministru de interne, 26 decembrie 1989-28 iunie 1990. Ambasador la Londra, 1990-1996, din 1991 acreditat şi la Dublin, cu reşedinţa tot la Londra. Guvernul Petre Roman şi preşdintele Ion iliescu, au blocat Reîntregirea Romaniei. Poziţia Guvernului Petre Roman a fost exprimată public, fără echivoc, de ministrul de externe Sergiu Celac: " Ministrul de externe de atunci, al româniei, declară Agenţiei FRACE PRESS că Podul de flori constituie o iniţiativă particulară. Adică e problema lui Gheorghe Gavrilă Copil şi atât? Cutremurătoare opinie, din partea unui membru al guvernului!" (Gheorghe Gavrilă Copil,Societatea Culturală Bucureşti-Chişinău, Editura Dacia Eternă, Bucureşti, 1999, p.33. Cartea deconspiră, pe bază de documente, anexarea Revoluţiei Române şi a Podului de flori, de către casnicii Moscovei. Poate fi accesată pe internet la www.agero, la rubrica Istoria Romaniei, în cadrul titlului Dragi romani din R. Moldova veniţi cu noi în Uniunea Europeană, la www.curaj.net şi la www.miscarea.com, la rubrica De peste Prut.

    15. Mihai Chiţac. Evreu. General-locotenent. Ministru de interne, 1989-1990.

    16. Moldoveanu Ioan Jean. Evreu. General-locotenent. Adjunct al ministrului de interne şi şef al Inspectoratului General al Poliţiei, 1989-1990.

    17. Dan Marţian. Evreu. Studii superioare la Moscova. Lector la Ştefan Gheorghiu. Apropiat al lui Ion Iliescu.

    În 1990, preşedintele Camerei Deputaţilor.

    18. Alexandru Bârlădeanu. Evreu. Impus de Moscova, la Bucureşti, în 1947, ca secretar general al guvernului de atunci.

    În 1990, preşedintele Senatului.

    19. Adrian Severin. Evreu. Ministru de stat pentru reformă şi relaţiile cu Parlamentul, 1990-1991, Preşedintele Agenţiei Naţionale pentru privatizarea şi Dezvoltarea întreprinderilor Mici şi Mijlocii, 1991-1992.

    20. Corneliu Bogdan. Evreu. Angajat de Ana Pauker la MAE ca director. Din 26 decembrie 1989, ministru secretar de stat la Ministerul Afacerilor externe.

    21. Teodor Stolojan. Tatăl său, la studii în URSS, a venit însurat cu o cetăţeană sovietică.

    Ministru de finanţe, 1990-1991. Prim-ministru, 1991-1992.

    22. Eugen Dijmarescu. Evreu. Ministru al economiei şi finanţelor, 1991.

    23. Mihai Şora. Prieten din tinereţe cu Miron Constantinescu, cu Benno Hechter, fratele lui Mihai Sebastian s.a. La studii în Franţa, unde, în 1938 devine membru al partidului comunist francez, partid membru al Kominternului. Angajat, în 1948, de către Ana Pauker, la Minisaterul de Externe. Admiraţia pentru Ana Pauker nu a reuşit să şi-o disimuleze nici in anul 2005: ,,Ministrul de externe nu era Ana Pauker? Ba da, am cunoscut-o personal. Era o persoană dură, puternică, dar bine mobilată intelectual. Cred că era singura din conducerea PCR din acel timp, care putea vorbi coerent şi, relativ, logic, bineinteles dupa "logica" lor. Cunoştea foarte bine limba romană, vorbea foarte corect, spre deosebire de alţi activiţi, mai ales că mulţi erau de "import", ajunşi în MAE" (www. plai-cu-,boi, 10/31/05, Toma Roman jr., Mihai Şora, Roşu de Paris, II, p. 1). Din 26 decembrie 1989, ministrul învăţământului.

    24. Victor Babiuc. Evreu. Expert la Comisia Constituţională, 1990. Ministru de justiţie, 1990. Ministru de interne 1991-1992.

    Dacă vreunul din cei nominalizaţi ca evrei, nu este evreu, în locul lui se pot aduce zece nume de evrei din înaltele structuri guvermamentale şi din alte instituţii. Si chiar de sub directa sa conducere. Sau condus de către aceştia şi de către alţii.

    25. Sergiu Nicolaescu. Dar acesta este român, cu o creaţie cinematografica de excepţie, de autentic patriotism. Exista o explicaţie. Sergiu Nicolaescu este nepotul generalului Cambrea, comandantul Diviziei Tudor Vladimirescu, formată şi instruită în URSS de Ana Pauker. Beneficiarul regimului Ana Pauker-Silviu Brucan?Sergiu Nicolaescu. În anul 1947 era în prag de absolvire a Şcolii de Ofiţeri de Marina! Acum are loc un moment periculos pentru destinul tânărului Sergiu Nicolaescu. Tatăl sau e arestat, ajunge la Canal. Intreaga securitate română căzuse în mâna evreilor. In urma arestării tatălui său, este sfătuit să se interneze în spital şi neprezentandu-se la examene, a ramas fără Şcoala de Ofiţeri de Marină. Securiştii evrei nu-l abandonază, dar nici Sergiu Nicolaescu nu-i va părăsi niciodată. Termină o facultate tehnica şi ajunge inginer. A lucrat nu oriunde, ci în întreprinderile Ministerului Apărarii, în Departamentul Special, în 1954 fiind director la una din acestea. Nu a fost invitat să fie si ofiţer de securitate, nici nu a solicitat aşa ceva, dar trăia în chiar mediile inteligenţei şi puterii politice evreieşti. Cu aceştia ajunge să acţioneze în Decembrie 1989 la înlăturarea şi împuşcarea lui Nicolae Ceauşescu şi la consolidarea regimului iudaic post decembrist. KGB-iştii bolşevici de după 23 august 1944, rudeniile, urmaşii acestora, preiau din Decembrie 1989, toate frâiele puterii politice, precum cei de după 23 august.

    Jocul la doua capete, KGB-MOSAD, sau, mai cuprinzător spus, KGB-evreimea internaţionala, este de notorietate publica.

    Pentru Sergiu Nicolaescu, cel mai mare om politic este Silviu Brucan. Această opinie şi-a exprimat-o cu claritate, în ultimii ani, de mai multe ori.

    | Înapoi la Subiecte|


     

     

    Addendum la cazul Anei Pauker - Terorism evreiesc în România

    ,,În 1915 (în timpul neutralităţii noastre), agentul CĂTĂRĂU, basarabean, organizează faimosul atentat cu bombe împotriva Episcopiei ungare de laHajdudoros (catolică), cu scopul de a provoca un conflict cu Austro-Ungaria, forţând România să iasă din neutralitate. Ana Rabinsohn organizează, împreună cu GOLDSTEIN, atentatul de la Senat (1920), ucigând pe Dimitrie GRECEANU, preşedintele Senatului şi pe un episcop ardelean. GOLDSTEIN e prins şi condamnat la ocnă, iar Ana scapă şi se refugiază în Elveţia […]. După reluarea relaţiilor diplomatice cu Sovietele (1934), Ana PAUKER revine în România, unde întreprinde o intensă agitaţie bolşevică. Este judecată şi condamnată la zece ani închisoare, de unde este eliberată în urma intervenţiei ministrului Germaniei la Bucureşti, FABRICIUS (alianţa germano-rusă, după pactul din 23 august 1939), şi, de ochii lumii, schimbată cu Moş Ion Codreanu, pe care îl luaseră ruşii, la ocuparea Basarabiei. Ana PAUKER este lipsită de cultură, n-are nici talent oratoric nici aparenţă fizică atrăgătoare; este însă un agent de execuţie extraordinar, ca o maşină infernală. Este vanitoasă, de o ambiţie fără limite, luxoasă, de o cruzime animalică, isterică şi imită pe Caterina a II-a chiar în aventurile amoroase… Putea demonstra prin politica sa, faptul că era înainte de toate patrioată sovietică şi că URSS-ul şi expansiunea acesteia erau mai importante decât teoriile comuniste şi mai ales decât aspiraţiile românilor, pe care îi ura în mod deschis, fapt pe care nu căuta să-l ascundă… Sentimentul care a dominat intrigile sale politice a fost ura, acea ură care servea atât de bine scopurilor politice de expansiune prin forţă care îi plăcea atât de mult, în calitate de "dictator delegat" (Gh. Buzatu, România cu şi fără Antonescu, Iaşi, Editura Moldova, 1991, p. 291-292, 296).

    Gheorghe Gavrilă Copil

    | Înapoi la Subiecte|


     

    ION ILIESCU-BIOGRAFIA SECRETA

    De Vladimir Alexe

     

    CANDIDATUL MANCIURIAN

     

    C U P R I N S

    PARTEA INTÂI - SUB CUPOLA KREMLINULUI

    I. PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROSIE

    II. "DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"

    III. ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL" DE TIP GULAG

    IV. LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT "INGINER AL SUFLETELOR" SI EXPERT IN "MASKIROVKA"

    V. INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, "SUBMARIN" AL MOSCOVEI IN "UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR" (UIS)

    VI. "SPALAREA CREIERELOR": ILIESCU SI MINERIADELE

    VII. REVOLUTIA LUI ION: "UN FEL DE PAR-PAR-PAR SI CU ASTA BASTA!"

    PARTEA A DOUA - SUB CUPOLA MAFIEI
    VIII. ROMANIAGATE: LOVITURA DE STAT VALUTARA DIN 3 FEBRUARIE '90

    IX. CARACATITA BANCARA: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU (1990-1996)

    X. LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA' CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDARE (Tigareta 0, Tigareta 1, Tigareta 2)

    XI. PRESEDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR

    XII. CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA 0

    XIII. FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM

    XIV. AFACEREA AEROFINA: SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI SADDAM

    XV. AFACEREA COSTEA SI POLITCA FIRULUI ROSU CU KREMLINUL: AXA MOSCOVA - BUCURESTI IN OPERATIUNEA JIMBOLIA SI ZAVTRAGATE

    PARTEA INTAI

    SUB CUPOLA KREMLINULUI

    I.

    PETELE ALBE DINTR-O BIOGRAFIE ROSIE

    Pentru familia lui Ion ILIESCU, lumina a venit, intotdeauna, de la Moscova

    1.

    "RESCRIEREA PERMANENTA" A PROPRIEI BIOGRAFII - REFLEXUL LIDERILOR COMUNISTI IN CAUTARE DE LEGITIMITATE POLITICA

    Biografiile liderilor comunisti ai secolului XX ilustreaza, probabil, cel mai bine acel fenomen straniu de continua rescriere a istoriei, specific societatilor de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George Orwell in romanul "1984". Adaptarea permanenta a trecutului la linia partidului din prezent, operatiune intreprinsa de functionarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevarului orwellian, a avut, intre altele, si acea consecinta absurda, traita insa pe viu de cetatenii statelor comuniste ale Europei de Est: biografiile liderilor comunisti erau rescrise permanent, in birourile sectiei "cadre" a partidului, atat in cursul vietii, cat si dupa moartea acestora. Rude incomode, inclusiv cele de gradul intai, puteau disparea ca prin farmec din biografia oficiala sau isi modificau post-mortem, cat ai bate din palme, traiectoria vietii. Rolul unei mame naturale dar incompatibila, cine! s!tie din ce motiv; cu biografia marelui carmaci, putea fi preluat foarte bine de o alta mama, care corespundea criteriilor partidului, exact ca un rol dintr-o piesa de teatru. O sotie a marelui conducator care, intr-un moment de disperare, se sinucisese, nu disparea numai din biografia oficiala a liderului, ci si din toate dictionarele, jurnalele de film, precum si din fotografiile oficiale. Personajul principal al noii biografli putea fi teleportat direct in mijlocul unor evenimente cu care nu avusese, de fapt, nici o tangenta dar al caror lider putea deveni - retroactiv - printr-un simplu truc fotografic ori grafologic, ori putea fi exfiltrat, pur si simplu, din documente considerate prea stanjenitoare pentru biografia sa de lider. Cum ar fi, de pilda, o nota informativa data in tinerete la politic ori o fotografie de grup, alaturi de alt lider, cazut intre timp in dizgratie. Se puteau fabrica, de asemenea, martori si ticlui !! marturii, in functie de necesitatile biografice ale momentului, dupa cum, la fel de bine, puteau disparea, hocus-pocus, martorii reali si marturiile autentice. Procesul de rescriere permanenta a biografiei unui lider comunist corespundea acelei continue nevoi de legitimitate a personajului, olegitimitate justificata de ambitiile politice si de setea obsesiva de putere. Caci, pentru ca un asemenca individ in varful piramidei puterii ori sa amusineze in jurul acesteia, decenii la rand - in timp ce lumea, mentalitatile si valorile se schimbau neincetat (uneori de o maniera dramatica) - era limpede ca numai printr-o rescriere permanenta a biografiei aceasta putea deveni compatibila cu prezentul - cu orice prezent - asigurandu-i personajului legitimitatea, care sa-i justifice puterea ori ambitiile de putere.

    2.

    CA SA-SI "LEGITIMEZE" TITLURILE ACADEMICE SI PE CELE DE DOCTOR

    HONORIS CAUSA, CEAUSESCU SI-A FALSIFICAT ATAT DIPLOMA DE BACALAUREAT,

    CAT SI PE CEA DE FACULTATE

    Romania comunista nu a facut nici ea exceptie de la acest fenomen schizofrenic si nici nu avea cum sa faca exceptie, atata timp cat modelul a fost, dupa 1945, cel sovietic. Un exemplu notoriu este Ceausescu, stapanul absolut al Romaniei timp de un sfert de veac, omul care a devenit in anii 70-80 obiectul unui cult al personalitatii inspirat de traditia maoista si de cea nord-coreeana. Predecesorul lui Iliescu la conducerea Romaniei, Nicolae Ceausescu, a inceput inca din 1965, imediat dupa preluarea puterii in partid, opera de cosmetizare a propriei biografii, care s-a dovedit a fi, mai apoi, primul pas in directia cultului personalitatii. Douzeci si trei de milioane de Romani au crezut, timp de un sfert de veac - multi o mai cred si astazi - ca omul care a condus destinele tarii lor se nascuse intr-o comuna onorabila, Scornicesti, intr-o familie de tarani saraci si cinstiti, in realitate, asa cum dovedeste foaia matri!co!la, Ceausescu nu se nascuse in comuna Scornicesti, ci intr-un catun din apropierea comunei, Tatarai. Conform lui A. B. Cornea, originar din Scornicesti, catunul fusese intemeiat de cateva palcuri de tatari, refugiati prin partea locului dupa rascoala lui Tudor Vladimirescu, pe langa care se aciuasera ulterior mai multe grupuri de tigani nomazi. In timp ce comuna Scornicesti se constituise prin 1803, cand boierul Radu Scornici primise incuviintarea Episcopului de Slatina sa-i adune intr-o asezare temeinica pe toti cei de prin partea locului si sa le ridice o biserica. Conform autorului citat, numele real al familiei Ceausescu ar fi fost, initial, Ceausoglu, care se traduce din tataraste prin fiu de sluga. Toate aceste detalii biografice deveneau, fireste, incompatibile - dupa 1965 - cu noul statut al lui Ceausescu si imperativele calitatii sale de lider comunist, cu iz nationalist, ca sa nu mai vorbim cu cele de geniu carpatin, titan al gandirii orima!re! carmaci. Astfel ca primul gest facut de Ceauescu in 1965 a fost sistematizarea zonei, adica desfiintarea catunului, unde se afla casa natala, si trecerea intregului teritoriu in administrarea comunei Scornicesti. Astfel, noul lider al Romaniei isi incepea domnia prin raderea de pe fata pamantului a asezarii natale, din necesitati de biografie. Cum ambitiile lui Ceausescu, de membru a diverse academii si de doctor honoris causa, impuneau reglementarea urgenta a studiilor sale liceale si universitare, s-au luat masuri retroactive. In decembrie 1965, Scoala medie nr. 10 Zoia Kosmodemianskaia elibera Diploma de maturitate nr. 351243 absolventului Ceausescu A. Nicolae, care terminase cursurile anului scolar 1964/1965, spre a se bucura de toate drepturile acordate de legile in vigoare. Absolventul devenise insa, intre timp, de sase luni liderul partidului iar singurele sale studii atestate, pana in acel moment, erau cele! p!atru clase primare (a cincea inceputa, dar neterminata) trecute in foaia matricola mentionata. Odata cosmetizate studiile medii, Ceausescu nu intarzie sa absolve - o luna mai tarziu, in ianuarie 1966 -Institutul de Stiinte Economice V. I. Lenin, conform Diplomei nr. 180142/ian. 1965, document semnat in calitate de rector de Manea Manescu, viitorul prim-ministru. Un fals intelectual calificat. Astfel, din necesitati de biografie, in numai cateva saptamani, Ceausescu parcurgea in zbor toti anii de scoala, din primare pana la bacalaureat, precum si toate examenele facultatii de economic generala - inclusiv examenul de diploma - fireste, cu nota maxima. Drumul geniului carpatin catre academii si titluri de doctor honoris causa era, in felul acesta, larg deschis. La fel s-a procedat si cu atestarea activitatii revolutionare a marelui carmaci. Doua exemple, intre altele. Un proces oarecare din 1936, de la Brasov, al unui grup! d!in care facea parte, intre altii, si Ceausescu dar al carui conducator era, de fapt, un agent Kominternist infiltrat din Romania, Vladimir Tarnovski, a fost falsificat de functionarii umbrelor si metamorfozat intr-un mare proces politic in care, retrospectiv, Ceausescu ii lua locul de lider al grupului lui Tarnovski. Pentru a se acredita astfel, retroactiv, legenda revolutionarului in pantaloni scurti. In timp ce o manifestatie din mai 1939 - organizata de comisarul regal Mihai Ralea din ordinul Regelui Carol al II-lea - era, la randul sau, metamorfozata retroactiv, de aceiasi functionari ai umbrelor,dintr-o manifestatie monarhista intr-una comunista. Condusa, bineinteles, de viitorul geniu carpatin, alaturi de viitoarea sotie si savanta de renume mondial. Ambii inserati, printr-un truc fotografic, intr-o mare multime si redescoperiti, cateva decenii mai tarziu, de apologetii cultului personalitatii lui Ceausesc!u,! ocupati cu scrierea biografiei liderului. Intr-o Romanie in care rescrierea permanentǎ a trecutului si cosmetizarea propriei biografii, in raport de vremuri si necesitatile momentului, au fost, decenii la rand, un reflex firesc al liderilor comunisti, n-ar trebui sa fim mirati ca urmasul lui Ceausescu la putere, fostul secretar cu probleme ideoiogice din defunctul partid comunist, Ion Iliescu, si-a cosmetizat din primul moment biografia. De data aceasta, in conformitate cu schimbarile intervenite in Romania dupa decembrie 1989, in contextul prǎbusirii comunismului in Europa de Est, a dezmembrarii U.R.S.S. (fostul far calauzitor), a dizolvarii KGB-ului si a incheierii Razboiului Rece, prin disparitia lagarului comunist.Legitimitatea noului lider trebuia construita acum intr-un sens invers celei de pana in 1989. Dat flind contextul postcomunist in care se afla Romania, biografia lui Iliescu urma sa fie decomunizat!a !si dekaghebizata. Peritni a se legitima la vremuri noi, Iliescu trebuia sa-si "cosmetizeze" biografia dar in sens invers. Trebuiau puse in paranteza, asadar, relatiile compromitatoare ale lui Ion Iliescu si ale familiei sale cu U.R.S.S. si cu stalinismul. in primul rand legaturile tatalui sau, Alexandru Iliescu, cu Kominternul. Caci, pentru familia lui Ion Iliescu, lumina venise intotdeauna de la Moscova. Cum insa, dupa 1989,lumina venea din directia exact opusa, Ion Iliescu s-a vazut nevoit - pentru a se legitima fruntea poporului roman, in noul context national si internastional - sa-si rescrie biografia, in functie de aceasta schimbare a polilor politici intervenita in Europa de Est. Asadar, in loc de sef comunist, Iliescu trebuia sa apara acum invers, drept dizident anticomunist, din apropiat, ani de zile, al lui Ceausescu, Iliescu trebuia acum sa treaca drept vechi dizident anticeausist, d!in! prosovietic si agent de influenta al Moscovei, Iliescu urma, in noul context, sa se dea drept lider de orientare euroatlantica, si din adept al economiei socialiste planificate, de tip Gosplan, se suia cu vioiciune in barca economici de piata, ceea ce Iliescu n-a intarziat sa faca.

    3.

    ACTUL I: UN BUNIC BOLSEVIC - VASILI IVANOVICI, REFUGIAT DIN RUSIA, DEVINE VASILE PENU, TARAN SARAC DAR CINSTIT, DIN COMUNA ULMENI.

    Atunci cand - rareori, dealtfel - Ion Iliescu isi evoca trecutul, o bizara amnezie pare sa-l cuprinda pe fostul presedinte al Romaniei. Ca intr-un interviu din saptamanalul VIP (aprilie 1998), cand Iliescu afirma plin de candoare:

    "Tatal meu (...) a fost primul copil dintr-o familie de cinci baieti, singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile scolii de Arte si Meserii din Oltenita. Cand bunicul meu a cazut prizonier pe front, tata s-a inscris voluntar in armata. Drept recompensa, dupa terminarea razboiului, noi am primit un loc de casa, pe care l-am transformat in gradina. ESTE SINGURA AMINTIRE PE CARE O MAI AM DE LA BUNICI."

    Este de remarcat ca, desi prin reforma agrara, initiata dupa prirnul razboi mondial de Regele Ferdinand, familiei lui Ion Iliescu i s-a atribuit un teren, transformat in gradina, si ca "aceasta este singura amintire pe care o am de la bunici", fostul presedinte al Romamei isi reaminteste, destul de precis, cum ca bunicul ar fi cazut prizonier pe front, iar tatal s-ar fi inscris voluntar in armata.

    Conform insa registrului starii civile din Oltenita (locul de bastina al lui Ion Iliescu), tatal acestuia - Alexandru Iliescu - s-a nascut in 1901. Asadar, in cel mai bun caz, acesta ar fi trebuit sa aiba doar cincisprezece ani in momentul intrarii Romaniei in primul razboi mondial (1916, dupa cei doi ani de neutralitate), fiind de aceea imposibil sa fie primit ca voluntar pe front. Sa observam insa cum - dintr-un foc - desi sustine ca nu-si mai aminteste mare lucru despre bunicul sau, Iliescu il plaseaza totusi, strategic, intre soldatii romani cazuti prizonieri, iar pe tata (viitorul Kominternist Alexandru Iliescu) in ipostaza patriotica de voluntar pe front.

    In 1995, trei ziaristi ai cotidianului Ziua au incercat sa reconstituie misterele familiei lui Ion Iliescu, motiv pentru care s-au deplasat pentru o ancheta de teren la Oltenita, si iata ce aflam:

    "Cu o populatie de cateva zeci de mii de locuitori, Oltenita, oras dunarean situat la granita cu Bulgaria, este locuit in mare masura de tigani. Faptul ca un concitadin, Ion lliescu, a ajuns presedintele tarii, i-a determinat pe multi olteniteni sa se creada mai mult sau mai putin rude cu acesta. S-a nascut chiar un fel de mit, multi localnici povestind cu un fel de nostalgie intamplari inchipuite, de nazbatii si jocuri de copilarie pe care le-au impartit cu “pustiul” Ion Iliescu, in anii interbelici. In mica urbe, oricine este dispus sa dea relatii despre presedintele ales dar tot oricine indruga tot felul de povesti menite sa te puna pe o pista falsa. De aceea, redactorii Ziua au selectionat in materialul de fata doar marturiile celor care, in mod cert, l-au cunoscut indeaproape pe Ion Iliescu sau care ii sunt neamuri."

    Dupa ce au separat folklorul local de adevdrul istoric, iata ce a putut deslusi echipa de investigatii de la Ziua la fata locului. Astfel, citim urmatoarele in capitolul intitulat "Neplacandu-i munca, tatal lui Iliescu s-a dat cu comunistii":

    "Pe la inceputul veacului trecut, in comuna Ulmeni, din imprejurimile Oltenitei, traia o familie de oameni onesti si muncitori, pe nume Penu. Urmasii acestei familii au fost trei frati, toti baieti, pe nume Aristide, Gheorghe si Vasile Penu, bunicul lui Ion Iliescu). Vasile Penu s-a casatorit, iar din aceasta unire au rezultat doi fii, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu) si Eftimie. Ambii fii au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmdrie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tirziu a devenit directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor '80."

    Textul citat ridica insa un semn de intrebare. Astfel, constatam ca pe tatal lui Alexandru Iliescu - bunicul viitorului presedinte al Romaniei - nu-l chema "Iliescu" cum am fi banuit, ci "Penu". Pentru a deslusi misterul prin care fiul lui Vasile Penu, taran onest si muncitor din Ulmeni, a ajuns "Iliescu", trebuie sa citim ceva mai jos, in articolul mentionat din Ziua, urmatoarea explicatie.

    "Alexandru Penu, parintele lui Ion Iliescu, a creat numai necazuri familiei sale. (Se inhaitase cu golanii de comunisti), afirma neamurile sale. Jandarmii si politistii il cautau toata ziua pe acasa, pentru legaturile sale cu partidul comunist. Vasile Penu, tatal, era nevoit sa-i ascunda de fiecare data in ieslea cailor sau in cuverturi. In cele din urma, el l-a admonestat pe Alexandru: (Ori iti vezi de treaba, ori pleci din casa mea, n-am chef sa vina astia mereu pe capul meu!) Nazbatiile politice ale lui Alexandru au primat insa, mai ales ca munca nu-i prea placea. Alexandru Penu si-a parasit parintii, pe care chiar i-a renegat. Hotarat, el si-a schimbat numele din Penu in Iliescu, declarand rudelor: (Veti vedea voi ce bine o vor duce copiii nostri in viitor, sub comunism, cand va veni la putere.)"

    Asadar, din relatarile rudelor familiei lui Iliescu si ale celor care i-au cunoscut la Oltenita bunicul si tatal, ar trebui sa deducem ca Alexandru Penu si-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment in care si-ar fi schimbat numele din Penu in Iliescu, dupa care a tinut un discurs profetic despre comunism familiei.

    Sa retinem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul presedinte al Romaniei, cand vine vorba despre originea familiei sale, precum si motivatia ideologica, lansata de rude si de cunoscuti, atunci cand trebuie sa explice metamorfoza prin care Alexandru Penu, fiul lui Vasile Penu din Ulmeni, isi ia un alt nume, devenind subit Alexandru Iliescu.

    Deoarece Ion Iliescu a fost, timp de sapte ani, presedintele a douazeci si trei de milioane de romani, nu este deloc lipsit de importanta credem, ca sa incercam sa elucidam misterul originii adevarate a familiei sale, precum si pe cel al numelui real de familie. in acest sens, saptamanalul romanesc Lumea libera, care apare la New York, a prezentat un cu totul alt punct de vedere privind biografia familiei lui Ion Iliescu, inca din octombrie 1996. Iata ce citim, in acest sens:

    "Recent (oct.'96 n.n.), campania electorala a lui Ion Iliescu si a PDSR a adaugat noi accente murdare la cele de pana acum. Astfel, pe afisele electorale ale candidatului U.S.D., Petre Roman, oamenii partidului de guvernamant au lipit urmatorul inscris: (Nu lasati ca acesta sa devina primul presedinte evreu al Romaniei.” Totodata, Ion lliescu a afirmat ca Petre Roman nu are radacini in pamantul tarii, aluzie directa la originea semita a liderului U.S.D. intamplarea face ca "Lumea libera" a primit un material legat de originea lui Ion Iliescu, pe care, in premiera absoluta, il publicam mai jos."

    In continuare, Lumea libera prezinta urmatoarea fisa biografica a bunicului lui Ion Iliescu, in cadrul unui articol intitulat "Cazul Ion Marcel Ilici Iliescu" (fost Ivanovici), fisa pe care ne permitem sa o reproducem, la randul nostru.

    BUNICUL (dupa tata)

    - Vasili Ivanovici, evreu rus, bolsevic, puscairias, fugit din Rusia, urmarit de politia tarista (Ohiana, n.n.)

    - S-a stabilit la Oltenita in jurul anului 1895, ca argat si baiat de pravalie la un grec, zis Tandarica, pe strada Ion Heliade Radulescu nr. 1 (fosta Tiganie, nr.4).

    - Si-a schimbat numele in Iliescu, probabil dupa 1900.

    - S-a incurcat cu Maria Savu (sora carciumarului Anghel Savu, care avea carciuma pe strada I. H. Radulescu, nr.2), cu care s-a casaorit in 1900-1901.

    - Anghel Savu era roman fuigit din Bulgaria, peste Dunare si stabilit la Oltenita. Acesta a facut Mariei si lui Vasili o dugheana in care vindeau diverse, situata pe strada I. H. Radulescu, la nr. 6-8.

    - Vasili Iliescu (fost Ivanovici) si Maria (fosta Savu) au avut doi baieti si doua fete (Alexandru - tatal lui Ilici, Eftimie, viitorul calau al poporului roman; Aristita si Vergina).

    - Vasili Ivanovici a fost bun prieten cu Constantin Dobrogeanu Gherea, evreu venit din Rusia (pe numele adevarat Katz). G. Calinescu precizeaza, in Istoria literatuni romane: C. Dobrogeanu Gherea, venit din Rusia cu un bun tovaras, a fost impamantenit prin decret regal, dat pe baza aprobarii Parlamentulni, sustinut in sedinta de Titu Maiorescu.

    - Atentie la diversiunea prin care se sugereaza ca bunicul lui Ilici ar fi un taran, de langa Oltenita. Lumea libera mai face doua precizari privindu-l pe Vasili Ivanovici. si anume:

    "Investigatiile facute pentru perioada 1893-1901, 1902 nu au dus la concluzia ca ar fi existat un decret regal de impamantenire a lui Vasili Ivanovici, asa cum exista pentru Dobrogeanu Gherea, Constantin Stere, Ioan Slavici etc.

    Se poate trage concluzia ca Vasili Ivanovici, decedat la Oltenita in 1965, la varsta de 87-88 de ani, s-a nascut in sudul Basarabiei, in jurul anului 1877, deci pe pamant romanesc si a avut, astfel, cetatenie romana, care, probabil, s-a recunoscut dupa 1895, cand s-a stabilit la Oltenita."

     

    4.

    ION ILIESCU SI-A COSMETIZAT BIOGRAFIA OFICIALA: PRIMELE VICTIME, DOUA MATUSI, ARISTITA SI VERGINA

    Nu vom comenta fisa biografica a lui Ion Iliescu din Lumea libera dar observam o surprinzatoare contradictie in interviul acordat de fostul presedinte saptamanalului VIP. Pe de o parte, Iliescu sustine despre propriul sau tata (Alexandru) ca "a fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti", pentru ca mai apoi sa recunoasca, in acelasi interviu, faptul ca in anii razboiului (deoarece "tatal era in lagar iar mama intrase in clandestinitate, fiindca incepuse sa simpatizeze cu comunistii", (vom vedea cum stateau, de fapt, lucrurile), el ar fi locuit la o sora a tatalui: "Asa ca am fost obligati sa locuim la o matusa. Sotul ei era matar (ma’tsar), si lucra la Abatorul din Bucuresti. La ei am petrecut anii de razboi."

    Lumea libera, in schimb, este foarte explicita la acest capitol: Vasili Iliescu fost Ivanovici si Maria, fosta Savu, au avut doi baieti si doua fete (Alexandru, tatal lui Ilici, Eftimie, viitor calau al poporului roman, Aristita si Vergina)."

    Cum se face atunci ca Iliescu nu-si mai aminteste de surorile propriului tata si sustine ca ar fi fost cinci frati, desi recunoaste ca in anii razboiului a locuit la o sora a tatalui, o matusa (probabil Aristita sau Vergina)? De ce le-o fi scos Ion Iliescu din biografia oficiala pe cele doua biete femei, surorile propriului tata, matusile Aristita si Vergina? Cu ce-or fi gresit oare sarmanele, incat Ion Iliescu le-a repudiatdin biografie? Faptul ca sotul uneia lucrase la Abator, in anii razboiului, ca matar? Singura ipoteza plauzibila ar putea fi legata de unele evenimente controversate, petrecute la Abator, la inceputul anilor patruzeci. si care, dupa 1948, dadeau prost la dosar. Cele doua matusi nu sunt insa singurele repudiate din biografia lui Ion Iliescu.

     

    5.

    UNCHIUL EFTIMIE, CONDAMNAT PENTRU CRIMA, DISPARE SI EL DIN "BIOGRAFIA OFICIALA" A LUI ION ILIESCU

    Despre al doilea frate al tatalui sau, Eflimie, se pare ca Iliescu are toate motivele sa nu si-l mai aminteasca oficial, deloc: Fisa biografica a acestuia, prezentata de Lumea libera este elocventa:

    EFTIMIE ILIESCU

    "Unchiul lui Ilici, fratele lui Alexandru Iliescu, a fost ofiter de securitate, a participat activ la represiunea si decapitarea poporului roman, fiind adjunctul lui Alexandru Draghici, Ministrul de Interne al lui Dej.

    Dupa moartea lui Stalin, Dej l-a demis si l-a numit director la fabrica de incaltaminte “Pionierul”. Alcoolic fiind, l-a ucis, intr-o altercatie, pe seful cantinei. A fost arestat si condamnat la 12 ani de inchisoare. Se pare ca a decedat in detentie."

    Ancheta Ziua, mentionata anterior, face precizarea:

    "Ambii frati (Alexandru si Eflimie n.n.) au imbratisat doctrina comunista inca din adolescenta. Eftimie, fratele mai mic, coleg de cizmarie cu Nicolae Ceausescu, a studiat cativa ani la Moscova si a ajuns securist. Mai tarziu a ajuns directorul unei fabrici de incaltaminte din Bucuresti. Eftimie a murit pe la inceputul anilor '80."

    Activitatea Kominternista a lui Eftimie Iliescu a fost confirmata, intre altele, si de arestarea acestuia pentru actiuni cu caracter secesionist. Conform directivelor Komintern-ului, "Partidul Comunist din Romania" (P.C.d.R.) milita, in perioada interbelica, pentru dezmembrarea statului roman, reintregirea Romaniei fiind considerata in documentele Komintern, elaborate la Moscova, drept o anexiune teritoriala de tip imperialist, sustinandu-se teza leninista autodeterminarii pana la separare a diferitelor etnii (calificate drept popoare) si regiuni romanesti. Motiv pentru care, inca din 1924, P.C.d.R. fusese interzis, prin ordonantele Comandamentului Corpului II de Armata din 23 iulie 1924, completate de legea Marzescu, iar activitatile comuniste, calificate drept subminare a unitatii statului roman.(Aspecte asupra carora vom reveni mai pe larg). O fotografie de arhiva prezinta momentul eliberarii din d!et!ente al lui Eftimie Iliescu. Intr-o extremitate a fotografiei apare si Ceausescu. Ceea ce confirma versiunea din Lumea libera, ca cei doi fusesera colegi de cizmarie, deci se cunosteau bine.

    Sub ocupatia sovietica, Eftimie - cu trecutul sau Kominternist - urmase cursuri la Moscova (ca si Alexandru, cum vom vedea, in anii '30, ori ca Ion, in anii '50) si ocupase o functie importanta in Ministerul de Interne, pana la moartea lui Stalin (1953). Ulterior, Eftimie a fost epurat din Interne de Dej, in perioada cand Dej incerca sa-si consolideze pozitia in fruntea partidului, in contextul in care Hrusciov (urmasul lui Stalin) elimina unul cate unul liderii stalinisti din tarile Europei de Est, si ii inlocuja cu favoritii sai. Eftimie Iliescu facea parte din factiunea Ministerului de Interne, considerata de Dej drept prosovietica, factiune pe care a eliminat-o si a inlocuit-o cu apropiatii sai. Faptul ca Eftimie Iliescu a fost indepartat din Interne, apoi marginalizat ca director la o fabrica de incaltaminte (in conformitate cu pregatirea sa, cea de cizmar) dar, mai ales, faptul ca fusese condamnat pentru crima, toa!te! acestea atarnau, evident, ca niste pietre de moara de biografia oficiala a lui Ion Iliescu. Motiv pentru care, in cea mai tipica manieraorwelliana, unchiul Eftimie va dispare si el din biografia lui Ion Iliescu, asemenea celor doua sarmane matusi. Lucrurile devin insa si mai interesante cand incercam sa elucidam cine a fost mama autentica a fostului presedinte al Romaniei. Daca asupra numelui real de familie al lui Ion Iliescu planeaza, cum am vazut, dubiile, daca originea familiei fostului presedinte roman pare diferita de versiunea lansata de Iliescu, in ceea ce priveste identitatea mamei lui Ion lliescu lucrurile devin si mai complicate.

     

    6.

    GHICI CATE "MAME" A AVUT ION ILIESCU?

    Ancheta Ziua preciza, la acest capitol, urmatoarele:

    "Nestatornic in dragoste si familie, Alexandru (tatal lui Ion Iliescu n.n.) a avut in decursul vietii sale mai multe neveste, dintre care Maria, o bulgaroaica, despre care oltenitenii spun ca ar fi fost tiganca caldarareasa fara stiinta de carte (desi realitatea o contrazice), i-a daruit, in 3 martie 1930, pe baietelul Ionel, ce avea sa ajunga presedinte al Romaniei. Domiciliul la acea data era pe strada I. H. Radulescu nr. 8, strada numita (Tiganie) in Oltenita, din pricina numarului mare de tigani care locuiau acolo In prezent, pe locul darapanaturii se afla un bloc muncitoresc, cu patru etaje. Alexandru Iliescu a mai avut inca un fiu din relatia cu Maria, pe nume Eugen, fratele mai mic al lui Ion Iliescu. Casnicia celor doi, insa, nu a fost sa devina una din acele “celule de baza ale societatii socialiste”, deoarece Alexandru era un inadaptabil. Marioara, ramanand singura dupa fuga sotului la Moscova, a divortat de acesta, iar instanta a hotarat ca! f!iecaruia dintre ei sa le fie incredintat cate un copil. Ion Iliescu a fost dat mamicii lui care, din pricina saraciei, s-a mutat la Bucuresti, las dandu-l pe Ionel in grija unei bunici, sa creasca in (Tiganie). Maria s-a recasatorit imediat cu un alt barbat, Serediuc Dumitru, care avea doua fete dintr-o casatorie anterioara."

    Se pare ca lucrurile sunt insa ceva mai complicate, la acest capitol caci, iata ce citim in Lumea libera - in ceea ce o priveste pe mama fostului presedinte Ion Iliescu:

    "Alerandru Iliescu, baiatul cel mai mare al lui Vasili (...) s-a casatorit in 1929 cu Maricica, o tiganca bulgaroaica, din neamul caldararilor, analfabeta care vorbea prost romaneste, si care este adevarata mama a lui Ilici.

    Maricica era fata lelei Stoica, tiganca din Oltenita venita­ din Bulgaria, ce locuia pe o strada paralela cu I. H. Radulescu. Nu se stie cine a fost tatal ei.

    Ilici s-a nascut la Oltenita, la 3 martie 1930, an in care Alexandru Iliescu a fugit in Rusia, unde a stat pana in 1935-1936.

    Maricica, mama adevarata a lui Ilici, moare in 1932 fiind inmormantata la Oltenita (atentie la diversiunea cu Maria Ivanus din Bucuresti, care nu este mama lui Ilici).

    Alexandru Iliescu a dus in Rusia a activitate conspirativa ­impotriva Romaniei, fiind Kominternist, NKVD-ist, omul lui Stalin.

    Casa lui Alexandru Iliescu din Oltenita era casa­ conspirativa - a Komintern-ului si NKVD-ului. in Rusia, Alexandru Iliescu a avut tot felul de ocupatii(..) si a avut, se pare, si copii nelegitimi. Se stie din scrisorile primite de Vasili Ivanovici de la acesta.

    In 1935, Alexandru s-a intors din Rusia si a fost condamnat la trei ani de inchisoare, pentru tradare de tara (milita pentru dezmembrarea Romaniei si trecerea Basarabiei la rusi), inchisoare facuta cu intermitente. Vecinii banuiau ca era informator al politiei in inchisoare.

    Tot in aceasta perioada, Alexandru Iliescu s-a incurcat cu Maria, amanta lui Ivanus, un bolsevic care era in inchisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a facut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit in cosciug sigilat din Orientul Mijlociu.

    In 1940, Alexandru lliescu s-a casatorit cu Marita, tiganca din Maramures sora buna a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibasa tiganilor, cu care a avut doi baieti, fratii vitregi ai lui Ilici (Mircea si Crisan - veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atasat militar al Romaniei la Moscova, iar celalalt director adjunct la IRSOP

    Despre Marita Iliescu, mama de partid si de stat a lui Iliescu, Lmea libera prezinta urmatoarea fisa biografica:

    MARITA ILIESCU
    "Mama vitrega a lui Ilici a fost, dupa 1944, servitoare si bucatareasa la Ana Pauker. Dupa 1945, Dej a alfabetizat-o si a trimis-o la Agentia Economica de la Sofia, unde a stat multa vreme.

    De la Sofia, Dej a trimis-o la Agentia Economica de la Moscova, dar, la cererea rusilor a retras-o. A iesit la pensie ca directoare la Directia Generala a Vamilor.

    In 1990, Marita Iliescu s-a prezentat cu un carnet de luptator in Spania, la Asociatia luptatorilor antifascisti din Bucuresti, spre a se inscrie, dar a fost refuzata. Ilici Iliescu, la receptiile lui Ceausescu, nu se ducea cu sotia sa, Nina Bercovici, ci cu Marita, mama vitrega.

    Intr-o scrisoare adresata directorului saptamanalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunostea:

    “Adevarul este ca imprejurarile vietii au facut ca, la varsta de un an sa nu abandonat de propria-mi mama, care nu s-a interesat niciodata de soarta mea. Nu i-am reprosat, niciodata nimic.”

    Atata doar ca la varsta de un an Iliescu n-a fost abandonat de propria-i mama, ci... de propriu-i tata. In 1931, Alexandru Iliescu, fuge in U.R.S.S., unde i-a parte, clandestin, la Congresul al V-lea al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), ramanand acolo inca patru ani. Asadar, tatal Kominternist si nu mama si-a abandonat familia. Abandonul familial al tatalui are insa pentru biografia lui Ion Iliescu un substrat politic periculos: nu dadea deloc bine - mai ales dupa '89 si Caderea Comunismului - ca sa apara in biografia primului presedinte al Romaniei democratizate din tata, fanatic Kominternist, care si-a abandonat sotia si copilul in varsta numai de trei ani pentru a fugind Unitinea Sovietica, la Congresul P.C.d.R. de la Gorikovo (langa Moscova) si care ramane in marea tara a socialismului inca vreo patru ani.

    Timp in care, dupa cum rezulta din scrisorile trimise de Alexandru Iliescu lui Vasili, la Oltenita, acesta are mai multe legaturi pasagere cu cetatene sovietice, soldate se pare si cu urmasi, fratiorii sovietici ai lui Iliescu.

    Asa ca Ion Iliescu isi rescrie promt acest capitol rosu din biografle si trece, cat ai clipi din ochi abandonul familial de pe umerii tatalui Kominternist, pe umerii mamei.

    Pentru a ascunde astfel un capitol esential din istoria familiei sale: cel care putea trada faptul ca legatura, firul rosu, cu Moscova reprezinta o constanta a trei generatii din familia lui Ion Iliescu.

    In plus, Ion Iliescu mai recunoaste ceva in scrisoarea adresata lui Cornel Nistorescu: ca mama sa naturala nu este acceasi persoana cu mama luptatoare comunista. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate receptiile lui Ceausescu, tocmai datorita dosarului beton al Maritei Iliescu, de ilegalista si antifascista, dosar care dadea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion pana in decembrie '89 si Caderea Comunismului.

    Daca legitimitatea politica si interesele de partid o cer, Iliescu, ca si ceilalti lideri comunisti, pot sa-si rescrie si jongla, la nesfarsit, cu propria biografie: o mama naturala este preschimbata cu o mareluptatoare; un tata Kominternist, fugar in U.R.S.S., devine tata ceferist-sindicalist; iar un abandon patern devine, pe loc, un abandon matern.

    Registrul starii civile si cel de botezuri dovedesc ca Alexandru Iliescu si Maricica Toma s-au casatorit oficial la 28 iulie 1929, la domiciliu lor din strada Ion Heliade Radulescu nr. 8, avandu-i ca nasi pe Ioan si Adriana Dabija. Ion Iliescu se nastea la 3 martie 1930, fiind botezat la 27 martie 1930, trei zile dupa cununia religioasa a parintilor.

    In 1931, Alexandru Iliescu se refugiaza in U.R.S.S. iar urmele mamei naturale a lui Ion Iliescu se pierd. Vecinii sustin ca aceasta ar fi decedat in 1932, fiind inmormantata la Oltenita. Reintors din U.R.S.S., in 1935, Alexandru Iliescu se incurca cu Maria Ivanus, casatorita cu A. Ivanus, mecanic CFR, cu care avea un fiu, Eugen (nascut in 1932 la Oltenita), fratele vitreg al lui Ion Iliescu. Dupa decesul sotului, Maria Ivanus s-a recasatorit cu Dumitru Serediuc, la 31 martie 1949, de care a divortat insa la 22 februarie 1972. Din dosarul nr. 2838/1970, de la Judecatoria sectorului 8 Bucuresti, reiese ca Serediuc Dumitru, domiciliat in strada Jimboliei nr. 83, solicita divortul dupa ce amenintase cu sinuciderea - dand drumul la gaz - deoarece era terorizat de copii paratei (martorul Cosma Haralambie), adica de Ion Iliescu si de fratele sau vitreg, Eugen. Un alt martor, Stefanescu Alexandru, propus de reclamantul Serediuc Dumitru, a sustinut !in! instanta ca sotii se certau si se bateau iar reclamantul a fost batut si de fiul paratei. Instanta de judecata, avand ca presedinte pe Corneliu Turianu, judecator Nicolae Pana iar grefier pe Lorina Hristea, declara desfacuta casatoria si o obliga pe parata sa-si reia numele avut anterior casatoriei, acela de Ivanus.

    Din cele doua versiuni, apar cateva elemente clare:

    · Nascut in martie 1930, Ion Iliescu nu putea fi decat rodul casatoriei din 1929 a lui Alexandru Iliescu cu Maricica, decedata in 1932 si inmormantata la Oltenita.

    · Deoarece Alexandru Iliescu s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931 pentru a participa la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo, langa Moscova, intre decembrie 1931 si ianuarie 1932, dupa care acesta a ramas in U.R.S.S. inca patru ani) iar Maricica decedase, copilul Ion Iliescu a ramas sa fie crescut de bunic, Vasili Ivanovici, la Oltenita, pe str. Tiganie (I. H. Radulescu). De altfel, Iliescu a recunoscut ca traise in copilarie printre tiganii din cartier. Acum este limpede si de ce se intamplase aceasta.

    · Ulterior, dupa ce Alexandru Iliescu a revenit in tara, a fost arestat si a facut inchisoare cu intermitenta, a aparut si un frate vitreg, Eugen, rodul legaturii lui Alexandru cu amanta, apoi sotia, unui tovaras din inchisoare. In aceste conditii, Alexandru a tinut sa-l aduca la Bucuresti, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenita.

    · In 1940, apare o mama vitrega a lui Ion Iliescu - Marita Iliescu - sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirma in interviu ca "incepuse sa simpatizeze cu comunismul". Observam ca, de fapt, aceasta participase la brigazile Kominterniste, organizate de sovietici si expediate in Spania, pentru a-i sustine pe republicanii procomunisti impotriva lui Franco, in cursul razboiului Civil. Prin Ana Pauker si Dej, Marita Iliescu, mama cu care Iliescu se afisa la receptiile oficiale, obtine posturi importante in comertul exterior. Unde stim bine cine lucra pe atunci: insusi Ion Cioaba a recunoscut, intr-un interviu dat cu putin timp inainte de a muri, ca el si presedintele "Iliescu" erau "veri".

    Intelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Maricica, tiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Marita (sora cu mama lui Cioaba) si de ce se afisa oficial cu ea: Marita, avea dosar beton, luptase in Spania si a activat apoi in comertul exterior. Spre deosebire de Maricica Stoica, Marita Iliescu dadea bine la dosarul si in biografia lui Ion Iliescu, cel putin, pana in 1989.

    II
    "DESPRE TATAL SAU ATAT SE CUNOASTE?"
    (Adnotarea lui Nicolae Ceausescu pe referatul C.C. al P.M.R. din 1955, pentru promovarea lui Ion Iliescu in cadrul "Uniunii Internationale a Studentilor", organizatie de front a C.C. al P.C.U.S., cu sediul oficial la Praga).

    1.

    MAREA "AMNEZIE" A LUI ION ILIESCU:

    ACTIVITATEA KOMINTERNISTA A TATALUI SAU SI

    ANII DE UCENICIE AI ACESTUIA IN U.R.S.S.

    (1931-1936)

    Daca la cosmetizarea biografiei, Iliescu este lovit de o amnezie selectiva, care il face sa uite fie de un unchi (Eftimie) - instruit in U.R.S.S., cadru de Securitate, condamnat pentru crima - fie de matusile Aristita si Vergina, care nu dadeau bine la dosar; in schimb amnezia care il cuprinde pe fostul presedinte cand vine vorba de refugierea si anii petrecuti in U.R.S.S. de tatal sau (Alexandru Iliescu), de participarea acestuia la Congresul al V-lea al P.C.d.R., tinut la Gorikovo (langa Moscova) in decembrie 1931, de alegerea lui Alexandru Iliescu, la acest congres, in Comitetul Central al unui partid total aservitKomintern-ului (si a carui rezolutie finala stabilea drept principal obiectiv al P.C.d.R. dezinembrarea statului unitar roman) poate fi considerata piatra de temelie in rescrierea biografiei lui Ion Iliescu. Rescriere care sa ascunda opiniei publice cordonul ombilical, firul rosu secret, care a leg!at! familia lui Ion Iliescu, inca din anii '30, de Moscova, de structurile secrete sovietice si de interesele geopolitice ale U.R.S.S. in spatiul sud-est european.

    Din acest punct de vedere sa-i dam insa cuvantul chiar lui Ion Iliescu, ca sa observam cum rezuma el, mai recent, fisa biografica a tatalui:

    "Tatal meu, Alexandru Iliescu, era muncitor ceferist (...). A fost primul copil dintr-o familie cu cinci baieti si singurul care a urmat dupa cele patru clase elementare si cursurile Scolii de Arte si Meserii din Oltenita. A avut parte de o viata destul de tumultuoasa (...). Dupa razboi (primul razboi mondial, n.n.), pentru ca familia se lupta cu mari greutati materiale, tata s-a angajat la caile ferate ca fochist, apoi ca mecanic de locomotiva si muncitor la atelierele mecanice. A cunoscut si greutatile somajului, pentru ca a fost dat afara din slujba in anii '30. A intrat in miscarea muncitoreasca, a fost lider sindical, membru al PC.R., apoi arestat, judecat si inchis in lagarele de la Caracal si Targu Jiu. A fost eliberat in 1944, de 23 august, cu sanatatea zdruncinata. La mai putin de un an a decedat, in urma unui atac de cord."

    Sa recunoastem, un synopsis perfect pentru o telenovela. Mai exact, o telenovela care ar putea fi intitulata Viata de ceferist cuprinzand toate ingredientele genului: saracie, somaj, lupta pentru dreptate, arestare, judecare, intemnitare, sanatate zdruncinata si la sfarsit, clasicul atac de cord. Un model al felului in care dezinformarea a functionat in redactarea biografiei cosmetizate a lui Ion Iliescu. Ca sa intelegem insa de ce fostul presedinte al Romaniei sufera de o amnezie totala cand vine vorba despre activitatea Kominternista a tatalui sau (Alexandru Iliescu) in cadrul P.C.d.R., trebuie sa facem o scurta paranteza istorica.

    2.

    PARTIDUL COMUNIST DIN ROMANIA (P.C.d. R.),

    SECTIE A KOMINTERNULUI, AVEA DREPT OBIECTIV PRINCIPAL, STABILIT DE MOSCOVA,

    DEZMEMBRAREA ROMANIEI

    Ca sectie romana a Internationalei a III-a comuniste (Komintern) - organizatie avand sediul la Moscova, Hotel "Lux" str. Maxim Gorki nr. 10 - alaturi de celelalte sectii nationale, Partidul Comunist din Romania nu constituia, in realitate, decat o orgarnzatie sovietica, ca oricare alta. Deoarece Kominternul reprezenta, formal, un departament din cadrul Ministerului de Externe sovietic, rezulta ca P.C.d.R. - casectie a Komintern - nu era altceva decat o anexa a guvernului sovietic, un instrument al politicii acestuia, ca Armata Rosie, NKVD-ul etc. De aici mai rezulta insa un alt aspect important: membrii P.C.d.R, fiind cetateni Romani aflati in slujba unui guvern strain, au fost, potrivit legilor romanesti din perioada interbelica, agenti ai respectivului guvern. Mai exact: spioni sovietici. Platiti de un stat strain (U.R.S.S.), executand ordinele care veneau de la un organism strain (Komintern) si !!0 avand sediul declarat intr-o capitala straina (Moscova) membrii P.C.d.R. au indeplinit perfect, in toata perioada interbelica, calitatea penala de agenti ai unei puteri straine. In plus, aderand fara rezerve la teza stalinista a Komintem-ului - potrivit caruia Romania reunificata, de dupa primul razboi mondial, ar fi reprezentat un stat imperialist, constituit pe baza de anexari teritoriale - P.C.d.R. urmarea, implicit si explicit, Dezmembrarea Teritoriala a Romaniei. Este si ratiunea pentru care, asa cum aminteam in capitolul anterior, P.C.d.R. fusese scos inca din 1924 in afara legii, activitatea sa interzisa pe teritoriul Romaniei iar membrii sai considerati ilegali, deoarece actionau deschis pentru secesiunea statului roman, conform teoriei luiLenin de "autonomie a popoarelor pana la separare". Asa cum este binecunoscut, in toata perioada interbelica P.C.d.R. a fost condus numai de seeretari-generali de origine straina !(c!u exceptia primulni, Gheorghe Cristescu ("Plapumarul"), dintre care unii nici macar nu stiau romaneste (Elek Koblos, Alexandru Danieluk, Vitali Holostenko, Boris Stefanov). Facem aceste precizari generale pentru cititorii mai putin informati, ca sa inteleaga cam cine au fost tovarasii de drum, din cadrul P.C.d.R., ai tatalui si unchiului lui Ion Iliescu si cam ce preocupari patriotice aveau, din ordinele Moscovei, membrii familiei sale. Pentru a intelege, astfel, mai bine mentalitatea si spiritul in care s-a format Ion Iliescu insusi.

    Deoarece actionau pentru Dezmembrarea Romaniei si faceau parte dintr-un partid interzis prin lege, membrii P.C.d.R., conform practicilor Kominterniste ale clandestinitatii - se identificau, ca orice agent strain aflat intr-o misiune pe teritoriul inamic, prin pseudonime sau nume codificate. Unii membri P.C.d.R., potrivit documentelor din arhiva fostului C.C. al P.C.R., au intrebuintat chiar si cinci, sase pseudonime. Iata cateva, dintr-o foarte lunga lista:

    Alexandru Nikoiski s-a mai numit si Alexandru Barbat, Fiodorov, Samson, Pietraru; Ana Pauker (Maria Grigoras, Maria Ionescu, Sofia); Gheorghe Gheorghiu Dej (Ivanov, Fieraru); Marcel Pauker(Litcov, Luximin, Morozi, Pamir, Mann Stepanovici Simionovici, Cramp); Aurel Rotemberg (Stefan Voicu). Documentele din arhiva fostului C.C. al P.C.R. dovedesc dealtfel ca, periodic, KominternistiiRomani isi schimbau, la ordin, pseudonimul. Aitfel spus: identitati multiple, dubla gandire, schizofrenie politica.

    La 8 august 1924, a fost elaborat un plan secret al Komintern-ului - asa-numitul "plan Kolarov", dupa numele bulgarului Kominternist care l-a conceput - un plan insurectional, care urmarea tocmaiDezmembrarea Romaniei in cinci zone (Moldova, Dobrogea, Muntenia, Banat si Ardeal), mentionandu-se explicit asa nurnitele troici comuniste de conducere ale insurectiei antiromanesti, directiile de actiune insurectionala, bazele logistice ale agresiunii, persoanele de sprijin, inclusiv interventia militara a Armatei Rosii in Romania. Este interesant ca, in zona de sud, una dintre bazele de insurectie era desemnata chiar localitatea Oltenita, (unde locuinta familiei lui Ion Iliescu era "casa conspirativa" a P.C.d.R.), cu misiunea distrugerii podului de la Cernavoda si a decuplarii astfel a Dobrogei de Bucuresti.

    In activitatea sa antiromaneasca, Kominternul se baza si pe o asa numita Federatie Comunista Balcanica (F.C.B.), care regrupa partidele comuniste din Grecia, Turcia, Bulgaria, Iugoslavia, Romania, U.R.S.S. - de fapt, o organizatie regionala a Komintern-ulul - careia P.C.d.R. i se subordona dar care, la nivel de conducere, era dominata de comunistii bulgari. Obiectivul F.C.B. il constituia crearea asa zisei Republici Sovietice Federative Balcanice, care sa regrupeze sub tutela comunista a Moscovei toate statele din spatiul balcanic. Pana in 1924, in fruntea F.C.B. a "tronat" Vasili Kolarov, succedat in 1928 de un alt bulgar, Gheorghi Dimitrov, viitorul conducator al Komintern-ului de la mijlocul anilor '30. Pana in 1928, P.C.d.R. a fost reprezentat in F.C.B. de Boris Stefanov, Gelbert Moscovici si Aron Lazar. Dezmembrarea statelor din Balcani - inclusiv a Romaniei - corespundea, de fapt, obiectivelor geopolitice revizioniste ale Komintern-ului, !!0 de instituire a unei republici sovietice care sa includa intreg spatiul balcanic, si de comunizare a zonei. Astfel, printre hotararile Conferintei a VI-a a Federatiei Comuniste Balcanice din 1923 se numara si Problema nationala a Romaniei, care relua practic toate tezele Komintern-ului privind regiunile asa-zis anexate de Romania, dupa primul razboi mondial (Basarabia, Transilvania, Dobrogea, Bucovina), document semnat si de reprezentantii P.C.d.R. (Gheorghe Cristescu, Ana si Marcel Pauker, Sandor Koros, Al. Dobrogeanu-Gherea, Heinrich Sternberg etc.). In septembrie 1924, la Tatar-Bunar (in sudul Basarabiei) avea loc o rebeliune antiromaneasca, organizata deKomintern, cu ajutorul unor organizatii paramilitare comuniste, rebeliune care urmarea sa devina prologul insurectiei preconizate de "Planul Kolarov".

    Insurectia a fost insa inabusita de Armata Romana. Exacerbarea din 1924 a asa-zisei probieme nationale a Romaniei, de catre Komintern si de bratul sau din Europa de sud-est, Federatia Comunista Balcanica, venea pe fundalul esecului rascoalei comuniste din Bulgaria si a instaurariri la Sofia a unui regim de mana forte, condus de generalul Tankov. Fapt care ii determinase pe liderii Komintern-ului siFCB sa abandoneze, momentan, Bulgaria ca obiectiv insurectional si sa puna ochii pe Romania. In acest context avusese loc si insurectia antiromaneasca de la Tatar-Bunar (septembrie 1924) - organizata in realitate de NKVD-ul sovietic prin sectia sa balcanica de spionaj si terorism, Zacordat, impreuna cu organizatiile similare ale F.C.B., DRO si VDRO (asupra carora vom reveni) - si se constituise, la 12 octombrie 1924, acel hibrid de stat stalinist, asa-zisa Republica Autonoma Socialista Moldoveneasca, cu capitala la! B!alti, ulterior la Tiraspol. Intr-un raport strict confidential, expediat de M.V. Frunze (comandantul Armatei Rosii si creierul militar al insurectiei de la Tatar-Bunar) lui Stalin, se specifica faptul ca noua republica sovietica "ar crea pretexte evidente in pretentiie alipirii la Republica Moldoveneasca a Basarabiei. Din acest punct de vedere devine imperioasa necesitatea de a crea anume o republica socialista, si nu o regiune autonoma, in componenta U.R.S.S. Unirea teritoriilor de pe ambele parti ale Nistrului ar servi drept bresa strategica a U.R.S.S. fata de Balcani (prin Dobrogea) si fata de Europa Centrala (prin Bucovina si Galitia), pe care U.R.S.S. le-ar putea folosi apoi drept cap de pod in scopuri militare si politice." La 24 noiembrie 1924, Stalin specifica urmatoarele in "Rezolutia catre Comisariatul Afacerilor Externe si Armata Rosie":

    "Daca Basarabia va fi propagandistic pregatita pentru unirea cu Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca Autonoma si daca se va depune efortul necesar ocuparea acestei provincii de catre Armata Rosie poate fi realizata cu rapiditate."

    Acestea erau, asadar, cauzele marete ale Partidului Comunist din Romania si ale membrilor sai, printre care se numarau Alexandru si Eftimie Iliescu. Si aceasta constituie, totodata, zestrea istorica a unei cauze careia i se va dedica si adolescentul Ion Iliescu, imediat dupa ocuparea Romaniei de catre Armata Rosie (1944), cand isi incepea ascensiunea politica: servirea intereselor geopolitice ale Kremlinului in regiune, sovietizarea Romaniei, in care scop Ion Iliescu va fi si propulsat, treptat, pana la varf, ca un veritabil candidat manciurian.

    3

    FAMILIA LUI ION ILIESCU SI FILIERA DE SPIONAJ

    NKVD - ZACORDAT - DRO DIN ROMANIA

    Apartenenta P.C.d.R. la structurile Komintern-ului si ale F.C.B. au impus, dupa 1924, cand comunistii Romani intrau in ilegalitate, o preponderenta a actiunilor cu caracter de spionaj, terorism si a tentativelor insurectionale ale acestora. Agentii Komintern-ului infiltrati in Romania apartineau celor dona organizatii sovietice binecunoscute, NKVD si GRU (spionajul militar sovietic). Cu specificarea ca, din 1929, activitatile externe ale NKVD au fost supervizate de GRU, in urma ordinului lui Stalin din 1928 de a transforma conflictele sociale (grevele) in insurectii populare, care sa aduca la putere, in statele vecine U.R.S.S., regimuri comuniste. Cum insa insurectiile populare, regizate de Komintern si NKVD, necesitau strategii de tip militar, rolul GRU si al ofiterilor sovietici de informatii militare devenea imperios necesar, mai ales in faza metamorfozarii conflictului social in conflict armat (insurectional). Romania interbe!li!ca a cunoscut doua asemenea tentative, regizate de NKVD si GRU, de manipulare a unui conflict social intr-o insurectie: prima data, la Lupeni, in 1929; a doua oara la Grivita, in 1933. Sectia pentru spionaj, terorism si insurectii a NKVD-ului si GRU-ului din Balcani, intitulata Zacordat, era dublata in Romania de alte doua organizatii de spionaj, subordonate F.C.B.-ului si Komintern-ului. Prima dintre acestea, DRO Organizatia Revolutionara Dobrogeana, conform denumini in limba bulgara) aparuse imediat dupa razboiul din 1877-78, fiind o organizatie nationalist-terorista bulgara, care milita pentru o Bulgarie Mare, ce urma sa includa si Dobrogea romaneasca. Membrii sai - celebrii comitagii - actionau mai ales in Cadrilater dar, deoarece in Bulgaria comitagii erau vanati fara mila de politie, membrii DRO se refugiasera in sudul Romaniei, un stat tolerant, si anume in zona Dunarii. Din 1919, DRO se subordonase insa Komintern-ului !Si! F.C.B., care o finantau si o sprijineau logistic. Obiectivul DRO - dupa 1919 - se modificase si el substantial: devenita organizatie comunista, obedienta fata de U.R.S.S., DRO nu mai milita pentru o Bulgarie Mare, ci pentru autodeterminarea, pana la separare, a Dobrogei de Romania si transformarea acesteia intr-o republica autonoma independenta (am vazut modelul anterior), care ar fi trebuit fie sa faca parte din preconizata Republica Federativa Balcanica, fie sa se alipeasca la U.R.S.S., ca a 16-a republica sovietica. De aceea, in 1925, se constituie si o Organizatie Revolutionara Dobrogeana din Interior (V.D.R.O.), rivala primei organizatii, care va milita, in continuare, pentru alipirea Dobrogei romanesti la Bulgaria Mare. In ianuarie 1930, DRO denunta VDRO pentru ca "trimite banditi inarmati in Dobrogea, cu arme procurate din depozitele de munitii din Bulgaria. Acesti banditi, cu toti agenti ai sigurantei bulgare, comit cele mai vulgare omoruri s!i !furturi asupra populatiei pasnice dobrogene". Sa precizam ca DRO - a carei activitate a incetat in 1940, exact dupa ce Bulgaria a capatat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. si a Germaniei naziste aliate - a furnizat numerosi membri Partidului Comunist din Romania. Unul dintre acestia, Boris Stefanov va deveni in 1935 secretarul general al P.C.d.R. si va initia ceea ce istoricii miscarii comuniste din Romania definesc dreptbulgarizarea conduceni P.C.d.R. Intre 1935-1939, in perioada marilor epurari staliniste, Boris Stefanov a intocmit lista trotkistilor din P.C.d.R., in care a trecut toate conducerile P.C.d.R.-ului (care includeau, intre altii, multi evrei si maghiari), incepand din mai 1929, executati toti, apoi, de NKVD. Interesant este ca, printre cele cateva persoane care au scapat ca prin minune epurarilor a fost si Alexandru Iliescu, un apropiat al lui Boris Stefanov, legat de mafia bulgara prin mama sa si prima sotie, ambele originare din Bulg!ar!ia (conform anchetei publicate de Lumea libera). Printre bulgarii, membrii ai organizatiei subversive DRO, care au intrat in P.C.d.R., mai mentionam pe: Dimitar Ganev (membru al Biroului Politic, devenit ulterior prsedinte al Bulgariei comuniste); Voicu Daciov (si el membru al C.C. al P.C.R.); Ghiorgni Crosnev (secretar cu propaganda) si Petar Borilov (romanizat Petre Borila). Ultimul, fost membru al DRO si membru al Brigazilor Internationale din Spania, a facut cariera ani de zile in cadrul C.C. al P.C.R., devenind socrul lui Valentin Ceausescu, dar dezagreat se pare, din motivele de mai sus, de Nicolae Ceausescu .

    Atat Vasili cat si Alexandru Iliescu aveau legaturi puternice printre comitagii bulgari din DRO, care militau - cum am mentionat - pentru secesiunea Dobrogei, sub lozinca Traiasca Republica Populara Dobrogeana (Arhiva C.C. P.C.R. fond 31, mapa 20 din 1940). De altfel, trebuie precizat ca DRO nu era compusa exclusiv din bulgari. Din cadrul organizatei faceau parte si unii Kominternisti Romani, care militau si ei pentru Dezmembrarea Romaniei, deci care sustineau secesiunea Dobrogei! Prin casa conspirativa a lui Vasile Ivanovici si bacania lui Alexandru Iliescu de la Oltenita, de pe strada I. H. Radulescu, se pare ca nu apareau doar figuri binecunoscute politiei romane, ca Al. Dobrogeanu-Gherea, ci si membrii DRO, ca Boris Stefanov si altii (asupra caruia vom reveni).

    4.

    CONGRESUL AL V-LEA P.C.d.R. DE LA GORIKOVO (1931): ALEXANDRU ILIESCU DEVINE MEMBRU AL COMITETULUI CENTRAL, RAMANANAD PATRU ANI IN U.R.S.S.

    In acest context antiromanesc de subminare continua a Romaniei si de actiuni planificate, de dezmembrare a statului romanesc reintregit in urma Tratatului de la Versailles, desfasurate de Komintern,F.C.B. si organizatiile lor de spionaj si terorism KVD, GRU, "DRO", Zacordat), prin intermediul Partidului Comunist din Romania - trebuie analizat si aportul familiei lui Ion Iliescu, in primul rand al tatalui sau, Kominternistul Alexandru Iliescu, la indeplinirea obiectivelor Komintern-ului si Moscovei in Romania din anii '30 -'40. Se va intelege astfel, mult mai bine, de ce fostul presedinte al unei Romaniei postcomuniste, Ion Iliescu, a avut tot interesul sa-si rescrie - prin omisiune - biografia si sa ascunda romanilor intre multe altele, si faptul ca tatal sau s-a refugiat in U.R.S.S. In 1931, unde a luat parte (sub pseudonim) la lucrarile Congresului al V-lea al P.C.d.R., desfsurate la Gorikovo (langa! M!oscova), si la care a fost ales membru in secretariatul C.C. al P.C. d.R., ramanand apoi patru ani in U.R.S.S.. Altfel spus, inainte ca Ion Iliescu sa devina secretar cu propaganda si membru in Comitetul Politic Executiv al P.C.R., Alexandru Iliescu - tatal sau - devenise in 1931, in U.R.S.S., membru al Secretariatului C.C. al P.C.d.R., sectia romana a Komintern-ului. Si, inainte ca Ion Iliescu sa aiba "marea bucurie de studia in U.R.S.S.", timp de cinci ani (1950-1955), Alexandru Iliescu avusese marea bucurie de a trai inU.R.S.S., ca membru al conducerii P.C.d.R., vreme de patru ani, intre 1931 si 1935. Un drum inceput, cum am mentionat, de bunicul Vasili Ivanovici, bolsevic urmarit de Okhrana tarista, refugiat din acest motiv in Romania prin 1895, conform documentatiei publicate de Lumea libera. Adevarul istoric al biografiei lui Ion Iliescu difera de telenovela pe care fostul presedinte al Romanie!i !o recita atunci cand vine vorba de relatiile stravechi ale familiei sale cu Moscova. In telenovela, Alexandru Iliescu este fochist, mecanic de locomotiva, lider sindical, membru P C.R., persecutat de autoritati (arestat, judecat si condamnat), pentru a fi eliberat la 23 august 1944, cu sanatatea zdruncinata, decedat apoi in urma unui atac de cord. Nici o vorba insa despre Gorikovo si cei patru ani petrecuti in U.R.S.S.! Care esteadevdrul istoric in ceea ce ii priveste pe tatal lui Ion Iliescu, ce rol ajucat acesta in Romania, ne spun unele documente.

    Congresul al V-lea al P.C.d.R. a fost pregatit de un secretariat provizoriu, care era format din urmatorii: Elena Filipescu-Fffipovici, Eugen Iacobovici, Paul Goldstein, Timotei Marin, Solomon Tinkelman-Timov, Constantin Parvulescu, Moscu Kolin (Gh. Stoica), Alexandr Danieluk-Stefanski (Gorn). La lucrarile congresului, desfasurate in U.R.S.S., la Gorikovo (langa Moscova), intre 3-24 decembrie 1931, au fost convocati sa participe 38 de membrii ai P.C.d.R., toti sub pseudonim.

    Iata si numele conspirative ale delegatilor la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo:

    1. Alexandrescu - Grosnev Gheorghi

    2. Artur - Topa Mihai

    3. Ardeleanu - Goldberger Nicolae

    4. Aurel - Aladar Imre

    5. Balog - Fodor Stefan

    6. Braun - Halitki Emil

    7. Busuioc - Lazar Aron (Alexandru Buican)

    8. Corneliu - Grun I. Nicolae

    9. Costache - Dubinski, Moise Abraham

    10. Cristea - Encsel Mauriciu

    11. Covaci - Schultzberger Olga

    12. Florea - neidentificat

    13. Furnica - Botnar Profiri Stefanovici

    14. Ghita - Breiner Bela

    15. Georgescu - Chelerman Dumitni

    16. Gorn - Stefanski-Danieluk, Alexandr

    17. Iepure - neidentificat

    18. Ignat - Iliescu Alexandru

    19. Ionel - Popescu Gheorghe-Otelaru

    20. Marinescu - neidentificat

    21. Mihai - Pehlivanov Gheorghi (Petre Gheorghe)

    22. Mihalcea - Patrascanu Lucretiu

    23. Morozov - neidentificat

    24. Niculescu - Vexler Carol-Talmazan

    25. Paraschiv - Ducu Stefan

    26. Pavel - Goldstein Dori

    27. Radu - Borila Petre

    28. Socolov - Finchel Iosif

    29. Smaranda - Filipescu-Filipovici Elena (Maria Ciobanu)

    30. Stejar - Avramescu David

    31. Tatarascu - Marin Timotei

    32. Toma - S. Tinkelman-Timov

    33. Teodorescu - neidentificat

    34. Maghiar - Fazecas Andras

    35. Vifor - Iacobovici Eugen

    36. Vasilescu - Grofu Dumitru

    37. Verzeanu - Bucur Nicolae

    38. Zamfirescu Zoe - Ecaterina Arbore-Ralli

    Arhiva C.C. al P.C.R., fond l, Dosar 33/1931, prezinta cateva date statistice interesante privind compozitia nationala, sociala si profesionala (gradul de scolarizare) al participantilor la Congresul al V-lea de la Gorikovo, astfel:


     

    COMPOZITIA NATIONALA: Romani 10 (dintre care unul evreu); unguri 8 (4 evrei); bulgari 2; ucrainieni 3; evrei 1.

    NIVELUL DE STUDII: cu o scoala superioara (facultate) 2; cu liceu 2; cu patru clase 20; (restul participantilor nu si-au declarat studiile).

    COMPOZITIA SOCIALA: muncitori 18(75%); inteleetuali 2; revolutionari de profesie 2; tarani 1; fara profesie, restul. Menlionam­ca Alexandru Iliescu "Ignat" s-a inscris drept muncitor, desi atunci cand a fugit in U.R.S.S. el avea o bacanie; asadar; un mic burghez, conform canoanelor staliniste ale muncii de cadre.

    SPECIALITATEA CELOR 18 MUNCITORI AUTODECLARATI: metalurgisti 10; ceferisti 2; constructori 1; tabacari 3; tamplari 1; tipografi 1; muncitori la cartonaj 1. Printre cei 18 muncitori autodeclarati, nici unul nu lucra, in acel moment, in vreo intreprindere. Ultimii doi ceferisti fusesera concediati in urma arestarilor de la 1 august1931.

    Din partea Komintern-ului, lucrarile au fost conduse de Bela Kuhn (Schlosser), fostul secretar al lui Lenin, conducatorul revolutiei bolsevice din Ungaria (1919), inabusita de Armata Romana si care, evident, nutrea din acest motiv nu chiar cele mai bune sentimente fata de Romania si de Romani. Tot din partea Komintern-ului, la lucrarile Congresului al V-lea P.C.d.R. au mai participat Gheorghi Dimitrov, D. Z. Manuilski si Matias Rakoezi (viitorul dictator stalinist al Ungariei, pana la criza din 1956).

    Conform unui raport SSI (Serviciul Special de Informatii), Alexandru Iliescu Ignat - ca si ceilalti delegati la Congresul al V-lea - au plecat din Romania mai intai in directia Berlin (Romania nu avea relatii oficiale cu U.R.S.S.), unde ii s-au retinut pasapoartele romanesti si li s-au inmanat alte documente de identitate, cu care au intrat in U.R.S.S..

    In cadrul Komintern-ului exista un departament special - Departamentul pentru Relatii Internationale - care asigura deplasarea agentiIor sai, ca si transferurile de informatii si valuta. Departamentul includea, intre altele, si o asa-numita sectie tehnica, specializata in procurarea de pasapoarte false. Pina in 1933, cand Hitler a venit la putere in Germania, serviciul extern al Departamentului pentru Relatii Internationale, din cadrul Komintern, avea sediul la Berlin. Acest serviciu extern procura fondurile necesare pentru deplasarea emisarilor secreti ai Komintern ori pentru delegatiile partidelor comuniste care participau la congresele de la Moscova. Acesta a fost si cazul Kominternistilor din Romania printre care Alexandru Iliescu (Ignat) care, in 1931, s-au deplasat clandestin la Congresul al V-lea al P.C.d.R., de la Gorikovo (langa Moscova), via Berlin.

    La Berlin, Alexandru Iliescu Ignat si ceilalti Kominternisti romani au primit o mica bucata de stofa, pe care si-au cusut-o in interiorul pantalonilor, in care se afla ascunsa urmatoarea atestare pentru autoritatile vamale sovietice: Legitimatie. Tovarasul este reprezentantul P.C.d.R. la Congres. Are aprobare pentru o suma de pana la 20 de dolari.

    Legitimatiile ascunse in bucata de stofa semnata de secretarul Departnentului pentru Relatii Internationale al Komintern, erau opera unui anume Fritzmann. Delegatia Kominternisiilor Romani, printre care si Alexandru Iliescu Ignat, a ramas pentru cateva zile la Berlin, inainte de a se deplasa catre granita sovietica. Tuturor membrilor li s-au inmanat pasapoarte false, care sa le ateste calitatea de oameni de afaceri. Acest gen de pasapoarte erau.procurate de la un functionar elvetian din Bale, Max Habijanic, care percepea pentru activitate un ciubuc de o suta de franci elvetieni lunar.

    In 1932, Kominternul a transferat sediul sectiei externe de la Berlin, la Paris, care a devenit astfel placa turnanta a activitatilor sale operative din strainatate. Sefa sectiei externe de la Paris a fost, intre 1932-1937, elvetiana Lidia Dubi iar sectia a fost codificata, in mesajele Komintern, drept Punctul 20.

    Mai trebuie precizat si un alt detaliu telmic. Sectia de la Berlin a Komintern era incadrata cu agenti GPU (din 1934, NKVD), care au insotit delegatia Kominternistilor Romani - deghizati in oameni de afaceri, pana la granita sovietica.

    Pe teritoriul U.R.S.S., Alexandra Iliescu Ignat si ceilalti oameni de afaceri romani au avut dreptul la maximum 20 de dolari, bani de buzunar.

    Intreg Congresul al V-lea a fost dominat de chestiunea nationala, mai exact de acuzatiile aduse de Komintern conducerii P.C.d.R. de a nu exploata momentul de criza economica (marea criza din 1929-1933, care lovise si Romania), pentru a trece la actiuni insurectionale, conform "Planului Kolarov", in scopul Dezmembrarii Romaniei, stat considerat de Komintern format prin anexiuni teritoriale, de tip imperialist. Cateva citate din luarile de cuvant sunt cat se poate de semnificativ asupra opticii Komintern-ului asupra chestiunii nationale si asupra minoritatilor din Rominia.

    Gheorghi Dimitrov: "Dupa razboi [primul razboi mondial n.n.] in decursul unui sir de ani, nu am vazut ca proletariatul natiunii dominante din Romania sa fie mobilizat impotriva ocupatiei unor regiuni straine, impotriva asupririi popoarelor din Dobrogea, Basarabia, Bucovina, Transilvania." (Arhiva C.C. al P.C.R., fond 1, mapa 333 din 1931, fllele 844-845).

    Bela Kuhn: "Noi nu trebuie sa punem problema autonomiei, noi ne vom calauzi dupa lozinca noastra de baza “a autodeterminarii." (Loc. cit. fila 862)

    Rezolutia adoptata la incheierea Congresului al V-lea, redactata de Bela Kuhn - la care a aderat Alexandru Iliescu, ales cu acest prilej membru in noul secretariat C.C. al P.C.d.R. - specifica in problemachestiunii nationale urmatoarele:

    "Romania contemporana nu reprezinta prin sine o unire a tuturor Romanilor, ci un stat tipic cu multe natiuni, creat pe baza sistemului pradalnic de la Versailles, pe baza ocuparii unor teritoni straine si pe baza inrobirii unor popoare straine. Burghezia si mosierimea din Romania, infaptuind propriile lor planuri imperialiste si indeplinind, totodata, insarcinarea puterilor imperialiste din Europa de a crea la Nistru un avanpost contra U.R.S.S., au cucerit Basarabia, Transilvania, Bucovina si Banatul si supun unei asupriri nationale nemaipomenite si unei exploatdri semicoloniale pe cei 8 milioane de moldoveni, unguri, rusi, ucraineni, bulgari, nemti, turci si altii." (Biblioteca Academiei Romine, Arhiva Istorica, Cota Ab XIII-3).

    Conform insa recensamantului din 1930, Romania prezenta urmatoarea structura minoritara, raportata la un numar total de 18.057.074 locuitori: 7,9% maghiari; 4,1% germani; 2,3% rusi; 2% bulgari; 3,2% ruteni si ucraineni; 4% evrei; 0,9% turci; 0,3% cehi si slovaci; 0,3% sarbi, croati, sloveni; 1,5% tigani; 1,6% alte minoritati.

    La Congresul al IV-lea al P.C.d.R. - desfsurat la Cingujevo, langa Harkov; intre 28 iunie si 7 iulie 1928 - se afirmase ca in Romania existau 6 milioane de minoritari. Cum observam, in numai 3 ani, la Congresul al V-lea al P.C.d.R., minoritarii sporisera cu 2 milioane, ajungand la cifra de 8 milioane, conform lui Gheorghi Dimitrov.

    5.

    "MAFIA BULGARA" DIN P.C.d.R., CONDUSA DE BORIS STEFANOV, A ALCATUIT
    LISTA DE EPURARI A COMUNISTILOR ROMANI DIN U.R.S.S.

    La Congresul al V-lea al RC.d.R., Alexandru Iliescu "Ignat" a devenit membru al Comitetului Central, organism care inlocuia astfel vechiul secretariat. In Biroul Politic, alaturi de Alexandr Danieluk-Stefanski "Gorn" (un polonez), au mai intrat Eugen lacobovici "Vifor", Elena Filipescu-Filipovici "Smaranda", Emil Halitki "Braun", Vanda Nicolski (Seiva Averbuch) si altii. In decembrie 1934 - dupa asasinarealui Kirov, ordonata in realitate de Stalin - incep marile epurari, care se vor intinde intre anii 1935-1938 si care vor lovi, intre altii, si pe membrii conducerilor partidelor comuniste, aflate in U.R.S.S.. Nu si pe Alexandru Iliescu, deoarece, in decembrie 1934, Boris Stefanov - sustinut de Gheorghi Dimitrov, un favorit al lui Stalin, - este numit secretar general al P.C.d.R.. Element fanatic, bulgar de origine, Boris Stefanov se va inconjura de o veritabila mafie bulgareasca cu ajutorul careia, cum am aratat, va trece pe listele de! e!purari toate conducerile P.C.d.R., de dupa mai 1921. Alexandr Danieluk- Stefanski "Gorn", de pilda, va fi in primul lot de executie. In anii urmatori vor fi executati in U.R.S.S., pe baza listelor intocmite de Boris Stefanov si de gasca sa, urmatorii:

    Elena Filipescu-Filipovici

    Al. Dobrogeanu Gherea

    Dumitru Grofli

    Jaques Konitz

    Marcel Pauker

    Eugen Rozvan

    Timotei Marin

    linre Aladar

    Dori Goldstein

    Manea Erlich

    Moise Dubinski

    Alter Zalic

    I. Dic-Dicescu

    Elek Koblos

    Leon Lichtblau

    Gelbert Moscovici si multi altii.

    Ceva mai norocosi, altii vor fi deportati ani de zile

    6.

    PACTUL MORUZOV - FORIS: DE CE A FOST LICHIDAT ALEXANDRU ILIESCU?
    In schimb, Alexandru Iliescu "Ignat" - ramas in U.R.S.S., dupa incheierea Congresului, timp de alti patru ani - scapa miraculos de epurari. Vechile legaturi de familie cu Boris Stefanov il propulsase in P.C.d.R., in timp ce comunistii Romani de origine maghiara si evreiasea, cum am vazut, ajung fie in fata plutonului de executie, fie in Siberia pentru multi ani. Mai mult, ca o dovada a increderii depline a Moscovei si a lui Boris Stefanov, Alexandru Iliescu "Ignat" este trimis in Romania, in 1935, cu misiunea expresa de a pune in aplicare planurile Komintern-ului in chestiunea nationala: dezmembrarea Romaniei prin insurectie, conform schemei lui Kolarov. Este insa arestat si condamnat pentru trei ani dar, potrivit vecinilor, Alexandru Iliescu isi facea inchisoarea cu intermitente. In realitate, Alexandru Iliescu se pare ca devenise unul dintre informatorii recrutati de SSI din interiorul P.C.d.R., in urma pactului incheiat! i!n 1937 de Mihail Moruzov, seful SSI, cu un grup de comunisti dirijati de Stefan Foris, a caror misiune era de a-i spiona pe ceilalti detinuti politici. Pactul va fi reinnoit de urmasul lui Moruizov la conducerea SSI, Eugen Cristescu, in 1942, cand misiunea oamenilor lui Foris - infiltrati prin inchisori si lagare - consta mai ales in supravegherea detinutilor legionari, condamnati in urma rebeliunii din 1941 dar si a unor grupuri de comunisti, ca de pilda cel al lui Gheorghiu-Dej, in lagarul de la Targu Jiu. Dupa august 1944, Dej se pare ca a descoperit tradarea lui Stefan Foris si a lui Alexandru Iliescu. Este momentul, de aitfel, al declansarii conflictului dintre factiunea comunistilor ramasi in tara condusa de Dej ("doftanistii") sicei sositi din U.R.S.S., odata cu Armata Rosie. Dupa cei patru ani petrecuti in U.R.S.S. (1931-1935), Alexandru Iliescu se bucura nu numai de increderea sovieticilor care ocupasera Romania, ci si de aceea a comunistilor v!en!iti din U.R.S.S. impreuna cu ocupantul. In primul rand, de increderea Anei Pauker. Fapt care il transforma insa intr-un indezirabil in ochii lui Dej, preocupat sa-si intareasca pozitia in Partid prin oamenii sai (Gh. Apostol, Chivu Stoica, Nicolae Ceausescu, Emil Bodnaras etc). Au circulat mai multe legende in legatura cu moartea lui Alexandru Iliescu. Unele puse in circulatie recent, ca accea lansata de Ioan Talpes (un apropiat al lui Ion Iliescu dupa '90, fost sef al Serviciului de Informatii Externe pana in 1997), potrivit careia "Ignat" ar fi fost ucis pentru ca, vezi Doamne, se impotrivise in 1945 sovicticilor si promovarii comunistilor formati, ca si el, in U.R.S.S. (!) Un lucru este cert: Alexandru Iliescu a fost lichidat prin impuscare, in 1945, de catre persoane ramase neidentificate, ceea ce indica orafuiala politica, avand in vedere intreg trecutul istoric al lui "Ignat", inclusiv cel de delator al propriilor tovarasi de dru!m !din grupul lui Stefan Foris, comunistul care a incheiat pacte de colaborare atat cu Moruzov, cat si cu Cristescu, sefi SSI.

    Cum vedem, telenovela "Viata unui ceferist" - pe care ne-o serveste Ion Iliescu, atunci cand vine vorba de trecutul Kominternist al propriului tata - difera serios de adevarul istoric. Pentru biografia post-decembrista a lui Ion Iliescu nu dadea insa bine - ba, ca sa citam din clasici, suna ca dracu'- faptul ca primul presedinte emanat, dupa o revolutie zisa anticomunista, descindea, de fapt, dintr-un Kominternist.Refugiat timp de patru ani in U.R.S.S. - in anii' 30, in plin stalinism - care intrase la Gorikovo in C.C. al P.C.d.R., partid a carui misiune istorica, fixata de Moscova, era Dezmembrarea Romaniei. Misiune la care pusesera umarul - pe langa P.C.d.R. - si cateva structuri de spionaj si terorism sovietice ori aflate sub mantie sovietica: NKVD, GRU, DRO, Zacordat, toate foarte active in Romania in anii '20-'30. Asa incat, Ion Iliescu si-a cosmetizat putin biografia. Cum ar zice Caragiale ! p!-aici, p-acolo, prin partile esentiaie. Dar, sa fim optimisti. Ca si in cazul recentei afaceri a firului rosu, n-ar fi exclus ca Ion Iliescu sa exciame din nou: Acum mi-am amintit!

    Probabil ca la toate acestea facea aluzie Ceausescu in 1955, in calitatea sa de secretar cu problemele de cadre al P.M.R., atunci cand adnota pe fisa lui Ion Iliescu: "Despre tatal sau atat se cunoaste?"Evident, se stiau mult mai multe. Dar in 1955 Ion Iliescu fusese selectionat de Kremlin pentru o misiune mult mai importanta: el urma sa activeze in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), cunoscuta organizatie de front a propagandei sovietice, cu sediul formal la Praga, dar in realitate condusa de la Moscova, de catre Sectia Internationala a C.C. al PCUS si de catre Directoratul (PGU) al KGB, specializat in operatiuni externe.

     

    III

    ADOLESCENTA STALINISTA: ILIESCU SI "SANTIERISMUL" DE TIP GULAG

    1.

    AUGUST '44: ADOLESCENTUL ILIESCU PUNE UMARUL LA SOVIETIZAREA ROMANIEI

    Recomandarea 10 975 din 22 iulie 1955 (vezi Anexa 8) a C.C. al P.M.R., prin care Ion Iliescu era propulsat in structura unei organizatii de front a UR.S.S. - asa cum era Uniunea Internationla a Studentior, cu sediul formal la Praga - dezvaluie cateva amanunte extrem de interesante despre biografia fostului presedinte, ascunse cu grija pana in prezent. Astfel, raportul mentioneaza:

    Dupa 23 august 1944 [Ion Iliescu n.n.] s-a inscris in U.T C. Uniunea Tineretului Comunist) si a activat in cadrul organizatiei U.T.C. a elevilor: A participat la diferite actiuni ale partidului. Dupa autodizolvarea U.T. C. -ului, a continuat sa activeze in organizatia tineretului progresist si a U.T.M.. A fost ales in biroul organizatiei de elevi pe langa comitetul capitalei al U.T.M..

    Cu alte cuvinte, atunci cand Romanii incercau sa se opuna ocupatiei sovietice - multi dintre ei cu arma in mana, in munti (barbati, femei, tineri sau batrani) - adolescentul Ion Iliescu se inscria, inca din august 1944, in U.T.C., organism comunist. Sa observam ca Iliescu avea doar 14 ani si ca el participa, deja, la diferite actiuni ale partidulul comunist, nespecificate insa in referat. In conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei, a participa la diferite actiuni ale unui partid controlat si dirijat, de sus si pana jos, de sovietici, nu era decat o forma de ate pune in slujba inamicului, a ocupantului strain. Altfel spus, o forma decolaborationism. Dar cu un tata si un unchi formati in U.R.S.S., adolescentul Ion Iliescu prezenta in ochii sovieticilor toate garantiile pentru a fi promovat si utilizat, in actiunea generala de acaparare a puterii de catre Partidul Comunist si de sovietizare a Romaniei.

    Filiera era una tipic sovietica: prin pepiniera U.T.M., organizatie de tineret structurata dupa modelul similar sovietic: Komsomol. Sfera de actiune initiala a adolescentului-activist Ion Iliescu: elevii, liceenli. Racolarea acestora se pare ca a dat rezultate, fiindca Iliescu este mentionat in referat ca fiind membru al Comitetului pe capitala al U.T.M.. Nu era insa decat primul pas al ascensiunii adolescentului Iliescu, regizata formal de Romani, in umbra acesteia aflandu-se, in realitate, ocupantul sovietic, cu politica sa de cadre. Comunisti Romani nu erau decat simpli executanti, timorati si obedienti, ai ordinelor date de consilierii sovietici, instalati in Romania odata cu Armata Rosie. Ca lucrurile stateau asa, anume cs adolescentul Iliescu devenise un fel de ienicer sovietic, in care se puneau sperante, o dovedeste un alt detaliu din raport.

     

    2.

    ALBANIA, "MON AMOUR": BRIGADA KOMSOMOLISTA "VASILE ROMTA"

    "In vacanta de vara a anului 1947 (Ion Iliescu n.n.) a plecat voluntar in brigada de munca "Vasile Roaita", in Albania, unde a lucrat pe Santierul National al Cailor ferate."

    Respectand riguros grafia documentului, nu-ti poti reprima cateva intrebari, absolut firesti. Ce cauta, oare, adolescentul Ion Iliescu tocmai in Albania? Si inca in vacanta de vara cand, de regula, adolescentii prefera sa faca excursii, sport sau orice altceva, decat sa mearga sa construiasca o cale ferata! Si unde? Tocmai in Albania, ca si cum - daca adolescentul Ion Iliescu tinea mortis, n-ar fi gasit de lucru si in Romania. Ce-l mana oare pe adolescentul Ion Iliescu, de numai saptesprezece ani, in Albania, inregimentat in 'brigada de munca Vasile Roaita? Nu mai staruim asupra umorului involuntar al numelui cu care fusese botezata, pompos, brigada. Se stie ca, dupa vreo doua decenii de comunism, s-a descoperit, intamplator, ca ceferistul Vasile Roaita nu trasese sirena la Grivita in timpul grevei din 1933, ca sa-i alerteze pe ceferistii din cartier, ci ca sa alerteze politia, al carei informator zelos s-a descoperit ca fusese bravul ceferist!. !Prin urmare, adolescentul Ion Iliescu - in vacanta de vara 1947- nu merge si el intr-o excursie, nu se duce si el la pescuit, nu se plimba si el cu o fata, nu da si el cu piciorul intr-o minge - nu, adolescentul Ion Iliescu pleaca intr-o brigada de munca, taman in Albania, sa construiasca o cale ferata! Un comportament, la prima vedere, cel putin straniu. Care sa fie misterul etapei albaneze din viata lui Ion Iliescu? Mai intai, trebuie precizat Ca fenomenul asa-ziselor brigazi de munca si cel al santierelor tineretului era unul inventat de propaganda sovietica si practicat intens, ca factor de indoctrinare si spalare a creierelor, inca din anii '20. In realitate, brigazile de munca, santierismul si stahanovismul(celebrele spargeri de norma), constituiau un mijloc prin care cadrele de perspectiva ale partidului comunist erau antrenate sa conduca, sa mobilizeze, sa influenteze propagandistic, intr-un cuvant, sa manipule!ze! o masa de indivizi, intr-o anume situatie data. Sovieticii au constituit brigada de munca "Vasile Roaita" in Romania, tot asa cum au constituit brigazi similare si in alte tari ocupate, pe cale de sovietizare. Calea ferata Tirana-Duress facea parte din ajutorul sovietic, fratesc, acordat Albaniei, iar brigazile Komsomoliste venite in Albania constituiau retortele de laborator in care se forjau viitorii sefi comunisti. Ion Iliescu si alti cativa fusesera expediati in Albania, in primul rand, pentru a fi antrenati in munca de cadre, instruiti acolo de sovietici cum sa comande si sa manipuleze o comunitate de indivizi. Este cunoscut faptul ca NKVD-ul si GRU-ul si-au recrutat cei mai importanti spioni (cartite) in cursul Razboiului civil din Spania din anii '30, exact din randurile asa-ziselor brigazi internationale, care au actionat, dirijate de Komintern, NKVD si GRU, impotriva lui Franco. Fenomenul a conti!nu!at dupa 1945, numai ca acum acestea erau botezate brigazi de munca. PMR a urmat si el, riguros, expenenta sovietica, infiintand dupa 1947 santiere de tip Salva-Viseu, Agnita-Botorca, ori Bumbesti-Livezeni. Ca Ion Iliescu a trecut testul albanez in ochii sovieticilor, o probeaza urmatorul pasaj din raport.

    3.

    SLAVA MARELUI STALIN:

    ELEVUL ION ILIESCU DEVINE MEMBRU C.C. AL U.T.M. LA 19 ANI
    "La conferinta raionala a U.A.E.R. (Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania n. n.) din 1948 [Ion Iliescu, n. n.] a fost ales membru C.C. al U.A.E.R. unde a muncit pana la Congresul de unificare al organizatiilor de tineret din martie 1949, cand a fost ales membru in C.C. al U.T.M.."

    Uniunea Asociatiilor Elevilor din Romania (U.A.E.R.) era o alta organizatie de inspiratie comunista, una dintre numeroasele care proliferau in Romania acelui moment, prin care sovieticii si P.C.R. incercau sa regrupeze sub controlul lor, pe bresle, varste si studii, o cat mal mare parte a populatiei, in scop de manipurare politica. Cum mai existau si alte organizatii de tineret - de pilda, Uniunea Nationala a Studentilor din Romania (UNSR) - in martie 1949 avea loc Congresul Organizatiei Unice Revolutionare a Tineretului Muncitor, care va alege conducerea komsomolului romanesc, anume Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor: Lucrarile congresului au avut loc la Ateneu, intre 21 si 28 martie 1949, in prezenta dr. Petru Groza, Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu, Emil Bodnaras, si alte marimi comuniste, dar - mai ales - a ambasadorului sovietic S.I. Kavtaradze, un soi de vice-rege al U.R.S.S. la Bucuresfi.

    In seara primei zile a congresului, toti cei 700 de participanti, Romani si straini., au luat parte la spectacolul Alexandr Mastrosov de la Opera.

    Teohari Georgescu, secretar C.C. al P.M.R., tine o cuvantare in care afirma: "In constituirea Uniunii Tineretului Muncitor noi ne-am calauzit dupa glorioasa experienta a Komsomolului, creat si educat de marele partid al lui Lenin si Stalin."

    Care erau sarcinile U.T.M., stabilite in lumina hotararilorunei plenare a P.M.R. din decembrie 1948? o spune tovarasul Teohari Georgescu, viitorul deviationist al grupului Ana Pauker­ - Vasile Luca din 1952.

    "Este vorba de a lichida definitiv capitalismul, de a sfarama complet vechea societate bazata pe exploatarea si asuprirea omului de catre om si a zidi din temelii o societate noua fara exploatare, societatea socialista."

    Ceea ce va predica si activistul adolescent Ion Iliescu, printre elevi si studenti, cum vom vedea. Sa remarcam limbajul de lemn, element-cheie al propagandei comuniste. Mentalitatea si frazeologia stalinista apar cu pregnanta mai ales in pasajul cuvantarii lui Teohari Georgescu cand se preciza ceva mai clar ce anume astepta conducerea P.M.R. de la activistii U.T.M.. Asadar, si de la Ion Iliescu.

    "Ca marxisti, stim ca drumul spre socialism este plin de obstacole (..) ca ne pandeste dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta zadarnica de a restaura regimul burghezo-mosieresc.".

    Iata o fraza cheie pentru toata existenta lui Ion Iliescu. Dusmanul viclean si inversunat, care unelteste din umbra, nutrind speranta de a restaura regimul burghezo-mosieresc, o imagine stereotip care il va obseda pe Iliescu pana in decembrie '89 (cand el cerea colaboratorilor sa “se impiedice aceasta alunecare periculoasa spre dreapta”, care era Revolutia Romana sau in 28 ianuarie ori 13-15 iunie '90, cand Ion Iliescu le multumea minerilor. Caci PNTCD, PNL ori Corneliu Coposu, in mentalitatea lui Ion Iliescu din '89-'90, nu incercau altceva decat sa restaureze ceva periculos, asupra caruia atrasese atentia tovarasul Teohari Georgescu, inca din martie 1949: restaurarea regimului burghezo-mosieresc. Iata si de ce, dupa '89, Ion Iliescu va avertiza mereu asupra pericolului revenirii mosierilor (categorie sociala ­disparuta, in realitate, inca din 1921, dupa ampla reforma­agrara de sub Regele Ferdinand!)!. !Si, probabil, naluca burghezo-mosiereasca ii mai bantuie si astazi mintile, atunci cand Iliescu vorbeste de pericolul pe care il reprezinta lupii tineri ai capitalismului romanesc ori restitutio in integrum. Nu-l invatase Teohari Georgescu, inca din martie '49, ca "dusmanul de clasa se pune in slujba imperialismului si se deda la crime, acte de provocare, de sabotaj si de spionaj?" Ce altceva putea fi, cincizeci de ani mai tarziu, integrarea euro-atlantica, decat o punere in slujba imperialismului, a dusmanului de clasa, venit la putere dupa alegerile din 1996? Dar, pentru ca asa ceva sa nu se intample, inca din martie '49 Ion Iliescu stia ca nu trebuie abandonat, sub nici un motiv firul rosu cu Moscova.Nici in gandire, nici in practica.

    4.

    CA MEMBRU C.C. AL U.T.M., ION ILIESCU LUPTA INCA DIN 1949 CONTRA "HIDOSULUI IMPERIALISM AMERICAN" SI A "PACTULUI ATLANTICULUI DE NORD"

    Din invataturile lui Teohari Georgescu catre utemisti, adolescentului Ion Iliescu i se fixeaza bine in minte urmatorul avertisment:

    "Astazi, hidosul imperialism american, care a luat locul hitlerismului, trece la o politica tot mai agresiva si incheie blocuri razboinice, ca Pactul Atlanticului de Nord, care ameninta pacea, independenta si suveranitatea natiunilor impotriva inrobirii popoarelor se ridica marele si invincibilul Stat Sovietic, condus de Partidul Bolsevic si de tovarasul Stalin, tarile democratiei populare, masele populare cele mai largi..."

    Imaginea hidosului imperialism american, a balaurului care era Pactul Atlanticului de Nord, impotriva caruia se ridica, iata, Stalin-Fat Frumos si Statul Sovietic - precum baba facatoare de minuni din basme Sfanta Vineri - aceasta imagine va continua sa existe, rezidual, in mentalul lui Ion Iliescu pana in anii '90. Cand firul rosu cu Moscova coexista, bine-mersi, cu parteneriatul pentru NATO, tradand astfel, pe plan psihologic, un anumit tip de schizofrenie mentala si duplicitate politica.

    Indoctrinat inca din adolescenta de propaganda stalinista sa lupte contra hidosului imperialism american sau contra blocului razboinic - cum era definit Pactul Atlanflcului de Nord - Ion Iliescu nu-si va schimba, in mod fundamental, ideile din tinerete. Ci doar - dupa prabusirea comunismului si a marii Uniuni Sovietice - isi va modifica, precum un cameleon, comportamentul si limbajul politic, in scopuladaptarii la noua situatie. Tot asa cum isi va cosmetiza propria biografie. Toate acestea pentru legitimizarea sa politica, in noul context intern si international. Acest tip de gandire schizoida, de comportament duplicitar - pe de o parte, formal, parteneriatul NATO cu americanii, iar pe de alta, in secret, firul rosu cu Moscova - constituie, de fapt, matricea definitorie a omului politic care este Ion Iliescu, si care nu se va putea schimba niciodata. Fiindca matricea aceasta i-a fost inoculata lui Ion Iliescu pr!in! spalarea creierului de catre propaganda stalinista, la varsta cea mai propice: varsta adolescentei. Atunci cand se formeaza personalitatea si se structureaza mental valorile, pentru o viata de om.

    Indicatiile tovarasului Teohari Georgescu din '49 erau foarte clare:

    "Impletiti in activitatea voastra educativa din randurile tineretului dezvoltarea sentimentului patriotic si atasamentul pentru Tara Sovietelor cu dezvoltarea luptei impotriva imperialismului, dusman al popoarelor si al tineretului dusman al pacii si al socialismului."

    Ce anume trebuia sa urmareasca activistul-adolescent Ion Iliescu si ceilalti, in munca de propaganda, de modelare a tineretului, de sovietizare a generatiei tinere din Romania?

    Tovarasul Teohari Georgescu afirma raspicat:

    "Faceti din fiecare tanar (...) un luptator activ sub steagul internationalismului proletar, pentru pace si socialism, un militant credincios al Federatiei Mondiale a Tineretului Democrat si aprindeti-i in inima o ura nestinsa impotriva dusmanului imperialist precum si hotararea de a lupta pentru Republica Populara Romana pana la ultima picatura de sange."

    Ion Iliescu si conducerea U.T.M. trebuiau sa se calauzeasca, in acest sens, dupa sfaturile celui definit de tovarasul Teohari Georgescu drept bunul prieten si sfatuitor al tineretului roman:

    Mihail Ivanovici Kalinin (decenii la rand, colaboratorul de paie din umbra lui Stalin), care spusese:

    "Calitatile specifice tineretului nu trebuie inabusite dimpotriva, ele trebuie incurajate, pentru ca pe terenul lor fertil sa se dezvolte un OM [subl.n.], desavarsit."

    Ion Iliescu nu va uita de sfatul Ini Kalinin si - cum vom vedea intr-un alt capitol - in calitate de prim secretar al U.T.C. (U.T.M.) si ministru pentru Problemele Tineretului, pe la mijlocul anilor '60, va patrona prograrnul statiilor pilot, condus de sociologul Vasile Caramelea, care urmarea exact obiectivul fixat de Kalinin - faurirea OMULUI NOU. In care scop se va cerceta antropometric, intre altele, si circumferinta pumnului de miner, in comparatie cu circumferinta pumnului unui muncitor forestier, stabilindu-se astfel ca pumnul minerilor avea un diametru mai mare decat al padurarilor. Lucru ce va avea apoi unele consecinte in iunie '90, in Piata Universitatii.

    Dar sa vedem ce era acea misterioasa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat, evocata cu atata evlavie de tovarasul Teohari Georgescu, ca pe un fel de Mecca a tineretului comunist. Potrivit cercetatorului belgian Joel Kotek, de la Centrul de studii pentru relatiile internationale si strategice al Universitatii Libere din Bruxelles, asa-zisa Federatie Mondiala a Tineretului Democrat nu reprezenta altceva decat o organizatie de front a Moscovei, dirjati si finantata din umbra de Sectia Internationala a C.C. al PCUS, si de serviciile secrete sovietice. Organizatiile de front treceau drept multeinsututii internationale, care se pretindeau "reprezentative pentru toate curentele societatii civile democratice, avand, aparent, idei non-comuniste, dar fiind, in acelasi timp, controlate strict de comunisti, ele servind in fapt atingerii obiectivelor politicii externe a Uniunii Sovietice". Inca din anii '2!0,! Stalin observase ca asemenea organizatii - formal, non-comuniste - ar fi putut servi mult mai eficace si mai subtil intereselor U.R.S.S., decat organizatiitle care se autoproclamau, pe fata, comuniste. Asadar inca din anii '20, sovieticii creasera zeci de organizatii internationale, asa-zis non-comuniste,ale caror obiective formale urmareau sa atraga simpatia si elogiile celor care, de fapt, nu agreau comunismul. Obiective, ca de pilda pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii etc., puteau atrage - dar si servi - ca filiere de racolare, spionaj si manipulare politica ale Moscovei. Caracteristic acestor organizatii de front era masiva lor infiltrare cu comunisti nedeclarati, care afisau cu totul alte afinitati politice, dar care erau, fara exceptie, agenti ai Moscovei. Altfel spus, comunisti sub acoperire. Joel Kotek ii defineste, inspirat, drept submarineteleghidate! d!e Moscova. Stephen Koch, in "La fin de l'inocence" (Grasset, 1995), carte tradusa si in romaneste (sfarsitul inocentei), face un remarcabil studiu asupra acestui gen de manipulare sovietica.Federafia Mondiala a Tineretului Democrat constimia o asemenea organizatie de front, manipulata de Kremlin si infiltratat de submarine (agenti acoperiti) ai Moscovei.

    Oficial creata la Londra, in noiembrie 1945, Federafia Mondiala a Trneretului Democrat se declara apolitica. Lista diferitelor delegatii ar fi putut acredita teza reprezentativitatii: doar 3,2% comunisti, fata de 4% catolici. In realitate, prin comunistii nedeclarati, Moscova controla peste treisprezece delegatii nationale occidentale - intre care cele ale Italiei, Marii Britanii si Statelor Unite. Presedintele FMJD (abrevierea titulaturii in franceza) nu era altceva decat fostul Kominternist Eduard Goldstuker, care reprezenta Cehoslovacia. Doi dintre cei trei generali ai FMJD erau de asemenea submarine ale Moscovei. Acelasi scenariu se va repeta si la crearea Uniunii Internationale a Studentilor (UIS), organizatie fondata la Praga in 1946 si in care - cum vom vedea - va fi infiltrat Ion Iliescu zece ani mai tarziu (1956), casubmarin al Uniunii Sovietice, dupa studiile sale in U.R.S.S..

    In ultima zi a Congresului, Ion Iliescu a fost ales membru al Comitetului Central al U.T.M., alaturi de alte patruzeci si cinci de persoane, care vor adresa o telegrama - cui altcineva? - generalissimul I. V. Stalin, si care se incheia apoteotic, in spiritul epocii:

    TRAIASCA MARELE PRIETEN AL TINERETULUI MUNCITOR DIN INTREAGA LUME, GENIUL OMENIRII MUNCITOARE - TOVARASUL STALIN!

    5.

    LA BACALAUREAT SI ADMITEREA LA POLITEIINICA, ION ILIESCU - MEMBRU C.C. AL

    U.T.M. - DEVENISE "SEFUL POLITIC" AL PROFESORILOR SAl

    Din martie 1949, liceanul Ion Iliescu devine membru C.C. al U.T.M. si, in acest fel, seful politic al profesorilor sai, deoarece timp de un an ci va activa in cadrul sectiilor invatamant mediu si superior ale C.C. al U.T.M..

    Referatul de cadre din aprilie 1955 precizeaza:

    "Dupa terminarea liceului in 1949, (Ion Iliescu, n.n.), a muncit timp de un an in aparatul C.C. al U.T.M., in sectia de invatamant mediu, apoi in sectia de invatamant superior"

    Practic, atunci cand isi va da bacalaureatul si apoi admiterea la Politehnica, adolescentul Ion Iliescu devenise, pe linie pohtica, seful profesorilor sai. Ales in martie 1949 membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu isi va da bacalaureatul la liceul Spiru Haret - doua luni mai tarziu - nu in calitate de elevul Ion Iliescu, ci in calitate de tovarasul Ion Iliescu, membru al C C. al U. TM., sectia invatamant mediu. Exact sectia care controla politic invatamantul secundar din Romania. Acelasi lucru se va repeta si cand Ion Iliescu va da admiterea la Politelmica. In 1949, sarcina principala a U.T.M. pe linie de educatie nu era alta decattranspunerea in viata a reformei invatamantului, initiata de C.C. al P.M.R. In 1948.

    Reforma invatamantului se incadra intr-un plan mai amplu de sovietizare a Romaniei, proces dirijat de la Moscova dupa 1945 - in conditiile ocupatiei sovietice a Romaniei si ale ascensiunii la putere a structurilor Partidului Comunist Roman - proces accelerat mai ales dupa lovitura de stat din 30 decembrie 1947. Daca pana in 1948 Stalin mentinuse in zona de ocupatie sovietica a Europei de Est (deci si in Romania) aparentele regulilor unei minime democratii, dupa discursul din 1946 de la Fulton (SUA) al lui Winston Churchill - prin care premierul britanic constata ca "O Cortina de Fier se intinde in mijlocul Europei, de la Marea Baltica pana la Marea Mediterana" - Stalin declansase ceea ce analistii si istoricii au denumit ulterior drept Razboiului Rece: acea confruntare intre blocul sovietic si blocul occidental pentru suprematia mondiala, care se va incheia intre 1989-1991, prin prabusirea comunismului in Europa de Est, dezmembrarea !U.!R.S.S. si a Tratatului de la Varsovia. In acest context este interesant de remarcat ca acelasi Ion Iliescu, care a pus umarul la comunizarea Romaniei inca din 1949, va emana in 1989, ca lider al Romaniei postcomuniste!

    Esenta, procesului de sovietizare a Roman iei (ca si a celorlalte state europene, ocupate dupa 1945 de Armata Rosie) o constituia impunerea totala a modelului sovietic, stalinist, in toate structurile statului ocupat. Sovietizarea - este bine sa precizam - implica nu numai aservirea institutionala, dar si cea mentala, fata de modelul sovietic. Activistii din conducerea P.C.R. .sau U.T.M., printre care si Ion Iliescu - sub conducerea si indruma rca consilierilor sovietici (de regula, agcnt,ii NKVD-ului), disipati cu drepturi suverane in toate institutiiile politice si administrative ale tarii - impuneau nu numai restructurarea unei institutii sau activitati conform modelului sovietic, nu numai epurarea cadrelor conform criteriilor sovietice de selectie a personalului dar - mai ales - modelarea gandirii conform ideologiei sovietice. Celor doua cercuri de putere ale paradisului rosu romanesc - cercul consilierilor sovietici, instala!ti! cu miile in Romania, ca sefi ai sefilorRomani si cercul activistilor romani selectati, promovati si controlati strict de catre consilierii sovietici - aveau sa i se adauge in 1948 un al treilea, prin aparitia unei institutii tipice pentru orice stat comunist: Securitatea, adica politia politica. Botezata initial drept Directia Generala a Securitaii Poporului (DGSP). Acest al treilea cerc de sovietizare a Romaniei era, de fapt, cel insarcinat cu transpunerea in viata a ordinelor emanate din primele doua cercuri ale puterii comuniste: cea a consilierilor sovietici (viceregii Romaniei) si cea a uneltelor lor, activisti Romani din conducerile P.C.R. ori U.T.M.. Lasand la o parte faptul binecunoscut ca cei mai multi activisti din conducerea P.C.R, proveneau, la acea data, din cadre instruite si teleghidate din U.R.S.S., mai exista si un plan general, un fel de scenariu in 45 de puncte, al sovietizarii f!or!tate care, cu mici adaptari locale, s-a aplicat in toate tarile ocupate de Armata Rosie. Un asemenea plan (vezi Anexa 9), descoperit dupa moartea liderului comunist al Poloniei, Boleslaw Bierut, a fost pus in practica si in Romania dupa 1948, in cadrul procesului de sovietizare fortata a societatii. Ca membru C.C. al U.T.M., Ion Iliescu s-a numarat printre aceia care au activat, inca de atunci, pentru transpunerea in viata, intr-un domeniu sau altul, a celebrei Directive speciale KAA / C.C. 113, indicatia NK/003/47, elaborata la Moscova la 2 iunie 1947, din care mentionam aici cateva puncte, pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu, ca membru C.C. al U.T.M., in acei ani de inceput ai sovietizarii fortate a Romaniei.

    "35. Din scolile elementare, de specialitate, dar mai ales din licee si facultati trebuie sa fie inlaturati profesorii care se bucura de popularitate. Locurile lor trebuie sa fie ocupate de oameni numiti. Sa se analizeze diferentele dintre materii, sa fie redusa cantitatea de material documentar, iar in licee sa se opreasca predarea limbilor latina si greaca veche, a filozofiei generale si a geneticii. Cu ocazia predarii istoriei, nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau au vrut sa serveasca binele tarii, ci trebuie aratata doar miselia regilor si lupta poporului asuprit. In scolile de specialitate trebuie introdusa specializarea ingusta."

    Sau:

    "45. Trebuie ca la faculte sa ajunga, cu prioritate, cei ce provin din cele mai de jos clase sociale, cei care nu sunt interesati sa se perfectioneze la nivel inalt, ci doar sa obtina o diploma."

    Reforma invatamantului din Romania, ca parte a sovietizarii educatiei, initiate de PMR in 1948 - pe care activul C.C. al U.T.M., "Sectia de Propaganda" si sectia "Cadre" a P.M.R., ca si nou-nascutaDirectie Generala a Securitdtii Poporului urmau sa o transpuna in viata - se rezuma, in fapt, la cele de mai sus. Ca urmare, mii de profesori vor fi epurati din scoli, licee si facultati, datorita originii nesanatoase a rudelor (parinti chiaburi sau mic-burghezi, functionari, preoti, militari ori care fuseseri membrii ai partidelor burgheze etc); mii de elevi si studenti, la randul lor, aveau sa fie eliminati, iar multi dintre ei vor fi trimisi curand la Canal (in lagarele de munca de la Poarta Alba, Peninsula etc.), ori in inchisori (Pitesti, Gherla, Aiud) la reeducare, deoarece se manifestasera intr-un fel sau altul, contra comunismului si a ocupatiei sovietice, materiile predate in scoli si facultati, epurate si ele in contin!ut!, in concordanta cu stiinta sovietica si indicatiiie lui Stalin; manualele de literaturi sau istorie, rescrise in conformitate cu ideologia stalinista iar marii scriitori Romani (un Alecsandri, Eminescu, Caragiale, Ion Barbu, Blaga) interzisi, cartile lor eliminate din toate bibliotecile; apar listele de autori si de carti interzise, precum si perchezitiile la domiciliu, in urma simplului denunt ca un cetatean avea acasa un volum de Eminescu sau Maiorescu. Perchezitii soldate cu ani de inchisoare, pentru detinere de literatura subversiva ori reactionara sau care ar face elogiul nationalismului si fascismului. Activistii C.C. ai U.T.M., umar la umar cu “tovarasii din Interne”, organizeaza adevarate razii prin scoli, licee si facultati. Sunt recrutati informatori dintre adolescenti si infiltrati ofiteri sub acoperire in facultati, care conduc alaturi de activistii U. T. M. sedintele de demascare si interogatoriile soldate cu decl!ar!atii de desolidarizare,dupa zile si saptamani de ancheta in stil NKVD-ist.

    Sovietizarea invatamantului romanesc, componenta a sovietizarii fortate a Romaniei din acei ani, se inscria intr-un context general, in care activitatile C.C. al U.T.M. sau ale C.C. al PMR se profilau si mai bine daca urmarim bilantul institutiei cheie a procesului de sovietizare fortata: DGSP-ul, condus de fostul agent NKVD Pantiusa Bodnarenko, Romanizat generalul Pintilie, secondat de generalul Alexandru Nikolski si de generalul Gheorghe Mazuru, ambii cadre NKVD, infiltrate cu misiuni de acoperire in Romania. In penoada 1948-1952, conform unor statistici intocmite sub regimul lui Ceausescu, peste 80.000 de arestati politici au disparut in inchisorile si lagarele din Romania. Printre acestia, un numar important de elevi, studenti si profesori. Epurarea invatamantului si programelor de studiu, substituirea culturii umaniste prin agitatie si propaganda de tip sovietic, au fost principalele obiect!iv!e ale membrilor C.C. al U.T.M., in 1949 si 1950. Se pare ca tanarul Ion Iliescu a dat randament inaceasta directie, pentru ca referatul de cadre 10975/22 iulie 1955 precizeaza:

    "In muncile pe care le-a avut (Ion Iliescu ,n.n.) a dovedit ca este bun organizator si a indeplinit sarcinile cu mult simt de raspundere. Pentru rezultatele bune obtinute in activitatea sa el a fost decorat cu “Medalia Muncii."

    Acelasi referat mai mentioneaza si un detaliu, care merita toata atentia:

    "In noiembrie acelasi an (1949, n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studenptilor de la Praga, (Ion Iliescu n.n.) a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat al C.C. al U.T.M.."

    Dupa momentul internationalist al Brigazii Vasile Roaita din Albania (1947), tanarul Ion Iliescu era propulsat acum un pas mai departe, in structurile organizatiilor de front manipulate de Moscova, participand la Reuniunea Internationaia a Studentilor, tinuta la Praga. De ce la Praga? Deoarece in capitala Cehoslovaciei se constituise in 1946 Uniunea Internationala a Studentilor (UIS), oorganizatie de front dirijata si finantata generos de Uniunea Sovietica, in cadrul careia tanarul Ion Iliescu era vizat ca sa fie infiltrat, asa cum se va si intampla (conform referatului de cadre din iulie 1955) in 1956, cand Ion Iliescu va fi teleghidat in conducerea U.I.S. Pentru aceasta mai era necesar un singur pas, dar unul esential. si, in acelasi timp, logic. Referatul de cadre din iulie 1955 il mentioneaza:

    "In 1950 (Ion Iliescu n.n.) a fost trimis la studii in U.R.S.S. A studiat cinci ani, la Institutul Energetic din Moscova. Grupul de partid din institut, cat si colegii sai apreciaza ca era preocupat de studiu si a reusit ca intotdeauna sa fie printre primii la invatatura."

    Toate bune si frumoase. Numai ca, pe timpul studiilor sale la Moscova, tanarul Ion Iliescu nu s-a ocupat numai cu studierea energeticii. El a avut si o alta insarcinare, care reprezinta alta mare amnezie de care sufera fostul presedinte, de cate ori isi expune biografia cosmetizata. si nu era vorba de o insarcinare oarecare, cum observam in precizanle referatului de cadre din iulie 1955.

    "Pe timpul cat a stat la Moscova, (Ion Iliescu n.n.), a fost secretarul (Comitetului Unional al Studentilor si Aspirantilor romani) aflati la studii in U.R.S.S. A muncit cu multa constiinciozitate, a ajutat studentii la studiu, a dovedit initiativa in munca si combativitate fata de lipsuri. Uneori avea insa o atitudine de comanda si nu tinea seama de parerile celorlalti. De asemenea, era pripit in luarea de hotarari."

    Ce insemnau, in realitate, cele de mai sus, vom vedea in capitolul urmator al biografiei secrete a lui Ion Iliescu.

     

    IV

    LA MOSCOVA, ILIESCU A DEVENIT "INGINER AL SUFLETELOR" SI EXPERT IN "MASKIROVKA"

    1.

    LA 19 ANI, MEMBRU C.C. AL U.T.M., ILIESCU VINA "COSMOPOLITII", "MALAGAMBISTII" SI "CODASII", EXPEDIATI ULTERIOR LA CANAL

    In 1950, Ion Iliescu - membru C.C. la U.T.M., Sectia "Invatamant Mediu si Superior" - intra la Facultatea de Hidroteimica din Bucuresti. Ca si la bacalaureat, el era in pozitia de a fi sefu’ pe linia ideologica, al profesorilor sai. Conform sistemului de subordonare al momentului, Ministerul Educatiei si invatamantului nu juca decat rolul unei simple anexe a Sectiei "invamant Mediu si Superior" din C.C. al U.T.M., sectia care transpunea in viata (in scoli, licee, facultati etc) politica partidului in randul tineretului studios. Mai exact, Ministerul invatamantului nu era decat o simpla curea de transmisie a ordinelor si directivelor primite de la sectia sus-amintita, angrenata pana peste cap cu aplicarea reformei invamantului introdusa in 1948. Un amplu plan de epurari (dupa modelul sovietic) a programelor de invatamant, dar si al elevilor, studentlor si profesorilor cu pete la dosar. Pe 25 mai!l !949, printr-o hotarare a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. - la indicatia expresa data de Stalin lui Dej, de a elimina din societatea romaneasca orice forma de rezistenta la procesul de sovietizare - se anunta, triumfator, deschiderea lucrarilor la Canalul Dunare-Marea Neagra. Vastul sistem al lagarelor de munca fortata, dupa modelul Gulagului sovietic, in care isi vor lasa oasele, exterminati fizic, cateva zeci de mii de Romani, in numai cativa ani. lar U.T.M.-ul, in a carei conducere facea parte din martie 1949 si Ion Iliescu, urma sa-si aduca o contributie specifica la planul de exterminare al Romanilor, intruchipat de Canal. Sa observam ca U.T.M.-ul aparea ca orgamzatie unica de manipulare a tineretului din Romania in martie '49 iar Canalul Dunare-Marea Neagra, cu coloniile sale penitenciare, doua luni mai tarziu, in mai '49, ca sa intelegem astfel legatura stransa dintre cele doua evenimente. Epurarea invatamantului romanesc, la toate nivelurile si pe toate plan!ur!ile, constituia sarcina specifica incredintata de P.M.R.U.T. M.-ului, sustinut de "DOSP", infiintat - coincidenta - cu cateva luni inaintea constituini U.T.M.-ului, in august '48. Practic, U.T.M.-ul (in conducerea caruia se afla Ion Iliescu), Canalul Dunare-Marea Neagra (vastul sistem concentrationar de exterminare a romanilor, conceput dupa modelul Gulagului sovietic) si "Directia Generala a Securitatii Poporului" (in care activa Eftimie Iliescu, unchiul bravului utemist-sef Ion Iliescu) - apar toate trei aproape concomitent, intr-un rastimp de numai cateva luni. Mecanismul fusese, asadar, pus la punct: ceea ce epura U.T.M.-ul in randul elevilor, studentilor si al profesorilor, cu ajutorul neprecupetit al DGPS-ului, inghitea - de multe ori pe veci - Canalul. Ce ne spune Ion Iliescu despre aceasta penoada prodigioasadin existenta sa? Despre rolul sau, ca membru al C.C. al U.T.M. ("Sectia Invatamant Mediu si Superior"), in epurarea liceelor si facultatil!or! de aceia considerati ca avand origine nesanatoasa, decosmopoliti, de malagambisti ori de asa-zisii codasi (cei care se opuneau stahanovismului, spargerii normelor de munca in stil sovietic)?

    Despre toate acestea Ion al nostru nu sufla o vorba. Sa nu fi fost nici membru C.C. al U.T.M.? Sa nu fi participat nici, ca membru al "Sectiei invatamant Mediu si Superior", la aplicarea reformei invatamantului in licee si facultati? Iata cum isi rezuma activitatea din acei ani Ion Iliescu:

    "Am intrat la Politehnica, la Facultatea de Hidrotehnica din Bucuresti, ca bursier. Peste un an, am fost cooptat intr-un grup de studenti bursieri pentru studii in strainatate, la Moscova."

    Nici o vorba despre alegerea sa in C.C. al U.T.M., nici o vorba despre epurarile din invatamant! Si - mai ales - nici o vorba despre Canal si tinerii expediati, acolo, via DGPS. Ce treaba avea cu toate astea el, Ion Iliescu? Baiat studios, Ion intra in 1949, ca bursier, la Politeimica. Peste un an, in 1950, era cooptat (interesanta exprimare!) intr-un grup de studenti bursieri pcntru studii in strainatate. Unde? La Moscova. Sa retinem insistenta lui Iliescu pe cuvantul bursier, care induce in constunte ideea de tanar studios: a intrat la Politehnica ca bursier, a fost cooptat, intr-un grup de bursieri, pentru studii in strainatate. Ion al nostru era chiar bursier. Numai ca la Politelinica, Iliescu a intrat in 1949 in calitate de membru in C.C. al U.T.M.. Ce sanse avea sa cada la examenul de admitere de la Pohtchnica, in 1950,un membru C.C. al U.T.M.? Aceleasi pe care le avea un membru C.C. al P!.M!.R. Adica: vai de mama profesorilor aceia! La fel stateau lucrurile si cu cooptarea lui Iliescu pentru studii in strainatate. Mai exact, la Moscova. Desi nu ni se spune cine anume il cooptase pe Iliescu pcntru studii la Moscova, nu este prea greu de dedus: consilierii sovictici. Era cat se poate de normal, la urma urmelor, ca un tanar care din 1944 (de la 14 ani) se implicase in activitatea tineretului comunist, patticipand la diferite actiuni ale partidului (nespecificate in referatul din iulic 1955), care condusese U.A.E.R., iar vara mergea cu brigada "Vasile Roaita", la reciclare in Albania, si care devenise membru al C.C. al U.T.M. (Komsomolul romanesc) sa fie cooptat pentru studii in U.R.S.S..

    Ce a mai uitat Ion Iliescu sa spuna? Citim in referatul din 1955:

    "In noiembrie acelasi an (1949 n.n.), cu ocazia saptamanii internationale a studentilor de la Praga, a fost trimis in R. S. Cehoslovaca, ca delegat C.C. al U.T.M.".

    Altfel spus, Iliescu avea activitate internationalista inca de la 19 ani! (Cam tarziu, vor marai poate unii, familiarizati cu biografia celui dinaintea lui Iliescu si legenda revolutionarului in pantaloni scurti).De ce oare uita Iliescu sa includa episodul "Praga, 1949" in biografia sa post comunista? Poate pcntru ca "Saptamana tineretului studentesc" de la Praga era organiata de UIS (Uniunea lnternationala a Studentilor) cea care, cum aratam anterior, nu era altceva decat o organizatie de front a Moscovei, impanzita de submarine, cum ii numea Joel Kotek, ale serviciilor secrete sovietice. si, adaugam, o organizatie in conducerea careia Iliescu insusi va fi propulsat, cativa ani mai tarziu. Acum pare mai usor de inteles cine anume l-a cooptat pe Ion Iliescu pentru studii la Moscova. Si, mai ales, pentru ce anume urma el sa fie pregatit in U.R.S.S.. Pentru a deveni, ulterior - la randul sau - un submarin i0! al sovieticilor.

     

    2.

    LA MOSCOVA, ION ILIESCU - SECRETARUL "SOVIETULUI UNIONAL AL STUDENTILOR SI
    ASPIRANTILOR ROMANI DIN U.R.S.S. - TINEA LEGATURA CU SECTIA A -IX-A (STUDENTII STRMNI), DIRECTORATUL II CONTRAINFORMATII AL KGB

    A fost Ion Iliescu un student obisnuit, ca multi altii, in anii cand a avut - cum spunea el la acea vreme - marea bucurie de a invata si trai in U.R.S.S.?"

    Asa lasa, recent, sa se inteeleaga fostul presedinte, atunci cand evoca conditiile de viata ale studentilor straini, aflati la studii in U.R.S.S..

    "Stateam in niste conditii mai mult decat modeste, intr-un camin in care studentii de azi nici n-ar calca. Eram cinci baieti intr-o camera, cu grup sanitar la capatul etajului. Aveam o bursa insa mancam la cantina studenteasca si cheltuiam acolo mai mult din jumatate din bani, pentru ca aveam asigurata doar cazarea. Masa ne-o plateam noi".

    Sa observam insa ca, la inceputul anilor '50 - si chiar ani de zile niai tarziu - nici studentii din Romania nu aveau alte conditii in camine si ca se inghesuiau, mai multi, intr-o camera. si ei aveau grupul sanitar la capatul etajului. Fara sa se planga din cauza aceasta. Mai mult, ceea ce Ion Iliescu ar fi trebuit sa stie: in acea perioada, aceleasi conditii de viata le aveau milioane de romani, siliti de politica partidului sa se inghesuie la comun prin apartamente, unde mai multe familii utilizau de regula unul si acelasi grup sanitar, una si acceasi bucatarie, una si acceasi camara. Cat despre camerele de trecere, nu de putine ori se intampla ca accasta sa coincida cu dormitorul unei alte famihi, inghesuita la comun. Promiscuitatea epocii era, asadar, gencrala.

    Ceca ce incearca insa Iliescu sa sugereze, in context postdecembrist, este conditia sa de student "cinstit si sarac", pe care ar fi avut-o in tot timpul studiilor de la Moscova. Ca de obicei, Iliescu uita sa ne spuna esentialul. Anume, ca el nu a fost in U.R.S.S. un student oarccare, ci unul cu insarcinari speciale. Mai exact, Ion Iliescu a fost pe timpul studiilor in U.R.S.S. secretarul "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani" aflati la studii in Uniunea Sovietica, organizatie sovietica - asa cum o indica si titulatura -subordonata direct conduceni Komsomolului. cu alte cuvinte, Ion Iliescu a fost - in timpul studiilor sale in U.R.S.S. - secretarul unei organizatii sovietice a studentilor si aspirantilor Romani. Altfel spus, Ion al nostru nu era la Moscova doar un biet student roman, ci un slujbas sovietic, subordonat ierarhiilor sovietice. In ultima instanta, statului sovietic. Ion Iliescu, pe timpul studiilor sal!e !in U.R.S.S., a fost de fapt un cetatean roman in slujba statului sovietic.

    Exact ca si tatal, Alexandru Iliescu, cel care in calitate de conducator Kominternist al Partidului Comunist din Romania (P.C.d.R.), aflat in U.R.S.S. la inceputul anilor '30, nu era altceva decat un slujbas al guvernului sovietic. Mai exact, al unui departament din Ministerul de Exteme sovietic: cel care conducea si remunera activitatea Komintern-ului, a angajatilor sai.

    Daca Alexandru Iliescu se subordonase in anii 30, in U.R.S.S., institutiei sovietice numita Komintern, Ion Iliescu s-a subordonat in anii '50, tot in U.R.S.S., altei institutii sovietice, numita Komsomol.

    Faptul ca un presedinte al Romaniei a fost, anterior, conducatorul unei organizatii sovietice - subordonata nemijlocit Statului sovietic - comporta implicatii nu numai foarte grave, in plan juridic ori constitutional, dar si cu adevarat dramatice pentru Statul roman.

    Dramatice, in primul rand, prin consecintele pe care le-a avut subordonarca lui Ion Iliescu in anii '50, la Moscova, in calitatea sa de secretar al "Sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani", fata de unele persoane si institutii sovictice.

    Sa remarcam ca referatul din iulie 1955, mentionat anterior, folosesc cu abilitate exprimarea comitet unional, in locul celei reale, de soviet unional, pentru a ascunde astfel caracterul pur sovietic al organizatiei.

    Prima consecinta a caracterului sovietic al organizatiei conduse la Moscova de Ion Iliescu: seful direct al acestuia, omul caruia ii dadea raportul si de la care Iliescu primea directive, era insusi secretarulKomsomolului sovietic; in acel moment, Alexandr Selepin. Cel care, nu intamplator, va fi numit in 1958 in functia de Presedinte al KGB.

    Ca Ion Iliescu a corespuns complet exigentelor sovietice in tot timpul studiior sale la Moscova - de fapt, in functia de secretar al sovietului unional - o dovedeste urmatorul pasaj din referatul de cadre din 1955:

    "Ca urmare a muncii pozitive depuse si a rezultatelor bune obtinute la studii, a primit diploma de onoare a C.C. al U.T.M. iar in 1953 a fost primit candidat de partid. La conferinta pe tara a U.T.M. din 1954 a fost reales in C.C. al U.T.M. si membru supleant in birou."

    Referatul face clar distinctia intre munca pozitiva depusa si rezultatele bune obtinute la studii de catre Ion Iliescu. Adica intre activitatea de secretar al sovietului unional al studentilor si aspirantilor romani din U.R.S.S. si activitatea studenteasca, proprin-zisa, a lui Iliescu.

    Ca subordonat al conducerii Komsomolului, Ion Iliescu avea ca principala misiune sa faca propaganda sovietica printre studentii si aspirantii Romani din U.R.S.S..

    Altfel spus, Ion Iliescu era agentul de influenta principal al Komsomolului, in randul studentilor si aspirantilor romani, aflati la studii Uniunea Sovietica. Omul care transmitea studentilor si aspirantilor Romani consemnele Moscovei; omul care indeplinea, printre tinerii romani, ordinele Kremlinului, omul care ii subordona ideologic, pe cei ce studiau la Moscova, comandamentelor Komsomolului sovietic.

    O a doua consecinta, determinata de caracterul pur sovietic al organizatiei conduse de Ion Iliescu la Moscova, in anii '50:

    Colaborarea cu KGB-ul! Mai exact, cu Sectia a IX-a (studenti straini), din cadrul Directoratului ii (Contrainformatii) al KGB.

    Studentii si aspirannii straini, aflati la studii in U.R.S.S., faceau obiectul activitatii Sectiei a IX-a, din cadrul Directoratului II al KGB, prin prisma a doua unghiuri: primul, cel contrainformativ, urmarea sa previna infiltrarea unor agenti ai serviciilor secrete occidentale in Uniunea Sovietica, sub acoperirca de studenti sau aspiranti. Pe de alta parte, Sectia a IX-a urmarea si recrutarea cat mai multor studenti si aspiranti straini aflati in U.R.S.S. drept viitoare cartite ale KGB-ului, care urmau sa fie utilizate de sovietici dupa reintoarcerca acestora in tara. In principiu, studentii si aspirantii selectionati si expediati in Uniunea Sovietica la studii trebuiau sa formeze, dupa revenirea in tara de bastina, noua elita sovietizata si, totodata, sovietizanta - care urma sa preia locul vechii elite nationale, de regula marginalizata ori exterminata in tarile Europei de Est. Aceasta veritabila coloana a V-a sovi!et!ica, era, ulterior, promovata prin intermediul consilierilor sovietici, si infiltrata in absolut toate punctele-cheie ale structurilor de stat din tarile aflate sub ocupatia militara de Armatei Rosii. Studiile in U.R.S.S. reprezentau, de aceca, un fel de pasaport in alb: studentul sau aspirantul, care se reintorcea dupa studii in U.R.S.S., nu era doar un simplu specialist intr-un domeniu sau altul, ci un veritabil homo sovieticus. Un individ format sa gandeasca si sa reactioneze conform modelului sovietic, un element recrutat dintre bastinasi dar instruit in Uniunea Sovietica pentru a deveni factor activ al procesului de sovietizare, indiferent de domeniul de activitate. Un soldat devotat al Moscovei care, in orice moment ar fi putut exclama, fara mustrari de constiinta: servesc Uniunea Sovietica. Acelasi lucru se petrecea si cu studentii ori aspirantii din Lumea a Treia, veniti la studii in U.R.S.S., de regula, !re!comandati de partidele comuniste ori alte grupari pro-sovietice din tarile lor. Pe langa pregatirea profesionala, tinerii din Lumea a Treia - provenind din tAri subdezvoltate - mai erau instruiti, in secret, in tehnicile de gherila si terorism, pentru a putea deveni ulterior conducatorii politici sau militari ai unor asa­-zise fronturi populare ori miscari de eliberare - manipulate, finantate si inarmate de KGB ori GRU - care sa preia puterea intr-o tara sau alta, instaland o conducere formata din cadrele devotate Moscovei si intereselor geopolitice ale Kremlinului. Cateva exemple, notorii, de studenti si aspiranti formati in U.R.S.S.: Nelson Mandela, Yasser Arafat, Carlos "Sacalul". Pana la prabusirea comunismului in Europa de Est si dezmembrarea U.R.S.S., ei mentinusera permanent firul rosu cu Moscova, indeplinind ordinele si consemnele Kremiinului, de multe ori prin intermediul unor servicli secrete din tarile comuniste, aliate! M!oscovei. Sunt notorii, in acest context, relatiile lui Ceausescu si serviciilor sale secrete cu Arafat, Carlos ori diversi alti lideri marxisti din Africa, Asia ori ai unor partide comuniste occidentale.

    Pentru a selectiona o viitoare cartita dintre studentii si aspirantii trimisi la studii in U.R.S.S. - verificati si trecuti, in prealabil, prin sita serviciior secrete comuniste din tarile lor - Sectia a IX-a a Directoratului II KGB se baza, ca principal colaborator, pe secretarul sovietului unional al studentilor si aspirantilor din tara respectiva. Ofiterii Sectiei a IX-a aveau, asadar, obligatia profesionala de a se intalni in mod regulat cu fiecare secretar de soviet unional studentesc, pentru a se informa (si, la randul sau, a face mai departe raport) asupra starii de spirit din randul studentilor si aspirantilor provenind dintr-o tara sau alta, pentru a lua relatii privind pe unul sau altul dintre studentii vizati spre recrutare de KGB sau pentru a trasa noi ordine.

    Secretaral unui soviet unional studentese dintr-o tara sau alta, subordonat direct conduceni Komsomolului, constituia deci principala parghie a KGB-ului in recrutarea, dintre studentii si aspirantii aflati in U.R.S.S., a viitoarelor cartite. Acestea urmau apoi, in secret, o pregatire speciala intr-una dintre scolile KGB-ului, in paralel cu studule profesionale, in functie de profilul pe care KGB-ul urma sa i-l imprime: agent de spionaj, agent de dezinformare, agent de influenta politica etc.

    Fara exceptie, TOTI CONDUCATORII STATELOR COMUNISTE DIN EUROPA DE EST AU FOST INSTRUITI, ANTERIOR, IN U.R.S.S., cu consecintele de rigoare.

    Prima generatie de conducatori comunisti din Europa de Est, si nomenclatura rosie din aceste tari ocupate de sovietici, a fost recrutata dintre fostii Kominternisti care petrecusera ani de zile in U.R.S.S., inainte de a reveni in tarile lor de bastina, odata cu tancurile Armatei Rosii, ori dintre comunistii autohtoni, instruiti de ofiteri ai NKVD-ulni, aflati in misiune sub acoperire.

    Astfel, Gherghiu-Dej, alias "Ivanov", fusese instruit in anii '30 de colonelul Dimitri Fedicikin, rezidentul NKVD-ului in Romania, omul care a coordonat "greva" de la Grivita din 1933, si care va reveni, in calitate de rezident, la Bucuresti intre 1944 si 1947. (Va organiza, impreuna cu diviziiie "Tudor Vladimirescu" si "Horia, Closca si Crisan", formate in U.R.S.S., puciul de la 30 decembrie 1947).

    La randul sau, nationalistul Nicolae Ceausescu - precedesorul lui Iliescu- fusese instruit, tot in anii '30, de Vladimii Tarnovski, alt ofiter NKVD aflat sub acoperire in Romania, condamnat in procesul de la Brasov din 1936. Eliberat apoi, in urma unui schimb de detinuti, dupa care Tarnovski si-a reluat activitatea normala, in cadrul NKVD-ului. In nici o carte sau articol despre procesul de la Brasov din 1936, nu apare numele lui Vladimir Tarnovski ca ofiterul-instructor NKVD al grupului, tocmai pentru ca romanii sa nu descopere ca “marele carmaci” a actionat, in anii '30, intr-o celula conspirativa, Kominternista, condusa de un ofiter NKVD aflat in misiune sub acoperire in Romania. Asadar, ca Ceausescu lucra, inca de atunci, pentru sovietici.

    Intre anii 1951 si 1952- cate doua luni succesiv - Ceausescu a frecventat cursurile speciale, rezervate viitorilor lideri comunisti din tarile fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), de la Academia Militara "M. Frunze" din Moscova.

    Dar Ion Iliescu? Ce rol viitor ii pregatea KGB-ul "secretarului sovietului unional al studentilor si aspirantilor Romani", aflati la studii in U.R.S.S.? Raspunsul il descoperim in referatul de cadre din 22 iulie 1955: Ion Iliescu urma sa fie propulsat in conducerea "Uniunii Internationale a Studentilor" (UIS). Asadar, intr-o organizatie de front a Kremlinului, devenind astfel unul dintre acele submarine ale KGB-ului, cum ii numeste Joel Kotek pe agentii de influenta ai Moscovei, instruiti in U.R.S.S. In materie de dezinformare, provocare si razboi psihologic. Intr-un cuvant, in ceea ce generalul Ogarkov - tataldezinformarii de tip sovietic - numea, eufemistic, maskirovka: tehnica sovietica a dezinformarii si manipularii in masa.

    3.

    ILIESCU, INGINER IN MASKIROVKA
    Cursurile de dezinformare si actiuni sub acoperire, rezervate viitoarelor cartite recrutate dintre studentii si aspirantii de la Moscova, erau organizate de Serviciul A, din cadrul "Directoratului I" al KGB-ului, insarcinat cu operatiunile in exteriorul Uniunii Sovietice. Deoarece submarinii, care urmau sa fie infiltrati in diversele organizatii internationaliste de front manipulate din umbra de Kremlin, actionau exact ca niste agenti de influenta, aflati in misiune in afara granitelor sovietice.

    Dupa 1971 - atunci cand Ceausescu se temea ca sovieticii l-ar putea inlocui la varf, in Romania, cu Iliescu -geniul carpatin a ordonat sa i se deschida un dosar de urmarire informativa speciala identic cu cel al oricarui agent strain aflat in Romania, in slujba unui servicin secret strain. Aaa s-a nascut celebrul "Dosar Iancu" (numele codificat al lui Ion Iliescu), aflat in atentia "Directiei a II-a Contraspionaj" din cadrul DSS. Dosar intocmit, intre 1970-1975, de colonelul Mircea Aurel, pe baza sintezelor provenind de la UM 0920/A si UM 0110. Cursurile de maskirovka (procedeele de dezinformare activa si tehnica actiunilor sub acoperire), din cadrul "Serviciului A" al Directoratului I KGB, erau organiate intr-o scoala speciala, adininistrata de "Directoratul invatamant" al KGB-ului, condus de generalul Konovalov. Scoala prin care au trecut, de aitfel, mai multe personalitati din Romania ante si post decembriste. Unele, surprinse in U.R.S.S., la cursuri inte!ns!ive, chiar in momentul declansarii evenimentelor din decembrie '89, aduse urgent in tara de la Moscova, cu un avion special, in momentul cand Aeroportul Otopeni fusese declarat, oficial, inchis traficului international.

    In aceasta scoala speciala se instruiau viitoarele cartite, pe care KGB-ul urma sa le infiltreze atat in conducerile partidelor comuniste fratesti (ale Tratatului de la Varsovia), in cele occidentale ori in miscarile din Lumea a Treia, cat si in organizailie de front ale Moscovei, asa cum era "Uniunea Internationala a Studentilor" (UIS). Toate cadrele de conducere ale UIS, incepand din 1946, au urmat cursurile speciale ale Sectiai A. Viitorii ingineri in maskirovka erau initiati in tehnica intoxicani informative, a manipularii informatiilor, a infiltrarii si inscenani cu caracter provocator, a subminarii si subversiunii politice.

    Cursul special, organizat de "Sectia A" a "Directoratului I” al KGB, se ocupa de cele trei mari tehnici de dezinformare:

    1. Suprimarea informatiei

    2. Minimalizarea informatiei

    3. Modificarea sensului informatiei

    Cursul prezenta, mai intai, asa-zisele procedee preventive si defensive. Mai pe romaneste, cursantii erau initiati in telinica sovietica a cenzurarilor de tot felul, pe care generalul Ogarkov o numeacamuflajul informatiei. Acesta nu era decat primul pas in materie de maskirovka. In continuare, cursul se dovedea la fel de palpitant ca un roman politist. Caci, odata trecute de ABC-ul cursului, decamuflarea informatiei, viitoarele cartite din organizatiile de front ale KGB-ului intrau in esenta viitoarei lor activitati. Initierea in ceea ce cursul numea procedeele agresive si ofensive ale dezinformarii.Care erau acestea, aflam din programa. Si merita toata atentia, pentru a intelege mai bine cu ce anume urmau sa se indeletniceasca cei de la UIS, intre care si Ion Iliescu.

    Se vedem si noi care erau, asadar, procedeele dezinformarii tip maskirovka.

    I. PROVOCAREA

    Cursul definea Provocarea ca fiind acel procedeu ofensiv al dezinformarii, care consta in incitarea unui individ sau un grup de indivizi sa comita o eroare politica, prin reactia gresita la un eveniment regizat, o miscare politica pasnica, un partid sau o idee puteau fi, astfel, usor de compromis in ochii opiniei publice, daca se orchestrau in numele acestora manifestari cu caracter violent ori distructiv. De regula,provocarea se realiza prin infiltrarea unor agenti de influenta in tabara adversa (miscare, partid, organizatie), pentru a o compromite public, in momentul apreciat de initiatori drept cel mai potrivit. In anii '60, cand aparusera in R.F.G. germemi unei politici de destindere cu tarile Estului comunist, cartitele KGB-ului au fost instruite sa organizeze asa-zise miscari naziste, ai caror membrii pictau zvastici pe ziduri ori scriau lozinci reactonare, oferind astfe!l !Kremlinului posibilitatea sa denunte cercurile revansiste din R.F.G., sa refuze reluarea relatiilor diplomatice si sa blocheze semnarea oricarui acord dintre cele doua. Un exemplu tipic de provocare, tip maskirovka, in Romania a fost in iunie 1990 regizarea atacului asupra televiziunii. Pretext pentru inchiderea emisiei si, prin aceasta, incitarea venirii minerilor la Bucuresti. Ori incendierea unei masini a politiei, langa Institutul de Arhitectura, de catre politisti in civil, incendiere pusa apoi pe seama elementelor legionare, justificand astfel reactia minerilor si autoritatilor. De altfel, toate mineriadele din Romania anilor '90-'91 sunt exemple tipice de provocari, orchestrate in scop politic. In acest context, sa ne reamintim si de teroristii din decembrie '89, o provocare abila, care a permis unui anume grup politic sa acapareze, puterea si sa o confiste apoi, pe fundalul socului colectiv provocat popul!at!iei.

    II. DEZVALUIRILE

    Cursul de maskimvka isi initia agentii de influenta, si in tehnica dezvaluirilor publice. Potrivit KGB-ului, existan trei procedee de dezvaluiri publice.

    1. DIVULGAREA VOLUNTARA (KGB-ul o numea scurgere dirijata de documente sau informatii catre opinia publica. Se lansa in mass media un document autentic, dar compromitator pentru o personalitate, miscare ori partid.

    2. FALSURILE SAU DIVULGARILE INVOLUNTARE (accidentale), ale unor documente fabricate in laboratoarele KGB-ului, avand aparent toate datele autenticitatii, lansate sa ajungaintamplator si anonim la un destinatar (ziar, radio, post de televizlune), capabil sa le exploateze public. Ca de pilda, publicarea in facsimil, in ziarul italian "Sette Giorni" (o publicatie obscura),la 13 martie 1983, a unei asa-zise scrisori purtand antetul sindicatului american AFL CIO, care sugera ca acesta ar finanta, in secret, sindicatul polonez "Solidaritatea", cu scopul de a compromite nu numai "Solidaritatea"poloneza, ci de a induce in mass media intemationala ideea ca si Lech Walesa (liderul "Solidaritatii") ar fi finantat la randul sau. Pentru a se lansa apoi celebra acuzatie: agent CIA!

    3. DIVULGAREA PRIN INTERMEDIAR, dezvaluiri compromitatoare pentru un lider politic sau partid, realizate printr-un martor ori membru onest de partid, manipulat din umbra de profesionistii dezinformarii, care se confeseaza public, intr-o conferinta de presa, printr-un interviu ori intr-un volum de memorii. Scurgerile dirijate, falsurile bine ticluite ori confesiunile unui martor formau in conceptia KGB-ului, baza oricarei dezvaluiri, la care trebuia sa apeleze un agent de influenta dintr-o organizatie de front, partid sau miscare, in scopul compromiteni unui rival sau a altuia.

    4. SOCAREA OPINIEI PUBLICE Actiuni violente si spectaculoase, care nu lasa opinici publice timp de reflectie. Clasica a devenit, in acest sens, binecunoscuta secventa a mortilor din Timisoara:expunerea unor cadavre dezgropate, pentru a soca, cu ajutorul mass media, opinia publica intemationala.

    5. AGRESIUNEA VERBALA Consta in anunturi ori afirmatii socante, care pot sa paralizeze mental o colectivitate, incitand-o la o reactie pur emotionala. Lozinca "vin mosierii!" (categorie disparuta din viata sociala romaneasca dupa reforma agrara de la sfarsitul primului razboi mondial) a fost utilizata de Ion Iliescu, cu mare impact in opinia publica, dupa 1990. Regula spune ca intotdeaunatrebuie sa minti primul, deoarece dezmintirie ori corectarile ulterioare nu mai intereseaza pe mmeni. Iliescu nu facea de fapt decat sa manipuleze, in stil maskirovka, un stereotip mental, creat de propagnda comunista in jumatate de secol de manipulare a populatiei. In acelasi scop, Ion Iliescu a mai apelat dupa 1990, in stil maskimvka, si la alte stereotipii din mentalitate colectiva: "elemente legionare", "nu ne vindem tara", "reinstaurarea monarhiei", de cate ori avea un interes politic precis. Cuin vom vedea in capitolul urmator, omul isi facuse practica temeinic, la UIS, in 1955-1956, unde stereotipule erau altele: "imperialism", "lupta pentru pace si dezarmare", fabricate de Uniunea Sovietica, autodeclarata, in schimb, "bastion al pacii".

    6. RAZBOIUL PSIHOLOGIC Cursul de pregatire de la Moscova al viitoarelor cartite KGB descria si cea mai importanta forma de razboi psihologic: spalarea creierelor. Altfel spus, convertirea de constiinta. Fenomenul Pitesti, sistemul de asa-zisa reeducare a prizonierilor politici, de catre un grup autointitulat "grupul detinutilor cu convingeri comuniste" (GDCC), constituie poate cel mai bun exemplu de import sovietic in materie de spalare a creierelor, dupa modelul NKVD-ist, utilizat in cursul marilor epurari staliniste din ami '30 si introdus in Romania de gen. Alexandr Nikolski, inca din 1948.

    Sa urmarim, in capitolul urmator, felul in care va functiona maskirovka, insusita in U.R.S.S., la Uniunea Internationala a Studentilor. Organizatie de front a Moscovei, in care Ion Iliescu va fi propulsat in 1955, conform referatului de cadre al C.C. al P.M.R..

    V

    INFILTRARE LA VARF: ION ILIESCU, "SUBMARIN" AL MOSCOVEI IN

    "UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR" (UIS)

    1.

    "UNIUNEA INTERNATIONALA A STUDENTILOR", ORGANIZAŢIE - PARAVAN A MOSCOVEI

    Ascensiunea lui Ion Iliescu - inceputa odata cu ocuparea Romaniei de catre trupele sovietice (august, 1944) si continuata in forta intr-o prima etapa pana la retragerea militarilor si consilierilor sovietici (1958) - atinge un moment de varf prin infiltrarea fostului secretar al Sovietului Unional al Studentilor si Aspirantilor Romani intr-o organizatie de front, paravan al Kremlinului si KGB-ului (Directoratul I): asa-zisa Uniune Internationala a Studentilor, cu sediul formal la Praga, dar dirijata si finantata de Moscova.

    In studiul sau "Le KGB et les jeunes: la grande manipulation" (KGB-ul si tineretul: marea manipulare), publicat in decembrie 1995, in "L'Histoire", Joel Kotek - care a avut sansa sa cerceteze dupa 1991 arhivele secrete sovietice, precum si pe cele ale unor foste state satelite ale Moscovei - scrie urmatoarele:

    'In anii '20, sovieticii au urmdrit un obiectiv prioritar: organizatiile de tineret, care proliferau in societatile democratice si care erau, in principiu, apolitice. In realitate insa, toate infiltrate, pana la cel mai inalt nivel, de “cartite” si “submarine” teleghidate de la Moscova".

    Dupa ce observa, pe baza de documente, ca una dintre cheile politicii externe sovietice a fost, dintotdeauna, infiltrarea sistematica a structurilor societatii civile occidentale, Joel Kotek mai noteaza in capitolul, sugestiv intitulat, o strategie mondiala:

    "In strategia lor la scara planetara, sovieticii i-au preferat adeseori ca aliati pe “porumbeii pacifismului”, vulturilor “revolutiei proletare”. Departe de a dispare odata cu Kominternul, dizolvat oficial in 1943, marile manevre ale propagandei sovietice au castigat chiar in amplitudine in momentul izbucnirii Razboiului Rece, mai ales din 1947. Intelectualii, democrati, liberali, pacifistii au devenit un obiectiv al masinariei de "seductie" comuniste. Dar mai existau si alte grupuri, mai ales de tineri, care faceau obiectul unor multiple solicitari (sovietice, n.n). Daca comunismul era “tineretea lumii”, dupa formularea militantului francez Gabriel Pen, tineretul putea deveni, la fel de bine, viitorul comunismului'.

    Joel Kotek continua:

    "In anii '20, bolsevicii au pus la punct o strategie de infiltrare sistematica a societatii civile occidentale, al carei cuvant de ordine a fost "priretenia". Oare nu o recomandase insusi Lenin, atunci cand invoca utilizarea acesteia pentru “indeplinirea telului comunist?”. Principalele instrumente ale acestei operatiuni metodice au fost “organizatiile de front” “submarinele” si “cartitele”".

    Pentru a intelege mai exact rolul lui Ion Iliescu in momentul teleghidarii sale ca submarin al Moscovei, in cadrul Uniunii Internationale a Studentilor de la Praga, trebuie sa descoperim mai intai, cu ajutorul cercetatorului Joel Kotek, cum functionau instrumentele sus-mentionate.

    Organizatiile de front, care pretindeau ca reprezinta toate curentele societatii civile democratice, si profesau, oficial, idealuri non-comuniste, erau in acelasi timp controlate strict de partid, servind politicli exteme a Uniunii Sovietice. Foarte repede, sovieticii si-au dat seama ca aceste organizatii apolitice ii puteau servi mai eficace decat organizatiile care se declarau, deschis, pro comuniste. Prin anii '20, aceste organizatii se numarau cu sutele si ele isi proclamau obiective demne de tot respectul si simpatia: pacea, lupta anti-imperialista, dezarmarea, ori progresul stiintific, economic si cultural al umanitatii. Asa este cazul "Ligii contra imperialismului", creata in 1927 de Willi Munzenberg, la Bruxelles, pentru a atrage tineretul cu vederi anticolonialiste, ori "Comitetul contra razboiului Amsterdam - Pleyer”, care reunea in august 1932, intr-o miscare a inocentilor, nume ca Henri Barbusse, Romain Roland, !Al!bert Einstein etc.

    Daca am vazut cum stateau lucrurile si cam ce misiune aveau organizatiile de front internationaliste, dirijate din umbra de Moscova, sa vedem care era, in schimb, misiunea submarinelor infiltrate in randul acestora de catre serviciile secrete sovietice NKVD, ulterior KGB).

    Joel Kotek precizeaza:

    "Membrii clandestini ai partidului comunist, “submarinele”, lucrau pentru partidul comunist atat in randul unei organizatii de front, cat si a celei rivale, a “Tineretului socialist” mai ales. Misiunea clandestinilor era aceea de a influenta din interior organizatiile infiltrate, ca sa adopte pozitii prosovietice, prin toate mijloacele posibile (...). In 1939, de pilda, misiunea consta in sustinerea, pe plan international, a atacului sovietic impotriva Finlandei. "Submarinele" erau, asadar, mai degraba agenti de influenta ai Moscovei, decat spioni veritabili, contrar “cartitelor”, insarcinate si ele sa se infiltreze in mecanismele administrative ale statelor democratice, dar in scopuri de spionaf'.

    Sa retinem aceasta distinctie. Astfel, vom descoperi rolul pentru care fusese, pregatit Iliescu de catre sovietici inca din 1945, cand acesta a inceput sa fie propulsat, treptat, in conducerea U.A.E.R. (1946), U.T.M. (1949), a Sovietului Unional al Studentior si Aspirantilor Romani din U.R. S S. (1950), pentru a fi teleghidat, in cele din urma, in secretariatul Uniunii Internationale a Studentilor (1956),organizatie paravan a Moscovei si a KGB-ului.

    Ascensiunea tanarului Ion Iliescu, teleghidat permanent de sovietici, ajungea astfel - dupa un deceniu de practica in materie de dezinformare si manipulare in masa - la scopul pentru care acesta fusese desemnat de la bun inceput: agent de influenta al sovieticilor intr-o organizatie internationala de front, controlata de Kremlin.

    Joel Kotek descrie manevrele operatiunii de "seducere" a tineretului, intreprinsa de agentii de influenta sovietici.

    “In aceasta operatiune de control a societatii occidentale, elanul, disponibilitatea si lipsa de experienta a tinerilor ii faceau vulnerabili in mod special, la temele propagandei comuniste, purtatoare, mai mult decat oricare alta, de consemne aparent generoase si angajante. Cu ocazia turnuni catre linia antifascista din 1935, oficializata la Congresul al VII-lea al Internationalei Comuniste (Komintern), practica infiltrarii organizatiilor de tineret a fost impinsa la extrem. Fidela notiunii, care preconiza crearea unor organizatii de front antifasciste, Internationala Comunista a Tineretului (KIM) a impus numerosilor neofiti dornici sa i se alature, mai ales in momentul razboiului din Spania (1936-1939), sa se infiltreze, de o maniera clandestina, in organizatiile de front ori miscarile de tineret rivale, socialiste in speciaL Fuziunea dintre Tineretul comunist si cel socialist, in beneficiul primului, figura printre obiectivele vizate de sovietici".

    Nu numai tineretul forma obiectul infiltrarii sovietice in structurile societatii democratice occidentale. Kominternul, NKVD-ul, ulterior KGB-ul, controlau numeroase alte organizatii de front, descrise de autori ca R.Shultz si R.Godson ("Desinformatsia", Paris, Ed. Anthropos, 1985), A.Brossat ("Agents de Moscou", Paris, Ed. Gallimard, 1988), S.Koch ("La fin de l 'innocence", Paris, Ed.Grasset, 1995), F. Furet ("Le passe' d'une illusion", Paris, Ed.Robert Laffont, 1995) ori R. de Jouvenel ("Confidence d'une ancien sou-marin du PCF', Paris, Ed. Juillard, 1980).

    2.

    PIRAMIDA MONDIALA A "ORGANIZATIILOR DE FRONT", CONTROLATE DE MOSCOVA

    Iata, succint, cateva dintre organizatiile internationaliste de front, infiltrate si manipulate de Kremlin si KGB:

    · CONSILIUL MONDIAL AL PACI, reprezenta cel mai im­portant dintre aceste fronturi, cu rol de coordonare a tuturor celorlalte. Creat la Paris in 1949, expulzat din Franta in 1951, din 1963 si-a fixat sediul la Helsinki. Grupeaza 135 de asociatii nationale si are reprezentanti la ONU si UNESCO. A sustinut toate actiunile politice de anvergura ale Moscovei. Avea, ca strategie, doua miscari de"seducere": pe de o parte, se prezenta Lumii a Treia drept o organizatie anticolonialista, sustinatoare a miscarilor de eliberare (conduse de lideri formati la Moscova, de KGB ori GRU); in acelasi tiinp, actionea asupra cetatenilor din statele membre ale NATO, in radul carora propaga panica fata de un eventual razboi nuclear. Astfel, in 1983, cand SUA au propus U.R.S.S.-ului fie renuntarea bilaterala la toate rachetele cu raza medie de actiune, fie repartizarea unni numar egal de incarcaturi nuclear!e,! in Europa, intre NATO si Tratatul de la Varsovia, Consiliul Mondial al Pacii a organizat imediat la Praga o asa-zisa adunare mondiala pentru pace, viata si impotriva razboiului nuclear, unde se propaga teza sovietica care refuza instalarea oricaror rachete americane in Europa (in numele vietii) dar afirma dreptul suveran al U.R.S.S., de a-si mentine rachetele deja instalate, conform argumentului ca rachetele sovietice "SS 20" nu puteau lovi teritoriul american, in timp cc raehetele americane "Pershing" puteau lovi teritoriul sovietic. De semnalat faptul ca acest Consiliu Mondial al Pacii nu a fost admis si in cadrul "Comisiei Economice si Sociale" a ONU, deoarece refuza, sistematic, verificarea trezoreriei sale si a resurselor financiare pe care le primea din motive usor de inteles.

    · FEDERATIA MONDIALA A MUNCII, creata in 1945, cu sediul la Praga, grupeaza 90 de organisme nationale afiliate. Marile sindicate americane au abandonat-o, datorita influentelor Moscovei asupra sa, si au constituit o organizatie distincta.

    · ORGANIZATIA SOLIDARITATI CU POPOARELE AFRO-ASIATICE, creata in 1957, cu sediul la Cairo reuneste 91 de participanti.

    · FEDERATIA MONDIALA A TINERETULUI DEMOCRAT, creata in 1945, cu sediul la Budapesta, reuneste 210 asociatii nationale.

    · INSTITUTUL INTERNATIONAL PENTRU PACE, creat in 1958. Se ocupa de organizarea intalnirilor savantilor progresisti din Est si Vest (ocazie cu care savantii KGB-ului si GRU-ului incearca sa realizeze cat mai multe racolari, precum ai culegerea de informatie Stiintifica si tehnologica de varf occidentala).

    · ORGANIZATIA INTERNATIONALA A ZIARISTILOR, aparuta in 1952, cu sediul la Praga, reuneste 140 de asociatii afiliate. Obiectivul: racolarea de ziaristi ori manipularea lor, intr-un sens favorabil politicii sovietice.

    · CONFERINTA CRESTINA PENTRU PACE, fondata in 1953, cu sediul tot la Praga. Numara 36 de membri si urmareste atragerea clerului din Occident, precum si condamnare a fortelorimperialiste (de regula, americane).

    · FEDERATIA DEMOCRATA INTERNATIONALA A FEMEILOR, creata in 1945, cu sediul la Berlin, reuneste 129 de orgaiiizatii. Obiectivul: mobilizarea femeilor de pretutindeni in actiuni pacifiste antiamericane si sustinerea celor initiate de sovietici.

    · ASOCIATIA INTERNATIONALA A JURISTILOR DEMOCRATI, creata in 1946, cu sediul la Bruxelles, numara 64 de grupari asociate. De regula, condamna in termenii dreptului international actiunile SUA care deranjeaza Moscova. Intra in actiune imediat ce un spion sovietic este demascat si judecat in Occident, ca si in alte situatii, cand Kremlinul are nevoie sa-i fie cautionate actiunile in termenii dreptului international.

    · FEDERATIA MONDIALA A OAMENILOR DE STIINTA, cu sedii la Londra si Lyon, care reuneste 33 de asociatii afiliate.

    Precedesoarea Uniunii Internationale a Studentilor, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului, fusese Federatia Mondiala a Tineretului Democrat (FMTD), a carei geneza si traiectorie merita trasata in dotia cuvinte, pentru a intelege cum functiona o astfel de organizatie internationala de front, paravan al Moscovei, si cine erau submarinele serviciilor secrete sovietice infiltrate in punctele cheie. Oficial, FMTD pretindea ca a fost creata la Londra, in 1945, si ca era, bineinteles, apolitica. Pentru o fatada cat mai respectabila, FMTD isi asigurase garanitile a opt ministri britanici (cu vederi laburiste, deci socialiste). Delegatiile membre ale FMTD acreditau si ele teza "apolitismului". Organizatiile declarat comuniste reprezentan, aparent, in FMTD doar 3,2%, fata de cele catolice (de pilda) care constituiau 4% dintre organizatiile afiliate. Cu toate aceste aparente, submarinele comuniste erau inf!il!trate la varf in treisprezece dintre cele mai importante si mai influente delegatii, membre FMTD, care decideau, practic, totul (SUA, Marea Britanie, Franta, Italia etc.). In prezidiul FMTD se afla cehoslovacul Eduard Goldstilcker, unul dintre submarinele sovietice (formati in cadrul Komintern) reciclat, din 1945, in materie de dezinformare si manipulare a tineretului democrat mondial. Va fi infiltrat, ulterior, ca submarin sovietic, in conducerea Primaverii de la Praga, din 1968, in care KGB Si GRU isi infiltrasera la varf alti doi agenti: reformistul zambitor Alexandr Dubcek, crescut ai educat in U.R.S.S., secretarul Partidului Comunist Cehoslovac din ianuarie 1968, precum si generalul "Svoboda", dovedit dupa 1991 de arhivele ex-sovietice drept agent GRU inca din 1939 - Presedintele Cehoslovaciei in momentul “Primaveni de la Praga", omul care, dupa invazia sovietica din august 1968, a tratat cu Brejnev, la Mo!sc!ova, normalizarea situatiei din Cehoslovacia. Cum in 1945 Cehoslovacia ramasese in zona occidentala a Europei si, in parte, se afla sub ocupatie americana, submarinul comunist Eduard Goldstucker trecea in FMTD drept reprezentantul tineretului unui stat democratic, necomunist. Dupa aceeasi schema, doi dintre cei trei secretari generali erau agenti comunisti ai Moscovei. Un tanar deputat francez, tovaras de lunga durata al Partidului Comunist Francez, Guy de Boysson, era ales - cu o majoritate zdrobitoare - presedinte al FMTD. De origine aristocratica (ceea ce ii servea de minune drept acoperire), Guy de Boysson trecuse in timpul razboiului de la petainisme (si colaborationism cu Germania), direct in Rezistenta (miscare dominata de comunitati), pentru a deveni - cativa ani mai tarziu - la fel de discret, Presedinte-Director General al "Bancii Comerciale pentru Europa de Nord", o banca-paravan a KGB si GRU in Europa occidentala. Un parcurs tip!ic!, pentru un submarin sovietic de cursa lunga

    3.

    LA PRAGA, SEFUL LUI ION ILIESCU A RAMAS ACELASI CA LA MOSCOVA: ALEXANDR SELEPIN, FOSTUL PRIM SECRETAR AL KOMSOMOLULUI, VIITORUL PRESEDINTE AL KGB-ULUI

    Constituita in 1946, la Praga, Uniunea Internafionala a Studentilor (UIS) a urmat acelasi scenariu ca toate organizatiile de front dirijate si finantate de Uniunea Sovietica, prin serviciile sale secrete. Caracterul aparent pluralist al UIS n-a impiedicat, bineinteles, infiltrarea la varf a doi agenti comunisti, cu vechi dosare de cadre la Moscova. Astfel, presedintele UIS nu era altul decat tovarasul Tom Madden, un comunist britanic, iar secretar­general, cehoslovacul Joseph Grohmann, care petrecuse anterior ani buni in U.R.S.S..

    In martie 1949, la congresul de constituire al U.T.M. de la Bucuresti - cand tanarul Ion Iliescu era ales membru in Comitetul Central - Joseph Grohmann a participat la lucrari, in calitate de reprezentant al UIS. Alaturi de Kuty Hookhom, secretara FMTD, cealalta organizatie de front a Moscovei. Ambii au luat cuvantul la congresul de constituire al U.T.M., ocazie cu care s-a subliniat ca:

    "U.T.M. trebuie sa-si respecte intotdeauna indatoririle sale fata de FMTD, UIS si organizatiile de tineret fratesti".

    Avand printre nasi doua dintre organizatiile de front ale Moscovei (FMTD si UIS), ambele infiltrate de submarini ai serviciilor secrete sovietice, nu este prea greu sa ne imaginAm cam care erau asa-zisele Indatoriri ale U.T.M.-ului romAnesc.

    "Revine sarcina Uniunii voastre (U.T.M., n.n.) sa cultive, cu si mai multa intensitate, spiritul internationalist in randurile tineretului, sa sustina cu mai multa tarie FMTD si UIS, sa sprijine lupta eroica a tineretului in Grecia, Spania, din colonii si din celelalte tari subjugate de imperialisti".

    Mai precis: sa sprijine politica externa sovietica, in diverse puncte critice de pe batranul continent. Stalin ii inarmase in secret pe comunistii greci - via Bulgaria - in tot cursul razboiului civil din Grecia, tara pozitionata in dreptul Canalului de Suez, si continua sa-i finanteze masiv pe comunistii spanioli, deoarece nu dorea sa renunse la castigarea infiuentei intr-o zona atat de importanta, pe plan geo-strategic, asa cum era Peninsula Iberica, precum si sa sustina subversiunea miscarilor de eliberare din Lumea a Treia. Miscari ai caror lideri fusesera anterior instruiti la Moscova, ca si Ion Iliescu.

    De altfel, tanarul Ion Iliescu va vizita Praga si se va familiariza cu atmosfera de la UIS cateva luni mai tarziu, dupa constituirea U.T.M.-ului, in noiembrie 1949, cand va participa la saptamaana internationala a studentilor, dovada clara ca Moscova ii pregatea pe Iliescu - inca de pe atunci - pentru o viitoare infiltrare in conducerea UIS, produsa in 1955. Adica, imediat dupa cei cinci ani de instruire inmarea tara a socialismului.

    Partea cea mai interesanta a firului rosu, care l-a legat dintotdeauna pe Ion Iliescu de Moscova, o constituie un alt amanunt: la Praga, in cadrul secretariatului UIS, Ion Iliescu avea acelasi sef pe care il avusese anterior la Moscova, in cadrul Komsomolului, in calitatea sa de secretar al Sovietului Unional al Studenfilor si Aspirantilor Romani: Alexandr Selepin, cel care va deveni peste doi ani (1958) presedinte al KGB-ului!

    La Praga, infiltrat strategic in postul de vice-presedinte UIS, kaghebistul Alexandr Selepin avea o sarcina precisa: el era acela care coordona intreg sistemul de agenti infiltrati de KGB si organiza jocurile operative, de dezinformare si manipulare, ale UIS, acoperite sub umbrela diverselor actiuni internationale ale tineretulni. Printre care, asa-numitele "Festivaluri Internafionale ale Tineretului si Studentilor". Mana dreapta a kaghebistului Alexandr Selepin in secretariatul UIS de la Praga: Ion Iliescu, fostul sau subaltern din cadrul Komsomolului de la Moscova.

    SA retinem acest tandem, Selepin-Iliescu, format la Moseova, in cadrul Komsomolului, pe care il regasim apoi la Praga, in cadrul UIS, dupa numai un an. In 1956, UIS avea serios de lucru in doua directii:demascarea revolutiei maghiare (implicit, cautionarea pe plan international a interventiei sovietice in Ungaria si a inecarii in sange a insurectiei anticomuniste de la Budapesta): precum si organizarea de manifestatii ale tineretului universitar democrat, impotriva interventiei imperialiste a Marii Britanii, Frantei si Israelului la Suez. Doua obiective, de fapt, ale politicii externe sovietice in acel moment: o dezinformare masiva asupra evenimentelor tragice din Ungaria, care starnisera oprobiul lumii intregi; manipularea opiniei publice internationale impotriva actiunii anglo-franco-israeliana de la Suez si sustinerea morala a lui Gamal Abdel Nasser, unul dintre principahi pioni ai Moscovei in cadrul "Lumii a Treia", pe esichieru!l !politic international.

    In 1956, toate organizatiile de front controlate de sovietici au fost mobilizate in aceste doua directii: FMTD si UIS, intre celelalte.

    Este interesant de remarcat ca, dupa numirea sa in fruntea KGB-ului din 1958, Alexandr Selepin, mentorul lui Iliescu, isi va lega numele de una dintre cele mai importante restructurari din activitatea KGB-ului: revenirea la marile operatiuni de influenta (gen celebra operatiune "TRUST", din anii'20). Asadar reorganizarea KGB-ului in vederea unor actiuni de dezinformare si jocuri operative, la seara planetara. Anatoli Golitin, celebrul transfug sovietic, le va semnala peste cativa ani in cartea sa "The new lies for the old” (Minciuni noi in locul celor vechi), carte publicata in 1984, si in care Golitin anunta, premonitoriu, evenimentele din Europa de est din 1989, cand statele comuniste - ca parte a noii strategii sovietice de dezinformare - se vor reforma si democratiza peste noapte. Cu comunistii-dizidenti de la linia anterioara a partidului, infiltrati la putere. In 1984, Anatoli Golitin - unul dintre cei care cunosteau in profunzime !! reforma KGB-ului initiata in 1958 de Selepin, mentorul lui Iliescu - scria ca "liberalizarea Europei Rasaritene va implica, probabil, revenirea la putere in tari ca Cehoslovacia, de pilda a unui Dubcek si a asociatilor sai. La 10 septembrie 1989, la Praga, comunistul brejnevist Gustav Husak demisiona iar reformistul Dubcek anunta, in aceeasi zi, ca preluase toate functiile fostului lider comunist cehoslovac. Conform lui Golitin, aceasta maskirovka a KGB-ului fusese pregatita inca din anii '60, pentru situatia de avarie grava a sistemului comunist, cand noi echipe - pregatite din timp - urmau sa introduca liberalizarea si reforma, doar ca elemente ale unei operatiuni de dezinformare globala, atat fata de Occident, cat si fata de propria populatie nemultumita, si care nu va mai apuca sa observe ca noii reformisti aveau, de fapt, vechi state de serviciu in nomenclatura partidelor comuniste, iar unii in serviciile secr!et!e (Gorbaciov, Sevarnadze, Horn, Aliev, Iliescu etc.). Bazele acestei vaste operatiuni de dezinformare fusesera puse de Selepin inca din 1958-1959. Nu intamplator, in Romania, lui Ceausescu avea sa-i succeada comunistul-dizident, format in U.R.S.S., Ion Iliescu, colaboratorul lui Selepin in cadrul Komsomolului, la Moscova, apoi in cadrul UIS, la Praga.

    Nu intamplator, Iliescu si oamenii sai vor face ca reforma in Romania sa bata pasul pe loc, lasand in schimb sa prospere structurile mafiote, in primul rand cele aflate in stransa legatura cu Mafia Rusa (constituita prioritar, dupa 1991, din fostii ofiteri KGB si GRU) si cu oamenii de afaceri din Lumea a Treia, mai ales cei arabi, fosti colaboratori ai celor doua servicii secrete sovietice, in tot cursul Razboiului rece.

    Si nu intamplator, comertul cu arme, droguri si materiale strategice continua in Romania si dupa '90 de multe ori cu aceiasi umanisti, ori patrioti, rodati anterior sub Ceausescu, intr-o perfecta colaborare cu noii magnati rusi.

    4.

    UIS - CURRICULUM VITAE SI FINANTAREA SOVIETICA
    In contextul Razboiului rece, Uniunea Internationala a Studentilor, in secretariatul careia era infiltrat in 1955, ca submarin al Moscovei, tanarul Ion Iliescu, activitatea acestei organizatii a urmat, riguros, principalele momente ale confruntarii celor doua blocuri ideologice si militare. Fara alta rivala pana in 1950, UIS avea marele avantaj pentru sovietici ca reprezenta singura organizatie abilitata sa vorbeascain numele studentilor, la diverse reuniuni internationale ori instannte ONU. In 1946, UIS respingea Planul Marshall (conform indicatiilor Moscovei) si planul constructiei Uniunii Europene. In februarie 1948, UIS sustinea lovitura comunista de la Praga (unde, de altfel, isi avea si sediul), in ciuda faptului ca membrii sectiei sale cehoslovace erau arestati. Nici o contradictie:

    UIS reprezenta Moscova, sectia sa cehoslovaca cazuse insa in marea eroare de a crede ca reprezenta altceva, anume studentimea pragheza. O eroare corectata rapid, prin reorganizarea sectiei cehoslovace. In cursul razboiului din Coreea, UIS organizeaza nu numai intense manifestatii studentesti impotriva agresiunii americane dar colecteaza fonduri, alimente si medicamente pentru ajutorare a poporului coreean, restrans geografic de UIS doar la partea de nord, comunista, cea sustinuta de sovietici. In 1956, alt an de referinta: UIS se afla, din primele momente, de partea interventici si apropagandei sovietice in Ungaria. In schimb, UIS, va denunta vehement invazia anglo-franco-israeliana, de la Canalul de Suez, de natura imperialista, impotriva poporului arab, facandu-i propaganda lui Nasser. Fireste, Uniunea Sovietica nu va ezita sa faca orice efort, mai ales financiar, pentru a sustine o organizatie-paravan a politi!ci!i sale externe, care se dovedea atat de eficace. Practic, UIS beneficia de la Moscova de fonduri nelimitate. Uniunea Sovietica nu facea nici un fel de economii, cand era vorba sa capteze spiritul tineretului studios din lumea intreaga (cu accent pe Lumea a Treia), cu ajutorulduhovnicilor de la KGB. Acei ingineri ai sufletelor invocati de Stalin, acei specialisti in dezinformare si spalarea creierelor.

    In iunie 1952, UIS lansa editia araba a publicatici sale "Studentii lumii", aducand astfel la sapte numarul limbilor straine in care se edita revista, pe langa editiile in engleza, germana, spaniola, franceza, italiana si rusa.

    CIA estima intr-un raport ca U.R.S.S. varsa anual circa 2,5 miliarde de dolari, pentru finantarea tuturor organizatiilor sale de front.

    In august 1951, la Berlin, al treilea "Festival mondial al tineretului si studentilor" reunea 24.000 de participanti, veniti din 103 tari. Aceste festivaluri se dovedeau, intre altele, extrem de costisitoare. La Praga, in 1947, festivalul similar necesitase investiti de circa 1 milion de dolari, conform rapoartelor CIA.

    Patru ani mai tarziu, in Berlinul de Est, nota de plata a festivalului se cifrase la 50 de milioane de dolari. Pentru ca in 1955, la Varsovia, festivalul - in al carui comitet de conducere se afla si Ion Iliescu - sa atinga cifra record de 100 milioane de dolari. Adica 5% din bugetul Poloniei. Confederatia internationala a sindicatelor libere calculase in 1955 ca, daca sumele enorme investite in festival ar fi fost utilizate in scopuri productive, salariul mediu in Polonia ar fi crescut cu 6%.

    Pentru editia din 1957 a festivalului, care urma sa fie gazduit in U.R.S.S., un raport al CIA estima ca suma investita se ridica la peste 200 milioane dolari.

    In final, trebuie sa ne mai intrebam doar daca KGB-ul ar fi acceptat sa arunce atatia bani pe fereastra numai pentru a organiza un simplu festival al tineretului si studentilor.

    Potrivit lui Joel Kotek, dupa Razboiul Civil din Spania, asa-numitele festivaluri mondiale ale tineretului si studentilor au constituit cel mai mare rezervor de racolare pentru serviciile secrete sovietice. Dupa 1952, Ion Iliescu s-a aflat constant in comitetele de organizare ale festivalului, pana in 1957.

    VI

    "SPALAREA CREIERELOR": ILIESCU SI MINERIADELE

    (AFACEREA "STATILOR-PILOT": 25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU")

    1.

    "SPALAREA CREIERELOR" SI "REEDUCAREA",
    DOUA TEHNICI DE MANIPULARE DE TIP KGB
    Cum am vazut anterior, intre tehnicile deprinse de viitorii submarini in scoala speciala a Sectiei A, din cadrul Directoratului I al KGB, se numarau doua, circumscrise procedeelor razboiului psihologic: reeducarea si spalarea creierelor. Intre cele doua procedee kaghebiste exista o legatura intima, deoarece reeducarea constitilie, in fapt, un efect al telmicilor de spalare a creierelor. Antecesorul KGB-ului, celebrul de trista memorie NKVD, utilizase din plin tehnicile de spalare a creierelor in anii'30, in timpul marilor procese politice regizate de Stalin. Atunci, personaje bolsevice de talia lui Kamenev ori Zinoviev - tovarasii de drum ai lui Lenin, inca din perioada exilului acestuin in Elvetia - se ridicau in picioare in plin proces si se acuzau de tradare si de spionaj, cerand sa ii se aplice pedeapsa capitala si aducand, totodata, lui Stalin, imnuri de slava si omagii fierbinti. Din celule, inaintea zilei fix!at!e pentru executie, unii expediau o "ultima scrisoare" lui Stalin, adevarate declaratii de dragoste si de admiratie, pe careTatukul de la Kremlin le adnota, impasibil si invariabil, cu epitete gen scelerat, degenerat, schizofrenic.

    Istoricii si analistii considera, retrospectiv, ca acest gen de maniestari aveau la baza aplicarea in cursul anchetelor a unor tehnci speciale de spalare a creierului, care determinau ulterior o manipulare a acuzatului asemanatoare transei hipnotice, prin care se putea obtine orice tip de reactie din partea subiectului. Dupa al doi lea razboi mondial, KGB-ul a exportat tehnicile de spalare a creierelor, ca si cele dereeducare, in ta rile comuniste ale Europei de Est, printre care si Romania. Procesele staliniste de la sfarsitul anilor '40 - procesul lui Rudolph Slansky din Cehoslovacia ori procesul lui Laszlo Rajk din Ungaria - o dovedesc.

    In Romania, asa cum aminteam, tehnicile sovietice de reeducare prin spatarea creierelor au fost experimentate, mai intai, in cadrul a ceca ce istoricii au numit fenomenul reeducarii de la Pitesti:constituirea unui grup tortionar, format din detinuti - autointitulat grupul detinutilor cu convingeri comuniste (G.D.C.C.) - grup care proceda la spalarea creierelor celor din celule, indicati de conducerea inchisorii, prin aplicarea unei intregi game de torturi fizice si psihice, in mod continuu, ziua si noaptea. In acest fel, anchetele oficiale devenean un fel de pauze in torturarea detinutilor in celule de catre camarazii lor. Un alt tip de reeducare prin spalare a creierelor - importat tot din U.R.S.S. - l-a constituit, in aceeasi perioada, fenomenul santierismului, al stahanovismului. Santiensmul a fost aplicat in Romania atat in varianta sa concentrationara (Canalul Dunare-Marea Neagra, un vast !gu!lag, copiat dupa modelul stalinist al Canalelor Moscova-Volga si Marea Baltica-Marea Alba), cat si in varianta asa-zisa a Santierelor tineretului, in care locul gardienilor era luat de activistii si propagandistii U.T.M., cei care ii fortau pe tinerii expediati pe santier, in scop de reeducare, sa sparga norma (dupa modelul lui Stahanov din U.R.S:S.). Ori ii indoctrinau politic, prin lectura si comentarea zilnica, la prima ora, a editorialului din "Scanteia". La sfarsitul anilor '40 si inceputul anilor '50 asemenea santiere ale tineretuluiimpanzisera Romania, in paralel cu cele concentrationare. Santierele "Salva Viseu" ori "Bumbesti-Livezeni" - unde fusesera expediati asa-zisi voluntari, alaturi de malagambisti si cosmopoliti, trimisi acolo de Militie in scop de reeducare - formau obiectul activitatii C.C. al U.T.M., ocupand un spatiu prioritar in propaganda presei, radioului si chiar a cinematografiei, primul film, "Rasuna valea",! r!ealizat in 1949, a prefatat industria cinematografica comunista romaneasca. Sectia "Invatamant Mediu si Superior", din cadrul C.C. al U.T.M. (unde activa cu succes tanarul Ion Iliescu), era implicata din plin in fenomenul "santierismului" si al reeducarii prin spalarea creierelor acelora pe care propaganda ii numea eufemistic brigadieri. Intr-un interviu, Ion Cioaba povestea cum muncise ca activist pe unele din santierele tineretului, alaturi de varul sau, Ion Iliescu. (Cum am vazut, Iliescu se initiase inca din 1947, in Brigada "Vasile Roaita", pe un asemenea santier din Albania). Este interesant ca Ceausescu a creat, la randul sau, un santier al tineretului, cu caracter concentrationar (pazit de forte M.I.), atunci cand a inaugurat lucrarile la noul Canal Dunare-Marea Neagra, doua decenii mai tarziu. Semn ca reeducarea prinspalarea creierelor continua, neabatut, in Romania.

    2.

    EXPERIMENTUL "STATIILOR-PILOT":

    25 DE ANI DE EXPERIENTE PSIHO-SENZORIALE ASUPRA MINERILOR, PENTRU A CREA "OMUL NOU"

    La mijlocul anilor '60, Ceausescu a declansat un experiment care urma sa conduca la crearea, pe cai stiiintifice, a ceea ce el numea omul nou. Un mod de a incerca sa se stabileasca conditiile in care putea fi reeducat si transformat intr-un soi de Rambo nou muncitorul roman. Experimentul statiilor pilot a fost imtiat in localitatea Berevoiesti (Arges) si condus de sociologul V. V. Caramelea. Ulterior, experimentul a fost extins la alte 600 de statii pilot din intreaga tara, pana in 1990, cand a incetat iar documentatia a fost sustrasa in mare graba. In acest experiment au fost implicate mai multe institutii importante: Academia RSR, Facultatea de Filozofie a Universitdtii Bucuresti, Academia "Stefan Gheorghiu", Consiliul de Ministri. Dar si C.C. al U.T.C., precum si Ministerul pentru Problemele Tineretului, condus de Ion Iliescu. Un numar de personalitati politice post-decembriste - Dan Martian, Antonie Iorgo!va!n, Vasile Vacaru, Virgil Magureanu, Catalin Zamfir, Vladimir Pasti - s-au implicat direct ori ca autori morali in acest experiment. In mod concret, experimentul "Berevoiesti" urmarea sa testeze comportamentul si reacthle psihice ale minerilor, in situatii-limita, in comparatie cu reactiile similare ale altor categorii de muncitori, ca de pilda muncitorii forestieri sau muncitorii agrari. Prima intrebare care se impune: de ce au fost alesi drept cobai minerii, forestierii si agricultorii? Sa observam ca echipa lui V. V. Caramelea se concentra asupra unor categoni de muncitori care aveau in comun urmatoarele caracteristici: 1) munca fizica grea; 2) nivel de instruire scaizut; 3) mentalitate de grup colectivista. Astfel spus: munca fizica dura (care presupunea forta muschiulara), un nivel de instruire precar (acces limitat la informatii) si o activitate colectivista (care estompa, asadar, personalitatea individului) au fost considerate drept caracteristici ideale pentru edif!ic!area, prin manipulare, a acelui om nou solicitat de Ceausescu. De ce Berevoiesti? V. V. Caramelea si Alex. Bera explica in studiul lor "Ecologia naturala in studiul adaptabilitatii umane si al personalitdtii" (1968), studiu care contine o sinteza asupra experimentului de la Berevoiesti. Se constatase ca la Berevoiesti existau "grupuri cu o evolutie indelungatd, biologica si sociala, intr-o zona de veche locuire umand." Ce se urmarea? In primul rand, sustin cei doi savanti, "sa se defineasca antropologic complex biologic, psihologic, istoric, social, cultural)populatia din zona, in faza trecerii de la societatea agricola la cea industrializata." Mai exact (lasand deoparte limbajul de lemn), de la societatea romaneasca traditionala la cea comunisti, asa incat mai tarziu, cand se va trece de la comunism la capitalism, prin tranzitie, unii vor cunoaste la perfectie gradul de reactivitate al minerilor in sit!ua!tii limita, atipice). Practic, V. V. Caramelea si echipa sa incercau cu metode psihologice sa inregistreze reactiile minerilor, padurarilor si agricultorilor la probe care solicitau functiile psihosenzoriale, pentru a depista astfel deosebirile de raspuns adaptiv la semnalele din ambianta. Adica, raspunsul la semnalele manipulative. Tehnic, s-au masurat: "caracteristicile nervoase si de perceptie rapida, latenta si durata reactiilor motorii la stimuli luminosi cu ajutorul cronoscopului; excitabilitatea neuromusculara a minerilor, comparativ cu forestieni si padurarii, in functie de varsta etc. Curbele de intensitate - durata au dovedit, inca din anii '60-'70, ca grupa minerilor de 20-29 de ani avea excitabilitatea muschiulara cea mai buna si diametrul pumnului cel mai mare. Este exact grupa de varsta aleasa pentru a veni la Bucuresti, in toate “mineriadele”, in urma unor “elemente informationale!uo!te si cu caracter “adaptativ-manipulatoriu”, progresiv-percepute de mineri la televiziunea nationala post decembrista. S-a alcatuit si un tabel (atlas), unic in felul sau, cu determinanti de comportament la aceste categorii de muncitori. Ultimele doua rubrici ale atlasului sunt cat se poate de semnificative: determinarile politice si ideosincraziile. Intre determinarile politice, la Berevoiesti s-au experimentat reactiile minerilor fata de "diferentele de acces la bunurile materiale" (pe grupe de calificare miniera) iar la ideosincrazii s-a cercetat reactia minerilor fata deevenimente unice, ca si fata de zvonuri privind prezumtive inundatii, furtuni si alte calamitati naturale. Reactia minerilor fata, de accesul la bunuri materiale si fata de zvonuri fusese asadar, intre anii '60 -'70, atent cercetata, observata, catalogata si cuantificata, pe grupe de lucra tori din mina, nivel !de! educatie, specificul muncii din mina. Constatam oprima ipocrizie: se afirma ca se cerceta adaptabilitatea unor grupuri de muncitori in tranzitia de la societatea agricola (traditionala) la societatea de tip indus­trial, dar erau cercetati, predilect, agricultorii, padurarii si mineri. Nu electronistii, chimistii ori fizicienii. Dintre ramurile proprin-zis industriale, nu au fost luati in studiu decat muncitorii din industria constructoare de masini. Ce legatura aveau insa agricultorii, padurarii sau minerii cu industrializarea? Evident, nu aveau nici o legatura. Aveau insa o legatura cu scopul tainuit al experimentului Berevoiesti - pastorit, intre altii, de Ion Iliescu, (ministru pentru problemele tineretului), Vasile Vacaru, Virgil Magureanu si altii. Creareaomului nou, visat de Ceausescu, care urma sa apara in matca Argesului scornicist. V. V. Caramelea avertiza intr-un studiu din 1972 ca omul nou nu putea fi creat decat! p!rin: "Distrugerea dirijata a valorilor traditionale ale poporului roman(...) Dirijand apoi, in sensul dorit de societate, procesele. socializdrii si instructiei, in actiunea educarii membrilor sai."

    Spalarea dirijata a creierelor va implica, ulterior, ditriugerea sistematica a bisericilor, sistematizarea satelor romanesti, legea patrimoniului si cea a colectulor, "Cantarea Romaniei” si "Daciada",manualele triumfaliste de istorie (falsificata si cenzurata), inchiderea grarnitelor, utilizarea functionarilor, a elevilor, studentilor si a armatei la stransul recoltei, practica in productie etc.etc.etc.

    Spalarea creierelor va mai presupune inca ceva: instigarea unor categoni sociale impotriva altora. Prin stimularea reactiei, a ideosincraziei unei categoni sociale (ca, de pilda, minerii) fata de diferentele de acces la bunurile materiale - in cea mai pura traditie comunista (nu ne vindem pe dolari, Kent si cafea) - sau fata de evenimente unice (gen mitingul golanilor, atacarea televiziunii de elemente legionare etc.). Mineni au fost, in realitate, doar niste cobai, utilizati de papusarii din umbra. Aceia care le-au testat si cunoscut anterior reactiile, timp de douazeci si cinci de ani.

    3.

    "SPALAREA CREIERELOR":

    ILIESCU SI MINERIADELE TIP "MASKIROVKA"
    · 28 IANUARIE 1990

    In Piata Victoriei are loc un mare miting de protest al membrilor si simpatizantilor partidelor istorice - PNTCD si PNL - precum si al altor formatiuni democratice, impotriva hotararii FSN de a participa la alegerile programate pentru luna mai.

    Ion Iliescu, dupa o vizita intempestiva a ministrului de externe sovietic Sevardnadze la Bucuresti, uita repede de afirmatia facuta in repetate randuri dupa 22 decembrie '89, anume ca FSN constituie doar o forta politica provizorie, care si-a asumat raspunderea de a organiza alegerile si detine puterea doar pentru gestionarea treburilor tarii, si anunta participarea FSN la alegerile din mai. Spre seara, FSN organizeaza o contra manifestatie a simpatizantilor Frontului: apar muncitori de la IMGB, ICTB, IMMR, IIRUC, precum si mineri adusi cu trenul din Valea Jiului. inarmati cu bate, rangi, topoare si alteargumente contondente. A doua zi, pe 29 ianuarie, sub lozinca "Lasati guvernul sa gandeasca", minerii si muncitorii sus mentionati devasteaza sedule PNTCD si PNL, dupa ce li s-a spus ca acolo sunt arme si droguri. Aparatele XEROX le sunt prezentate drept masini de fabricat dolari. Reactia minerilor la zvonuri, cum am vazut, fu!se!se testata inca din anii '60-'70.

    La sfarsit, Iliescu multmeste agresorilor, pentru sprijin.

    · 28 FEBRUARIE 1990

    In Piata Victoriei are loc o manifestatie pasnica impotriva Securitatii. Spre pranz, un grup de mincri condus de un anume Szekely (un pezevenghi, sustine Iliescu) ataca sediul Guvernului, forteaza intrarea, sparg geamurile, distrug mobilierul si se incaiera cu soldatii, totul va fi prezentat ulterior la TVR, drept o consecinta a manifestatiei initiale, pentru a soca opinia publica, exact ca in manualele de maskirovka).Seara, Miron Cozma si delegatia ortacilor incep tratative la guvern si anunta ca vor reveni de cate ori li se va cere.

    · 14 IUNIE 1990

    12.000 de mineri - alertati de oprirea emisiei TVR din seara de 13 iunie, cand Iliescu a acuzat grupuri legionare de actiuni provocatoare (incendierea masinii politici, atacarea sediului M.I. etc) - sosesc la Bucuresti. Mineni sunt imediat transportati cu autocamioanele in Piata Universitatii, unde se dedau la atrocitati care vor ingrozi opinia publica internationala, aruncand Romania pentru cativa ani de zile la coltul istoriei. Mineni aresteaza, cot la cot cu politia, devasteaza Institutul de Arhitectura si Facultatea de Geologie. Li se spusesera ca acolo studentii ascundeau droguri. Scop in care minerilor li se aratase o punga cu faina (dupa modelul xeroxului, care fabrica dolari la liberali). Este arestat de catre mineri liderul Pietei Universitatii, Marian Munteanu, despre care minerilor ii se spusesera ca e legionar, iar un miner a incercat chiar sa-l decapiteze. Sunt devastate, din nou, sediile partidelor istorice, loc!ui!nta lui Ion Ratiu si este cautat insistent Corneliu Coposu. In premiera, sunt devastate sediile publicatiilor "Romania libera", "Dreptatea", "Expres", "Baricada". Minerii interzic aparitia "Romaniei libere". Bilant oficial: sase morti si 560 de raniti, in evenimentele din 13-15 iunie. La sfarsit, Ion Iliescu multumeste public minerilor, la Complexul Expozitional: "Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societaiii romanesti (...). Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT depozite de “sticle incendiare”, de “droguri”, de “seringi”, cu care s-au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii, si “armament”."

    Exact ca la carte! Cum scrie in manualul de maskirovka, arta dezinformarii, a intoxicarii si manipularii in masa.

    Cineva, se vede treaba, absolvise cu brio cursurile Sectiei A, din cadrul "Directoratului I al KGB-ului", in timpul studiilor la Moscova. Cineva stia prea bine care sunt reactiile minerilor la zvonuri si evenimente unice. Cineva cunostea de minune cum se face spalarea creierelor prin intoxicare si manipulare in masa.

    VII

    REVOLUTIA LUI ION:

    "UN FEL DE PAR-PAR-PAR SI CU ASTA BASTA!"

    (Ion Iliescu catre generalul Nicolae Militaru, Parcul Herastrau, 1982)

    1.

    KGB SI REVOLUTIA DIN EUROPA DE EST
    Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa fie - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze. In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost instisat de Iliescu & Co drept o explozie populara,spontana. Trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, printr-o lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns propriului popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem si nici factorii, de mare complexitate, care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala, a unei jumatati de continent.

    Cunoscutul dizident sovietic, Vladimir Bukovski - una dintre sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990:

    "Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii [U.R.S.S. - n.n.] si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat “revolutia de catifea” in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal', Libre Journal, Paris, nr. 1, sept-oct, 1990, p.30).

    Strategia urmarita de U.R.S.S. fusese pusa la punct, inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr. 1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sefal SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "U.R.S.S. va face cel mai rau lucru cu puunta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Mai limpede a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-Francois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca, pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l 'Empire: partir pour rester", in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele).

    Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin schimbarea la fata din 1989, ulterior prin puciul lui Potemkin (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris "In partida sa de sah pentru dominatia mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese, pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1)". Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovieticasi in alte parti" Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, la 10 octombrie 1990, orele 20,15). Ac!el!asi Honecker dezvaluia, la 21 noiembrie 1990, politica "Casei comune si europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de anvergura, ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au apar ut dela o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme, la scara europeana si chiar mondiala. (...) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea “Casei europene si, data fiind situata actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG" Erich Honecker, interviu acordat ziarului"Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor geostrategice ale rasturnani comu!ni!smului in intreaga Europa de Est, facuta de stapanulSTASI. De remarcat este faptul ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana, ci si mondiala. Evenimentele ultenoare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internationala. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov-Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin pactul Kohl-Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit, intre altele, noile sfere de influenta, din Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu notoriu in acest sens.

    Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethien, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai l994 - a deschis granita pentru miile de refuigiati est-germani aflati la frontiera cu Austria, in schimb, Zidul Berllnului a cazut, in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijiocul anilor '80, KGB-ul a creat la Berlin o antena (rezistenta) ultasecreta, codificata Luci (Fulgerul), care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului Luci: restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei K!re!mlinului, in pregatirea reunificarii (vezi Raif Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott",Munchen, 1993, p.210 si urmatoarele). Printre altele, grupul Luci organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic.

    Ori pentru a elimina din viata politica lideri interimari, ca Hans Modrow. Demolarea Zidului Berlinului a fost doar una din sarcinile grupului Luci, in modelarea peisajului est-german, in vederea reunificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov.

    Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cele ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Dizident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii care - asernenea lui Lech Walesa - au facut istorie in Europa de Est. Remarcabil este faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a rescris istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, Presedintele Havel a dczvaluit ca 'Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist", condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim in sa, si pentru a realiza reforma de tip gorbaciovist. Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit !ad!ucerea la putere a unui membru al cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel de la BBC (vezi filmul documentar "Czechmate", BBC ii ) a fost apoi reluata, in rezumat, si in "Die Welt", fiind sustinuta astazi si prin alte dovezi.

    Astfel, generalul Viktor Grusko, adjunctul lui Vladimir Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de visautniki, ofiteri spetznaz (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinatul la Praga al KGB-ului) au condus, impreuna cu colegul lor, cehul Alois Lorenc (Seful STB, Securitatea cehoslovaca), intreaga desfaasurare a revolutiei de catifea dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimenzele de la Praga au fost starnite de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor; manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii spetznaz,care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, se!fu!l lor, cu mersul revolutiei cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi, care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti, au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta initiala neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa spetznaz au parasit Praga, la fel de discret precum aparusera. Revolutia de catifea izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumlm sa-l citam pe Igor Toporovski, unul dintre colaboratorii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu" Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminter!i,! actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara, apoi la Bucuresti, a turistilor sovietici n-are rost sa mai amintim. Acestia au actionat mana in mana cu ofiterii Romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit, in mod subit, de toti colaboratorii. A fost arestat practic, in sediul C.C.-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat dupa un proces sumar

    2.

    "REVOLUTIA", CA TEHNICA A "LOVITURII DE STAT"

    In cartea "Gorbacev and the Est-European Revolutions" (Gorbaciov si revolutiile est-europene), publica la Londra in 1990, Mark Almod, profesor de istorie moderna la Oxford University, ajunge si ella concluzia ca revolutia de catifea din Cehoslovacia a fost declansata de un complot al KGB-ului, dirijat la fata locului de gen. Viktor Grusko (sosit special in acest scop de La Moscova la Praga), impreuna cu rezidentul KGB-ului din Cehosiovacia la acea vrerne, gen. Teslenko, si cu seful STB-ului Alois Lorenc, iar Frontul Salvarii Nationale din Romania fusese, in realitate, creat de KGB cu mult inaintea caderiilui Ceausescu. Almond noteaza: "Moscova si KGB-ul au armat pistolul care a slujit la darea startului pentru transformarile din Europa rasariteana si centrala, iar acestea s-au savarsit cu cea mai mare usurinta deoarece a fost suficient sa se activeze rezistentele care existau deja."

    La randul ei, Evghenia Albaz a oferit numeroase amanunte legate de aceste activitati ale KGB, in remarcabila sa carte Geheimimperium KGB (Munchen, 1992, pag.232 si urmatoarele).

    In Polonia, in noiembrie 1987, ofiteni SB (securitatea poloneza) au oferit ajutor logistic membrilor opozitiei, grupati in sindicatul Solidaritatea, in numele mimstrului de interne Kiszczak, pentru organizarea grevelor care au izbucnit in aprilie 1988 (vezi Francoise Tolirn, "Les fins du comunisme", pag. 47). Pe langa aceasta, SB-ul a propus Solidaritdtii sa tipareasca si sa distribuie ziarele de opozitie (vezi Andrej Zarach, in Solidarnost Waszoca, nr. 300, feb.1993). Pana la urma, Gorbaciov i-a dat lui Jaruzeiski ordinul de a abandona puterea in favoarea Solidaritdtii. Potrivit unei infbrmatii aparute in presa americana, in septembrie 1995, Solidaritatea numara, inct de la infiintrea sa, peste un milion de membri de partid, inclusiv 42 dintre cei 200 de membri ai Comitetului central ales in 1981. Anatoli Golitin sustine in cartea sa"New Lies for Old" noi minciuni in locul celor vechi) din 1984 ca in 1981 Solidaritatea !0 !fusese suprimata la ordinul KGB de catre Jaruuelski, tocmai pentru a convinge Occidentul de autenticitatea miscarii, iar conducerea sindicatului internata intr-un castel, cu tot confortul. Dupa negocierile lui Walesa cu guvernul comunist (martie 1989), liderul Solidaritatii a acceptat ca 65% din Seim (parlamentul polonez) sa revina comunistiloriar Jaruzelski - adica tocmai cel ce suprimase sindicatul in 1981 si decretase legea martiala- sa devina presedintele primului Seim liber. In decembrie 1990, Jaruzeleski s-a retras elegant iar Walesa a devenit primul presedinte al Poloniei democrate. La 2 martie 1989, Walesa a declarat saptamanalului sovietic "Timpuri noi" urmatoarele: "Vom lasa puterea in mainile comunistilor, dar va fi altfel decat pana acum. O sa-i lasam sa-si slujeasca poporul mai bine, sa respecte legea si sa­raspunda in fata societatii. Noi suntem pregatiti sa cooperam constructiv cu asemenea autoritati.

    In Ungaria, istoricul Istvan Nemeskurty ajungea la urmatoarea concluzie: Ceea ce am trait noi nu a fost o revolutie, fie ea de catifea sau nu. Ceea ce s-a petrecut, si nu stim de ce, este ca marea putere care ne-a subjugat dupa 1945, ne-a eliberat dintr-o data. Ea a desfacut brusc funia pe care ne-o pusese de "gat". ("Magyar Nemzet", 16 martie 1991).

    Aceste intelegeri geopolitice, cu caracter istoric, s-au materializat in 1989 prin prabusirea, in numai cateva luni, a comunismului in toate tarile est-europene, printr-o serie de asa-zise revolutii, toate dirijate, fara exceptie, de serviciile secrete - KGB, in priul rand - dar si de serviciile secrete occidentale, precum si de retelele acestora din tarile est-europene,

    Pe un teren psihologic si de mentalitate pregatit minutios din vreme. Mai exact, imediat dupa venirea globalistului Gorbaciov la putere in U.R.S.S., in 1985, prin utilizarea tehnicilor de dezinformare si manipulare in masa. Estul si Vestul - Gorbaciov si Occidentul - se pusesera de acord in 1989 ca divizarea Europei sa fie abolita iar Germania sa fie reunificata (intre altele, si prin demolarea, simbolica, a"Zidului Berlinului", operatiune declansata de grupul "Luci" (Fulgerul KGB-ului). Scopul: reunificarea politica si economica a Europei, a construirii Casei Comune Europene, cum se exprirnainsusi Gorbaciov, ca o componenta esentiala a Noii Ordini Mondiale, preconizate de organizatiile globaliste, in primul rand de CFR (Council of Foreign Relations) si de Comisia Trilaterala, organizatii care grupeaza elita politica bancara, stiintifica si militara aflata la putere in SUA de peste dejumaate de secol, cu enorme influente si r!am!ificatii in lumea intreaga. Or, pentru a reunifica Germania, apoi Europa, pentru construirea unei Case Comune Europene era necesar ca, mai intai, vechile regimuri totalitare, comuniste, din estul Europei sa fie rasturnate. Sarcina rasturnarii acestor regimuri a fost incredintata, in chip firesc, profesionistilor serviciilor secrete din est si din vest, specializati in tehnica loviturii de stat si a manipularii in masa. Calea urmata a fost insa adaptata situatiei concrete din fiecare tara comunista est-europeana, mergand de la puciul de palat (Bulgaria) la revolutii (Cehoslovacia, Germania rasariteana, Romania), mai mult sau mai putin de catifea, mai mult sau mai putin sangeroase.

    Trebuie precizat ca exista trei tipuri, trei scenani posibile, pentru realiza o lovitura de stat si a prelua puterea: 1) "lovitura de palat"; 2) "puciul militar"; 3)"revolutia populara”. Prima forma a loviturii de stat - "lovitura de palat" - se realizeaza departe de ochii si urechile multimii, apartine de regula unei factiuni aflata la putere, apropiata clanului conducator (uneori chiar din cadrul clanului), si se sprijina pe unii sefi militari sau din serviciile secrete castigatii de partea complotistilor.

    A doua forma a loviturii de stat, "puciul militar", se deruleaza la vedere, cu desfaurarea de trupe si tancuri pe strazi, de cateva unitati rebele si poate avea caracter sangeros, mai ales daca exista confruntari cu trupele fidele clanului conducator. Nu antreneaza insa masele si urmareste acelasi obiectiv: arestarea sau suprimarea sefilor statului.

    A treia forma a lovituni de stat, asa-zisa "revolutie", este, de regula, sangeroass. “Revolutia populard" are doua componente:

    Un "puci militar", mascat de o "revolta-populara", provocata prin dezinformare si manipulare. Presupune scoaterea maselor in strada. Tipica pentru "lovitura de palat" a fost, de pilda, arestarea in 1943 a lui Mussolini, chemat pentru o asa-zisa "audienta" la regele Victor Emmanuel sau arestarea (dupa modelul italian) a lui Antonescu, la Palat, in august '44. In 1989, schimbarea lui Jivkov in Bulgaria, cu Mladenov, a fost o astfel de "lovitura de culise". In schimb, o lovitura de stat prin "puci militar" a constituit-o debarcarea presedintelui comunist Salvador Allende Gossens de catre armata (Chile, 1973), in momentul cand acesta pregatea (ajutat de serviciile secrete sovietice si cubaneze) propria sa lovitura de stat, impotriva armatei chiliene, si instaurarea comunismului in Chile. La fel de tipice au fost toate"puciurile militare", derulate in anii '50 si '60 in statele latino-americane, cu sprijinul secret al CIA, !ca! Operatiunea Diabolo", din 1954, contra presedintelui procomunist Jacobo Guzman din Guatemala ori"Lovitura de cocaind" din Bolivia din 1982, contra presedintelui Heman Zauso. Toate, orchestrate de asi ai operatiunilor speciale, paramilitare, din cadrul CIA, ca Howard Hunt, Frank Sturgis ori Guy Bannister.

    Cat despre revolutii, mentionam doua asemenea lovituri de stat, exemple tipice in materie. Astfel, asa-zisa mare revolutie bolsevica din octombrie a fost in realitate un simplu puci, finantat de "Banca Imperiala" a Germaniei si realizat cu agentii germani, dupa ce Berlinul ii teleghidase anterior pe Lenin si vreo 400 de bolsevici, cu un tren plumbuit, din Elvetia (unde acestia se aflau in exil) in Rusia. Pentru ca Lenin sa preia puterea si sa incheie o pace separata in Est cu Germania, iar aceasta sa-si transfere grabnic trupele in Vest (debarcau americanii). In acest scop, pana si presa bolsevica ("Pravda") a fost tiparita cu finantare germana. Se cunosc astazi foarte exact, din documente, numele ofiterilor germani care au condus puciul de la Palatul de Iarna din Petersburg. Interesant este ca, pana in 1921, agentii germani au asigurat securitatea personala lui Lenin si a conducatorilor bolsevici, in timp ce consilierii milit!ar!i germani dirijau Armata Rosie in Razboiul civil. Doar masa de manevra a fost ruseasca. Ceva mai aproape de zilele noastre, realizata printr-o "revolutie populara" dirijata de serviciile secrete, a fost "Operatiunea Ajax" a CIA, de la Teheran din 1953. Dupa ce sovieticii organzasera anterior o lovitura de stat, rasturnandu-l pe Sah de la putere si impunand in schimb o marioneta a Moscovei, pe presedintele Mossadegh (fostul prim-mimstru), CIA a contraatacat." Kermit" Roosevelt, cu ajutorul lui Otto Skorzeny (racolat de americani la sfarsitul razboiului, prin intermediul lui Gehien, pe "Filiera sobolanilor"), a declansat o "revolutie populara" la Teheran, incitand populatia religioasa impotriva lui Mossadegh, descris drept un ateu, o marioneta bolsevica a comunistilor iranieni sustinuti de Moscova. Manipuland astfel populatia revoltata, agentii CIA l-au alungat pe Mossadegh. Sahul (refugiat cu familia la Roma) s-a intors la Teheran, pr!el!uandu-si tronul iar SUA, influenta asupra Iranului.

    O a doua precizare, importanta: toate serviciile secrete ale marilor puteri ori ale puterilor regionale detin unitati specializate in declansarea de revolte populare, revolutii si miscari de eliberare. Aceste unitati sunt formate din experti in tehnicile dezinformarii si manipularii maselor, care actioneaza in tarile-tinta, sub acoperiri diverse, la momentul oportun: turisti, ziaristi, diplomati, echipe de caritate, preoti, sportivi etc. Asadar, fiecare serviciu secret important include si o unitate speciala, care se ocupa de organizarea revoltelor populare, revolutiilor si a miscarilor de eliberare. Facem aceste precizari pentru a clarifica confuziile, cultivate deliberat de cei interesati sa profite in plan politic, prezentandu-se natiunii drept emanati ai unei revolte spontane a poporului, asadar impusi de vointa populara liber exprimata, cu avantajele politice conferite de o asemenea imagine publica. Fara sa mentioneze, bineinteles, si !cu!lisele care au facut posibila declansarea revoltei spontane si a manipularii maselor, soldata uneori cu varsare de sange nevinovat, de la cateva persoane pana la cateva sute sau chiar mii de morti. Pusa, de regula, pe seama odiosului regim proaspat rasturnat si a aparatului de represiune al fostului dictator. Regizorii adevarati, cei care au stat in umbra revoltei populare, a revolutiei, manipuland opinia publica prin mass-media, precum si nucleul paramilitar utilizat in lovitura de stat, raman ani de zile - ori pentru totdeauna - necunoscuti marelui public. Caci profanii nu sunt niciodata tolerati in templul conspiratiei. Complotistii prefera sa pozeze, in astfel de situatii, drept persoane aduse la putere pe creasta valului revoltei populare. Oameni care se cunoscusera in acele momente fierbinti, niciodata mai inainte. Fara nici o legatura cu fostul regim ori, mai ales, cu fortele externe. !Ne!garea implicarii fortelor externe in orchestrarea unei revolutii populare este o axioma pentru noii emanati. Culisele sunt categorisite drept scenani si teorii conspirativiste.

    Poporul si revolta spontana, iata cuvintele cheie, rituale.

    3.

    "COMPLOTUL GENERALILOR" - LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984

    In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.

    In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si-l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa se explice.

    Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar."Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu par-par-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.

    La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '68) - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:

    Este necesarsa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.

    In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ct presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu-zise de opime sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, i0! dupa anii comunismului de razboi (1918-1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, inanii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.

    Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fara de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 198!6,! imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.

    Celalalt plimbaret prin Herastrau, in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:

    "Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor ondus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detalule vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai mul!to!r generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua even!im!ente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania mimstrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati, exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.

    4.

    "FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT

    PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.

    Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decat piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.

    Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comerului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton cu Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti-ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat!).!

    In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expei\i in declansarea, intre altele, derevolte, revolutii ori miscari de strada. Unita tile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele devisuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comand!a !gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefiilui Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Drectia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul mareslului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.

    In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dervaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de compltisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legstura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militani si Stanculescu, in schimb, au tinut perma­nent legatura cu Moscova si comandamentul Tratat!ul!ui de la Varsovia, din Sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu:

    la sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legendarevolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cirm vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, Romanii n-au aflat decat in anul 2000.

    Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu ii exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea,dupa modelul perestroika.

    O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismulni, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika.In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.

    In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inc!a !din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroikagorbaciovista?

    5.

    CATEVA MII DE TURISTI SOVIETICI, DIN FORTA SPETZNAZ, AU PARTICIPAT LA LOVITURA DE STAT DIN DECEMBRIE 1989

    Punerea in scena a loviturii din decembrie '89 a avut o repetitie generala in noiembrie 1987 cand, la doar cateva luni dupa vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, pe 15 noiembrie 1987, a izbucnit revolta de la Brasov. o manifestatie muncitoreasca care a coagulat repede nemultumitii orasului, intr-o duminica in care in Romania aveau loc alegeri. Devastarea regionalei de partid, cele cateva momente de libertate ale brasovenilor, apoi interventia in forta a trupelor de interne au prevestit dezastrul lui Ceausescu din decembrie '89. Postul Europa Libera a intrat in actiune, difuzand comentanile lui Silviu Brucan, pe marginea evenimentelor, cateva saptamani la rand. Un fapt a iesit in evidenta: gradul de nemultumire al maselor atinsese pragul exploziei sociale. Era suficient un detonator pentru ca bariera psihologica a fricii colective sa fie depasita iar populatia, bine manipulata, sa ia cu asalt obiectivele din oras. Repetitia generala din '87 nu s-a! r!ezumat la Brasov. Incidentele din 15 noiembrie '87 au fost sustinute apoi de manifestatii ale studentilor la Iasi si Timisoara. Axa Iasi-Brasov-Timisoara a revoltei din '87 va functiona si in 89, chiar daca evenimentele planuite pentru 15 decembrie '89 la Iasi nu au amorsat o revolta de proportii ca la Timisoara, datorita proastei organizari. Un lucru aparea clar: in '87, pentru rasturnarea guvernului Ceausescu, era necesara declansarea simultana a revoltei in mai multe orase industriale, culminand cu Bucurestiul. La Brasov, in noiembrie 1987, a iesit la iveala si capacitatea de represiune a regimului dar, mai ales, faptul ca mamaliga poate exploda. Invatamintele din 15 noiembrie '87 vor fi aplicate doi ani mai tarziu, cand spetznaz-ul sovietic va intra in actiune.

    Declansarea evenimentelor din decembrie '89 a fost precedata de un fapt ocultat sistematic de "emanati", in ultimii 10 ani. Dupa data de 10 decembrie '89, in Romania patrund un numar fara precedent deturisti sovietici. Coloane intregi de automobile Lada, cu cate patru barbati atletici, sunt semnalate la granita cu U.R.S.S., Bulgaria si Ungaria. Un detaliu merita, deasemenea, mentionat: turistii sovietici au patruns in Romania fara pasapoarte, ceea ce dovedea o complicitate la nivel inalt. Conform unor statistici, se estimeaza la cateva mii numarul turistilor sovietici patrunsi in Romania in decembrie '89.

    Pe 13 decembrie '89, rapoartele inspectoratelor de securitate Olt si Dolj semnalan deplasarea masiva a coloanelor de automobile Lada, cu turisti sovietici, in directia Timisoara. La o singura statie PECO, de exemplu, a fost semnalata o coloana de 12 autoturisme Lada. Tunstii sovietici, atletici si sobri, au evitat orice contact cu bastinasli romani. S-a remarcat faptul ca, de regula, sovieticli evitau hotelurile, preferand sa ramana peste noapte in masini, prin parcari si campinguri. Si serviciile secrete occidentale au remarcat invazia de turisti sovietici din Romama, in prima jumatate a lui decembrie '89. Turistii sovietici formau forta de SOC spetznaz, constituiti din operativi ai GRU, care actionau in civil (visuatniki), la care ne-am referit mai inainte. Totodata, la granitele Romaniei se semnaleaza constituirea unor forte de invazie militara straina. La granita cu U.R.S.S., in zona Galati-Braila, s-a semnalat o fo!rt!a de interventie sovietica alcatuita din trupe de infanterie si tancuri. La granita cu Bulgaria, la Ruse, se semnaleaza o concentrare a unitatilor franceze GIGN. In timp ce la frontiera romano-ungara se aflau, gata de interventie, unitati vest-germane din cadrul cunoscutei forte GSG 9.

    Elemente ale AVO ungar si UDB iugoslav sunt semnalate in Banat si Ardeal, in ciuda faptului ca Ceausescu, reintors la Bucuresti de la o intalnire a Pactului de la Varsovia desfasurata la Moscova (unde avusese o discutie la cutite cu Gorbaciov, care ii daduse un ultimatum privind introducerea in Romania a schimbarii, a politicii de perestroika), dispusese, subit, ca trupele de graniceri (17.000 de militari) sa treaca in subordinea Mimsterului de Interne. La 1 decembrie '89, la o sedinta a CEPEX, Ceausescu isi criticase aspru clica de potentanti. Dupa caderea regimurilor totalitare din Europa de Est, cu complicitatea vizibila a Moscovei, potentantii lui Ceausescu intelegeau insa perfect ca jocurile erau facute intre Gorbaciov si Occident, si ca zilele lui Ceausescu erau numarate.

    Pe 17 decembrie, la un CEPEX de criza, Ceausescu anunta:

    "Stim deja ca atat Est-ul cat si Vest-ul vor sa schimbe totul." A doua zi pleca in Iran. La reintoarcere, pe 20 decembrie, i se spune ca la Timisoara lucrurile s-au mai calmat. Rosteste un discurs televizat din studiourile TV aflate in subsolul Comitetului Central. La sugestia, se pare, a lui Barbu Petrescu, Ceausescu organizeaza un miting a doua zi, 21 decembrie. In timpul discursului rostit de Ceausescu la miting, din fata C.C.-ului se aud brusc tipete de femei, rapait de gloante si scrasnete de tancuri. Ce se intamplase? La mitingurile lui Ceausescu, de regula, echipa de sonorizare utiliza o banda de magnetofon cu urale, aplauze si lozinci, amplificate prin statii in intreaga zona. Pe 21 decembrie, o echipa instalata in podul Ateneului s-a cuplat la reteaua de amplificare a Pietii Palatului si, in plina cuvantare a lui Ceausescu, a introdus in statie o banda sonora inregistrata anterior, la represiunea din fata Catedralei de la Timisoara. Pe banda se aud url!et!e de femei, rapait de mitraliere si scrasnete de tancuri. Pe 21 decembrie, cand banda este introdusa in statia de amplificare de echipa din podul Ateneului, lumea adunata la miting aude rapaitul de gloante si urletul femeilor dinspre zona Victoriei. Cei prezenti intra in panica, refugunda-se. Ceausescu, lipsit de vizibilitate in balconul C.C.-ului, nu intelege ce se petrece si striga: "Stati linistiti tovarasi." Elena striga si ea. Prea tarziu. Mitingul s-a spart. Alti manifestanti intra in Piata Palatului, cu pancarte anticeausiste. Se formeaza in Piata Universitatii un nucleu de rezistenta. Printre manifestanti se afla insa numerosi securisti in civil, care pozeaza in anticomunisti. Dupa-amiaza si noaptea are loc represiunea. De pe blocul Dalles si de pe fostul Carlton, echipe speciale de lunetisti trag asupra manifestantilor (conform declaratiilor locatarilor).

    Avertizat, Ion Iliescu isi ia ramas bun de la colegii de la Editura Tehnica si pleaca intr-o directie secreta. S-a spus ca s-ar fi deplasat la Televiziune. Conform anchetei Antoniei Rados (op.cit.) Iliescu s-a deplasat mai intai la sediul M.Ap.N. care, cum am aratat anterior, avea legaturi telefonice cu Moscova si cu tarile membre ale Tratatului de la Varsovia. De la aparatul cu nr. 261, Iliescu a luat contact cu toate capeteniile Armatei si Securitatii, asigurandu-se mai intai de sprijinul lor, apoi a convocat o reuniune pentru orele 15.00, in biroul ministrulul Apararii. Abia dupa aceea, Iliescu a plecat in graba la TVR. Pe fir direct, M.Ap.N.-ul ramane in contact permanent cu gen. Piotr Lusev, cel care preia conducerea operatiunilor din Romania. (vezi interviul lui Militaru din "Nouvel Observateur", mai 1990, precum si interviul cu Mihai Lupoi)

    In sediul C.C.-ului, gen. StancuIescu apare pentru prima data in civil in fata lui Ceausescu, cu piciorul in ghips, si il anunta ca afara sunt muncitori, dupa ce dictatorului i se spusese tot timpul ca sunt doar niste huligani. ii convinge apoi sa paraseasca cladirea C.C., insotit de o garda civila. Desi Ceausescu putea sa plece din C.C. pe mai multe cai, Stanculescu il convinge sa ia elicopterul, solicitat insistent chiar de el. In felul acesta, masele pot vedea ca dictatorul fuge. Intre timp, Securitatea deschide emisia in televiziune. o legaturi directa, facuta dintr-o cameri de la etajul 7, de langa blocul studiourilor, permiteTeleviziunii Romane Libere sa trrnsmita in releu, via Praga si Belgrad, atat in Est cat si in Vest. In "Studioul 4,” sunt adusi grabnic o multime de artisti, regizori, poeti, filosofi, figuri binecunoscute, in frunte cu dizidentul Mircea Dinescu (eliberat din arestul la domiciliu de ambasadorul o!la!ndez Stork). Toata lumea face declaratii entuziaste. Din "Studioul S", insa, Securitatea vegheaza. La etajul II, directorul Petre Constantin, un vechi activist, este asistat de Dan Martian, lector la "Stefan Gheorghiu", un apropiat al lui Iliescu. Dupa regizorul Sergiu Nicolaescu, apare la TVR gen. Militaru care il cheama insistent pe Iliescu. Apare si Lupoi, omul lui Stanculescu, care ramasese la M.Ap.N., unde exista legatura directa cu Moscova. Soseste in cele din urma si Iliescu, care tuna si fulgera impotriva lui Ceausescu, la. ora aceea arestat la Targoviste. Anunta formarea "Consiliului Salvarii Nafionale" si cheama oamenii responsabili, la orele 17.00, la C.C. Dupa o jumaate de ora, Iliescu reapare, dar in "Studioul S". Mult mai sigur pe el, apeleaza membrii de partid, disociindu-i de cel care intinase nobilele idealuri ale socialismului. Pleaca imediat, insotit de Silviu Brucan. Cateva minute dupa ce Iliescu a parasit !TV!R, cei din"Studioul 5" inchid emisiunea si "Studioul 4". Pretext: s-a incins aparatura. Poetilor, filosofilor si artistilor li s-a pus astfel pumnul in gura. Rolul lor, in acreditarea lui Iliescu in ochii Romanilor, se incheiase. Nu mai era nevoie de figuratie.

    In acest timp, Iliescu se grabea la intalnirea secreta de la Ministerul Apararii din Drumul Taberei, unde ii asteptau capii Armatei si Securitatii. Dupa un accident minor de masina, in Piata Victoriei, Iliescu si-a facut aparitia la Ministerul Apararii cu oarece intarziere. Generahi Stanculescu, Chitac, Mortoiu si altii ii asteptau nervosi. Sedinta secreta a debutat pe un fond de haos si neliniste: multi se intrebau ce cauta un civil, ca Iliescu, printre ei. Iliescu a cerut crearea unui organism provizoriu, care sa preia puterea in tara, pana la viitoarele alegeri. La sfarsit, l-a numit pe generalul Guse, seful Statului Major General, ca sef al comandamentului central al revolutiei, iar adjunct pe generalul Chitac, in acel moment comandantul trupelor de Securitate. I-a numit pe generali, desi in acel moment Ion Iliescu nu avea nici o functie oficiala, era un simplu cetatean, director al unci edituri de stat. Apoi, insotit deo parte dintre cel prezenn!ti!, Iliescu s-a grabit sa ajunga in Piata Palatului. ii insoteau, printre altii, Militaru, Guse, Brucan si Roman. Capitanul Lupoi, omul lui Stanculescu, le deschidea drumul prin multime. Ajuns pe balconul C.C.-ului care, dupa intreruperea de o ora sij umatate a emisiei televiziunii, devenise singura tribuna a evenimentelor. Iliescu si-a modificat stilul. Saluta cu semnul victoriei, renunta la apelativul tovarasi, si se prezenta multimii drept sef al "Comitetului Salvani Nationale". Cum rumoarea din piata crestea, Iliescu adauga, pentru a linisti multimea: "Securitatea nu mai exista. Trupele Ministerului de Interne au fost subordonate Armatei." Rumoarea ostila a multimii l-a determinat insa pe Iliescu sa-si intrerupa discursul. A intervenit, salvator, gen. Guse, ca reprezentant al Armatei, care a reusit pentru moment sa mai calmeze atmosfera. Sfatuit de cei din grupul sau, Iliescu se vari iar in fata, si incearca sa castige multimea din piata !cu! diverse promisiuni. "Dictatorul va fi dus in fata justitiei', a anuntat Iliescu, o afirmatie pe care curand o va regreta. Cum multimea nu reactiona pozitiv, Iliescu mai adauga cateva fraze populiste, apoi anunta: "Vom trece acum la formarea conducerii provizoni." Abandonand balconul, unde se va instala Dumitru Mazilu (creatorul "Forumului Cetatenesc", dupa modelul ceh), intregul grup, cu Iliescu in frunte - afisand un aer destul de panicat - a disparut in sediul C.C.-ului. Pentru a scapa de supravegherea permanenta si neincrezatoare a revolutionarilor lui Nica Leon si a altora, micul grup al lui Iliescu a pretextat ca avea nevoie de liniste, pentru a lucra. Cu totii s-au baricadat in camera 226 de la etajul II, unde s-au incuiat, lasandu-l afara, in fata usii, pe post de cerber pe Cazimir Ionescu iar in interior, pe acelasi post, pe capitanul Lupoi. Din acest moment n-au mai intrat in cameri decat persoanele agreate de Ion Il!ie!scu. Afara, pe coridor, se adunau treptat barzii vechiului regim (ca Dumitru Popescu"Dumnezeu"), dornici cu totii sa se puna la dispozitia noii puteri democratice, dar si capi ai Securitatii, dintre care cel agreat de Iliescu a fost col. Gheorghe Ardeleanu, seful unitatilor anti-tero (U.S.L.A.). Care si-a pus pe loc, la dispozitia grupului de pucisti, toti cei 1600 de oameni ai sai. "Vom rezolva treaba, asa cum s-a discutat cu Victor" (Stanculescu), i-a spus Iliescu lui Guse, in timp ce avea in mana lista cu "persoane care ar putea ocupa posturi de raspundere". In camera 226 isi facea acum prezenta si Virgil Magureanu, cel care asteptase grupul ore in sir, in cladire, avand mare grija ca sa ramana permanent in spatele camerci de filmare. Postat in fata unei harti, Iliescu a luat legatura telefonica cu tovarasul Stanculescu, la Ministerul Apararii, cel care tinea permanent legatura directa, secretarul rosu)cu gen. Piotr Lusev! s!i ceilalti comandanti ai Tratatului de la Varsovia. Iliescu era obligat sa o faca. Comitetul Central nu era un punct operativ de comanda militara. Doar la Ministerul Apararii existau legaturi directe, secretizate, cu toti aliatii Pactului de la Varsovia. In primul rand, cu Moscova, cu Gorbaciov. intre timp, cei din grup dezbateau aprins firma sub care pucistii urmau sa se infatiseze natiunii si lumii. Generalul Militaru o tinea una si buna: "Dom'le, sa ramanem la Frontul Salvarii Nationale". Cum nimeni nu parea foarte entuziasmat, Militaru a adaugat: "Frontul Salvarii Nationale exista de sase luni!"(De fapt, el exista din 1988, cand fusese constituit conspirativ, la sugestia sovieticilor. Cum am vazut, cu sase luni mai inainte, Militaru se intalnise cu Iliescu in Parcul Herastrau pentru a-l informa de existentaFrontului, asadar ca aveau o concurenta la gratiile sovieticilor).

    Iliescu, fara jena, i-a informat pe ceilalti din camera ca el luase deja legatura cu ambasada sovietica, pentru a-i lamuri "cine suntem si ce vrem". Cel putin atat gasea de cuvunta Iliescu sa-i informeze pe cei din jur, in legatura cu convorbirea (ori convorbirile) cu sovieticii din acea zi. Sub pretextul ca sediul C.C. nu era un loc prea sigur - lipsea telefonul direct, firul rosu, cu Moscova si cu Pactul de la Varsovia - intregul grup s-a decis sa se refugieze la Ministerul Apararii, in Drumul Taberei. Conform amintirilor publicate de Dumitru Mazilu dar si a altor mariurii, se pare ca, pe drum, grupul s-a abatut mai intai pe la ambasada sovietica. Episodul este controversat, din motive usor de banuit. Totusi, las and deoparte alte marturii, intr-un documentar realizat la Bucuresti de CNN - in care sunt infatisate si tunelurile subterane, asa cum erau cele de sub sediul C.C. si Piata Palatului, pe care Ceausescu s-ar fi putut cu usurinta evacua - se sug!er!eaza ca grupul lui Iliescu ar fi facut o halta la ambasada, in acea seara.

    Imediat dupa plecarea lui Iliescu si grupului sau din sediul C.C.-ului, in Piata Palatului rasunau primele rafale. In jurul orelor 21 cadean primii morti. In mod subit, aparuse pericolul terorist, oameni descrisi de Iliescu ca fiind antrenati sa "traga din toate pozitiile". Timp de doua zile, asa-zisulpericol terorist ii va permite grupulul lui Iliescu sa castige timp, cu un dublu scop: 1) sa acapareze total puterea si 2) sa scape de Ceausescu, care cunostea mult prea multe despre Iliescu, familia sa si legaturile acestora cu Moscova. La orele 23, Iliescu reapare la TVR si citeste primul comunicat al Comitetului Provizoriu al"Frontului Salvarii Nationale". De fapt, textul fusese redactat initial de Dumitru Mazilu dar fusese modificat, pe ici pe colo prin punctele esentiale, de Silviu Brucan care nu agrease nici macar formula finala:"Asa sa ne ajute Dumnezeu", deoarece i se parea, ca amintea prea mult de monarhie. Iliescu a mai citit o lis!ta! cu membrii Comitetului Provizoriu, lista in care el se trecuse ultimul, sugerand astfel telespectatorilor aparenta sa lipsa de apetenta pentru putere.

    In realitate, lui Iliescu ii vor mai trebui inca dous zile pentrua pune mana complet pe putere - doua zile in care teroristii vor trage din toate pozitiile, provocand astfel peste o mie de morti si sute de raniti, cu totii oameni nevinovati - ca si pentru a se debarasa de incomodul (in viata) Ceausescu, tinut inca din 22 decembrie, la pastrare, intr-o unitate militara de la Targoviste, dar a carui arestare nu fusese anuntata poporului decat douazeci si patru de ore mai tarziu. Timp de doa zile, in mare taina, Iliescu nu se ocupase decat cu restructurarea aparatului militar si cel al Securitatii. Ultimul, activat din 24 decembrie, cand ofiterii fostei Directii a 5-a, care avusese misiunea sa apere sediile, fusesera convocati la Ministerul de Interne. Pe 23 decembrie, in editia unica a "Scanteii poporului", distribuita cu o remarcabila promptitudine, aparea urmatorul comunicat al lui Iliescu:

    "Noi, romanii, nu dorim sa copiem modelul vecinilor nostri. Protestul nostru era Indreptat impotriva lui Ceausescu, dar era in acelasi timp (un semnal) favorabil mentinerii unei etici socialiste. Avem nevoie de diversitatea de opinie si de “ordine socialista” [subl. n.].

    Insotit de fidelul sau pazuic, Gelu Voican Voiculescu, Ion Iliescu a mai aparut de doua ori la TVR, in dorinta de a linisti cele 4 milioane de membri de partid. Din Studioul 4 fusesera alungati intre timp artistii si poetii. Stirile erau citite de acelasi Marinescu George care citise in 22 decembrie decretul de instituire a starii de necesitate. Iliescu a anuntat ferm, cu acest prilej: "Va veni vremea unui proces drept, condus de “justitia poporului” (subl. n.)." La a doua aparitie, Iliescu a devenit mai pragmatic: "Toti civilii vor preda armele pe care le poseda pana la 25 decembrie, orele 17", altminteri ar fi urmat sa fie considerati teroristi. Grijuliu, Iliescu a reamintit ca toate organizatiile din tara se subordoneaza Frontului Salvarii Nationale. Apoi, instalat in biroul directorului general al Televiziunii de la etajul II si pazit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a inceput sa primeasca in audiente comunisti! d!e rang inalt. Un preot si trei tineri timisoreni, sositi cu o declaratie a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere si pluripartitism, au fost intampinati cu un refuz politicos. Peste cateva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvarii Nationale.

    6.

    UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI

    Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu frsesera arestati inca din dupa-amiaza zilci de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru u!ni proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae s!i !Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.

    Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la! c!ale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detalule executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, inasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor C!ea!usescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearceaf. Mai in!ta!i s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.

    Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detahi privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete,! p!e Ion Iliescu de Kremlin.

     

    PARTEA A DOUA

    SUB CUPOLA MAFIEI

    VIII

    ROMANIAGATE:

    LOVITURA DE STAT VALUTARA DIN 3 FEBRUARIE '90

    1.

    3 FEBRUARIE 1990: A DOUA LOVITURA DE STAT A FOST VALUTARA

    Un raport al Curtii de Conturi, intitulat Raportul public anual, privind contul general anual de executie bugetara pe perioada 1990-1992, inaintat Parlamentului Romaniei in iunie 1996, prezenta rezultatele unui control efectuat la Banca Romana de Comert Exterior (ulterior Bancorex). Conform raportului, s-a constatat Cu acest prilej ca, dupa 31 decembrie 1989, BRCE preluase ilegal de la Banca Nationala a Romaniei suma de 2030 milioane dolari. Suma - apartinand Statului roman - se constituise, in principal, din urmatoaele resurse: Rezerva de Stat a Romaniei, in valoare de 727,6 milioane dolari;Fondul Valutar Centralizat al Statului, in valoare de 1.106 milioane dolari; Conturile fostului Oficiu Economic Central "Carpati", in valoare de 153,4 milioane dolari si 43 milioane dolari puse de catre BNR la dispozitia fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperare Internationale.

    Aceste grave ilegalitati au fost sesizate Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie din 2 septembrie 1995, fara sa se declanseze urmarirea penala a vinovatilor. Cu toate insistentele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a pastrat o tacere totala, si destul de stranie, fata de aceasta uriasa delapidare a valutei Romaniei.

    Potrivit Raportului Curtii de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezerva de Stat in valutara a Romaniei - definita ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane dolari. Numai ca, la aceeasi data, aceasta suma figura in evidenta contabila a BRCE, ca imprumut financiar primit de la BNR, din Rezerva de Stat in valuta a Rornaniei. Desi BRCE sustine ca ar fi folosit cei 727,6 milioane dolari pentru asa-zise plati externe, Curtea de Conturi a constatat ca, in realitate, BRCE nu putea sa justifice acest lucru cu documente.

    Adevarata lovitura avea sa vina insa pe 3 februarie 1990, cand BRCE cumpara cei 727,6 milioane dolari, la cursul oficial. Adica, 1 dolar egal 14,45 lei! Care "lei" ii erau imprurnutati tot de Banca Nationala. Astfel, dintr-un foc, BRCE si-a transformat in lei datoria de 727,6 milioane dolari, care reprezentau rezerva valutara a Romaniei. Operatiune ilegala, deoarece BRCE - fara sa aiba competenta necesara - preluase intreaga Rezerva de Stat in valuta a tarii, majorandu-si propriile disponibilitati valutare cu suma mai sus mentionata. Conform Decretului 314/1978 al Consiliului de Stat - in vigoare la acea data - Rezerva de Stat in valuta a Romaniei era intangibila. Pe de alta parte, Legea Finantelor nr. 9/1972- si ea in vigoare la aceasi data - stipula ca fondul valutar facea parte dintre rezervele de stat ale Romaniei. Aceeasi lege mai specifica ca administrarea Rezervei de Stat in valuta se putea face doar prin lege. Astfel incat, lichidarea Rezervei de! S!tat in valuta nu era posibila decat printr-un Decret-Lege. Permitad lichidarea Rezervei de Stat valutare a Romaniei, Banca Nationala a incalcat flagrant Decretul nr.3 14/ 1978 al fostului Consiliu de Stat.

    Alt fond, "Fondul Valutar Centralizat al Statului" (FVCS) se gasea constituit - potrivit raportului Curtii de Conturi - pe numele Bancii Nationale, in baza decretului nr. 78/7 martie 1988. La 31 decembrie 1989 - constata Raportul - acest fond, care se cifra la 1.106 rnilioane dolari, se afla insa in evidennta BRCE (si nu a BNR), dar intr-un cont distinct, in afara bilantului. La 7 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale abroga Decretul nr. 78/1988, fara sa adopte o alta reglementare, care sa stabileasca cine si in ce conditii putea dispune de cele 1.106 milioane dolari. Astfel, invocand abrogarea Decretului 78/1988 - dupa cum constata Raportul Curtii de Conturi - BRCE (Presedinte Vasile Voloseniuc) nu a mai tinut o evidenta contabila si statistica distincta pentru incasa rile si platile din FVCS. Raportul Curtii de Conturi constata ca, la 25 junie 1990, BRCE lichidase practic contul FVCS, fara nici o dispozitie di!n !partea titularului, adica a Bancii Nationale. 1.106 milioane dolari se "topisera" astfel, in doar cateva luni, in buzunarele BRCE, fara ca aceasta banca sa aiba vreo autorizatie legala pentru administrarea fondului. Astfel, BRCE a devenit principala "resursa" de fabricare, imediat dupa 1990, a"miliardarilor de carton" si de "credite neperformante", acordate generos clientelei politice a Frontului Salvarii Nationale. Cardasia dintre Mafie si CFSN pornise cu dreptul, si ea va continua. Prin delapidarea valutei Statului roman din 1990 de catre BRCE, CFSN deschidea larg calea marilor "ingineni financiare" care an urmat, punand bazele "caracatitei" mafiote, care va secatui Romania. Asta nu era insa totul.

    Tot la 31 decembrie 1989, o suma cifrata la 153,4 milioane dolari, care constituia contul fostului "Oficiu Economic Central Carpati" (OECC), era insusita de acelasi BRCE (presedinte Vasile Voloseniuc), in ciuda faptului ca Decretul-Lege 30/18.01.1990, privind lichidarea contului fostului OECC, nu nominalizase BRCE ca administrator al acestei sume. Legal, suma de 153,4 milioane dolari ar fi trebuit sa fie preluate nu de BRCE, ci de patrimoniul statului, care nu era gestionat de BRCE, ci de Banca Nationala.

    Alte 43 milioane de dolari intrasera ilegal si disparusera in buzunarele fara fund ale BRCE. in baza unor decrete din anii 1982 si 1983, BNR pusese la dispozitia temporara a fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperarii Internationale (MCECI) 43 milioane de dolari, cu titlu de imprumut, - dobanda. Raportul Curtii de Conturi a constatat insa ca BRCE nu a restituit aceasta suma BNR, ci a cumparat-o la 3 februarie 1989. Deoarece cei 43 milioane de dolari de care beneficiase fostul MCECI fusesera alocati din rezerva valutara a statului, lichidarea obligatiei de restituire a sumei intra - potrivit Decretului-Lege nr. 10/31 decembrie 1989 -doar in competenta Guvemului Romaniei si nu a celor doua banci.

    2

    "BIG BROTHER & SONS": PRIETENII KGB-ULUI DIN ROMANIA

    Raportul Curtii de Conturi, care a sesizat Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie inca de la data de 2 septembrie 1995, ii considera raspunzatori pentru aceste "inginerii financiare" pe urmatorli:

    Vasile Volosniuc, presedintele BRCE - pentru ca a lichidat Rezerva de Stat valutara a Romaniei (727,6 milioane de dolari), fara sa aiba aceasta competenta pentru insusirea de cstre BRCE a sumei de 1.106 milioane de dolari din "Fondul Valutar Centralizat al Statului" (FVCS), pentru ca, dupa ianuarie 1990, nu a asigurat o evidenta contabila distincta in administrarea acestul fond, si pentru insusirea de catre BRCE a disponibilitatilor in echivalentul a 153 milioane de dolari de la "Oficiul Economic Central Carpati"

    Gheorghe Craiceanu si Dan Corneliu Pascaru - ambii la acea data vicepresedinti ai BRCE, pentru ca au fost de acord cu lichidarea Rezervei de Stat in valuta a Romaniei.

    Raportul Curtii de Conturi sublinia si consecintele acestor "inginerii valutare", comise inca din prirnele luni ale "erei ILIESCU", de doua banci de stat: datorita "deficientelor" (ca sa ne exprimam eufemistic) in evidentierea rezervelor de stat in valuta, constatate atat la BRCE cat si la Banca Nationala, nu s-a mai putut realiza o cunoastere reala a gestiunii acestor fonduri, ceca ce a determinat indatorarea statului roman cu circa un miliard de dolari din strainatate. Se stie ca Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) fusese infiintata de Ceausescu in 1968 - avand printre actionarii sai secreti si capi ai mafiei italiene, apropiati lui Lucio Gelli si gruparii "Proaganda Due" (P.2). in principal, cu scopul de a se derula prin intermediul acestei banci jongleriile valutare ale celor 47 firme capuse ale lui Ceausescu, care mijloceau, contra comision, marile contracte intre firmele de stat romanesti si cele occ!id!entale, de genul "Dunarea", "Terra", "Argus" etc., toate incadrate cu ofiteri DIE (Directia de Informatii Externe), recrutati din ASE (Academia de Studii Economice), instruiti apoi in scolile Securitatii de la Baneasa, Branesti, Gradistea. Rolul firmelor capuse flind acela de a obtine comisioane din O.V. (operatiuni valutare), prin care sa fie alimentate conturile personale secrete ale clanului Ceausescu din Austria si Elvetia, conturi estimate in decembrie 1989 la cateva miliarde de dolari. Noii emanati, care acaparasera printr-odiversiune terorista puterea in decembrie 1989, acaparau, printr-o tipica inginerie financiara, Rezerva de Stat si Fondul Valutar Central al Romaniei, doua luni mai tarziu, in februarie 1990.

    Fapt care echivala cu o veritabila lovitura de stat valutara.

    Se punean astfel bazele pentru fabricarea de catre BRCE a miliardarilor de carton ai regimului Iliescu, pentru finantarea celor catorva zeci de firme capuse conduse de vechile cadre ale erei ceausiste si pentru arhitectura marilor credite neperformante, prin care banii statului intrau in buzunarele catorva mafioti, deturnati prompt in conturile secrete ale acestora din diverse paradisuri financiare (Insulele Cayman, Bahamas, Antigua etc.).

    Un scenariu absolut similar se derula - nu intamplator - in Rusia post comunista, dar la propotii, evident, mult mai mari. Scenariul fusese elaborat inca din '88-'89, in fosta URSS, si aplicat apoi in toate statele foste comuniste. Prin cooperativa Big Brother & Sons se urmarea sa se deturneze banii statului si averea deficitului partid comunist in mainile a 250 de ofiteri KGB, insarcinati sa conduca - exact ca omologii Romani -structura financiara invizibita la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans de persoane. Richard Palmer, fost sef de antena (rezidenta) a CIA la Moscova intre 1992 si 1994 - devenit ulterior vanator bancar de credite, cu firma sa "Cachet Intarnational Inc" - mentiona intr-un raport secret urmatoarele:

    "In octombrie 1990, cei 250 de ofiteri ai Primului Directorat al KGB au fost transferati la Directia Proprietatilor din Comitetul Central, in prezent condusa de Pavel Borodin. Ei trebuiau sa organizeze o structura capabila sa coordoneze noua activitate economica. De la conducerea KGB, asa cum o demonstreaza alte documente, au venit instructiuni pentru a se capta “prieteni” credinciosi, aflati mai demult in relatii sub “acoperire” cu KGB, intrucat acestia urmau sa-si asume responsabilitatea managementului noilor societati. Aceste societati au fost apoi alimentate de “Politbirou”, prin rezolutia din 11 iunie 1991, semnata de Mihail Gorbaciov, care a conferit “noilor banci” si “noilor firme” (unele in strainatate) 600 milioane dolari"

    Ca si in Romania post decembrista, si in Rusia prietenii KGB-ului au facut o treaba minunata si de anvergura, sub raportul transferurilor clandestine de fonduri ori insusirii unor halci intregi din patrimoniul national. Doriti cateva cifre?, intreba retoric Palmer, referindu-se strict la Rusia.

    "Ei bine: au transferat imediat in strainatate 8 tone metrice de platina, 60 de tone metrice de aur si o cantitate practic incalculabila de diamante. Precum si o suma valutara estimata la circa cincizeci miliarde de dolari. Bogatia Rusiei a disparut intr-o gaura neagra, si singuri directorli KGB-ului au avut cheile in mana."

    Cum vedem, pastrand proportiile, nu altfel au mers lucrurile in Romania postdecembrista, inca din primele luni ale lui Illiescu, cand s-au pus bazele crimei organizate financiar-bancare. Am vazut cum au disparut intr-o gaura neagra, cu ajutorul BRCE, Rezerva de Stat Valutata a Romaniei, precurn si Fondul Valutar Centralizat al Statului. Cine anume au fost "Kaghebistii" nostri, insarcinati cu organizareastructurii financiare invizibile din Romania, la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans si cine sunt acei "prieteni ai KGB-ului" de la noi, care aveau relatii acoperite cu Securitatea cu mult inainte de '89, ori cei care urmau dupa '90 sa managerieze noile banci si noile firme - toate acestea va la sam pe Dvs. sa le ghiciti. Sa ghiciti, si, altfel spus, cine ar putea fi echivalentii lui Berezovski, Hodorcovski, Smirnov, Potanin si altii ca ci, in Romania post-decembrista. Sa ghiciti bancherii flamboi!an!ti si afaceristii regimului Iliescu. Noi ne vom ocupa de pasul urmator al mafiei financiar-bancare: marile ingineni financiare ale caracatitei romanesti, din perioada de aur a erei Iliescu. Inginerii care au golit bancile si au lichidat economule populatici. caracatita ale carci tentacule - in ciuda unor falimente - continua sa sugrume si astazi economia romaneasca si pe cetateanul roman.

    IX

    CARACATITA BANCARA: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU

    (1990-1996)

    TENTACULA "BANCOREX"

    Dupa lovitura din 3 februarie 1990, cand BRCE - metamorfozata sibilinic ulterior in Bancorex - a preluat ilegal "Rezerva de Stat" in valuta a Romaniei (727,6 milioane dolari), la cursul de 14,45 lei/dolar, apoi Fondul Valutar Centralizat al Statului (1.106 milioane dolari) si valuta din contul "Oficiului Economic Central Carpati" (153,4 milioane dolari) - cu concursul FSN - aceasta banca a devenit principalulsuport al politicienilor partidelor aflate la putere si al oamenilor de afaceri care amusinau, dupa 1989, in jurul puteni constituite de Ion Iliescu. Aitfel spus, Bancorex a devenit suportul clientelei, politice si afaceristice, din spatele paravanului pe care l-au constituit, succesiv, FSN-ul si gruparile sale politice derivate. In perioada 1990-1996, in jurul acestei banci vor gravita cele mai importante inginerii financiareale miliardarilor de carton, fabricati pe banda rulan!ta!. Dosarele din afacerea Bancorex corespund, de fapt, marilor ventuze ale tentaculelor caracatitei bancare, constituita de Mafie in Romania. Prezentam doar cateva din aceste ventuze mafiote.

    1. VENTUZA "VALEOLOGIA"

    Acordarea de credite ilegale societatii Valeologia din Chisinau, o acoperire a mafiei ruse, kaghebiste. In iulie 1997, Curtea de Conturi a constatat ca Bancorex a acordat, in penoada 1992-1993, credite in valuta societatii Valeologia, cu toate ca firma din Chisinau nu era autorizata sa efectueze operatiuni de comert in Romania. Cu toate ca stia acest lucru, presedintele Bancorex din acel moment (Dan Pascariu) a aprobat creditele, prin care Valeologia a achizitionat autoturisme ARO romanesti, pe care le-a comercializat in spatiul mafiotic ex-sovietic. Conform "Directiei de Combatere a Crimei Organizate" din IGP, prejudiciul adus Bancorex prin aceasta activitate ilegala a fost de 3,9 miliarde lei si 137 milioane USD, la o prima estimare. Pe langa Dan Pascariu, au mai fost acuzati: Razvan Temesan, Gh. Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Imediat, in!sa!, a intrat in actune Mafia politica. Interesata, in cel mai inalt grad, de musamalizarea cazului. Astfel, propunerea Politiei de trimitere injudecata a lui Dan Pascariu a fost refuzata de procurorul Alexandru Tuculeanu din Parchetul General, care a dispus neinceperea urmaririi penale. Urmarea? Procurorul a fost avansat director-adjunct (Ulterior, Parchetul a infirmat, totusi, solutia data de procurorul Tuculeanu).

    2. VENTUZA "ASTRAL"

    Rechizitoriul din acest dosar ii acuza pe fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, de abuz in serviciu si de prejudiciu adus bancii, prin favorizarea firmei Astral din Bucuresti, care a cumparat 1816 113 USD, dupa data de 4 mai 1992 - cand a intrat in vigoare noul "Regulament pentru Operatiuni Valutare" - la cursul de doar 226 lei/USD, si nu la cursul de scliimb al zilei, atunci cand s-au efectuat platile in valuta ale firmei Astral. Diferenta, intre cele doua cursuri a prejudiciat Bancorex cu suma mentionata mai sus. Dupa aceeasi inginerie financiara au mai fost favorizate si alte firme: Dima, Armendi, Prodexport, Chimexim etc. Asa incat, prejudiciul real adus Bancorex prin aceasta inginerie financiara era, in realitate, mult mai mare.

    3. VENTUZA "S.A.N.C.A."

    Cea mai importanta sucursala a Bancorex - sucursala "Lipscani" Bucuresti - a acordat grupului de societati S.A.N.C.A., proprietatea altui sustinator FSN, Alexandru Raducan, credite in valoare de 45 milioane USD (in lei si valuta), in conditiile in care procentul de acoperire al S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar la 70% din valoarea creditelor. In urma extinderii cercetarilor, s-a constatat ca fosta directoare a sucursalei Lipscani (Ana Capetti) a transinis unor institutii financiare straine titluri de valoare ale bancii, in scopul de a obtine un credit extem de 37 milioane USD pentru patronul S.A.N.C.A., fara aprobarea conducerii Bancorex. Denuntata de Razvan Temesan, fosta directoare l-a acuzat, la randul ei, pe acesta ca ar fi fost, in realitate, la curent cu creditele lui Raducan.

    4. VENTUZA "MEGAPOWER"

    IIRUC Bucuresti, societate cu capital de stat, si firma arnericana "Victor" - specializata in producerea unor componente electronice folosite si in industria spatiala - au format o companie mixta,Megapower, declarata in stare prefalimentara in 1994, de catre Tribunalul din San Francisco. Bancorex, prin Razvan Temesan, a acceptat totusi in aceste conditii finantarea directa a societatii cu 3,2 milioane USD, dupa o analiza efectuata de Grigore Maimut, directorul-adjunct al Sucursalei Lipscani a Bancorex. Printr-o societate- satelit Bancorex, Confidentia din Gibraltar - Bancorex a mai pompat 1,2 milioane USD in Megapower. Suma care s-a adaugat celor 11 milioane USD, capitalul initial investit de IIRUC in Megapower, fara ca firma mixta sa poata face altceva decat sa-si mai reduca, cat de cat, pierderile. Directorul adjunct Grigore Maimut a fost acuzat de Razvan Temesan pentru acordarea de credite !fa!a respectarea normelor legale. Prin dezvaluiri ulterioare, Grigore Maiinut l-a implicat insa si pe Razvan Temesan, precum si o serie intreaga de politicieni care au sustinut, in mod suspect, firma mixta falimentara: Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu, ba chiar si Theodor Stolojan.

    5. VENTUZA "TEMESAN"

    Fostul presedinte Bancorex - si principalul pion al regimului Iliescu in cadrul sistemului financiar-bancar de dupa 1990 - a fost arestat pe 9 iulie 1997, sub acuzatia de abuz in serviciu. Concret, Temesan -tatal multor miliardari de carton, fabricati in Romania, prin acordarea de catre presedintele Bancorex a celebrelor credite neperformante, doar pe baza bunelor intentii - a fost invinuit doar pentru ca a atribuit 34 de autoturisme, proprietatea bancii, unor persoane si institutii de stat, cu suportarea cheltuielilor de catre banca. Prejudiciul calculat: 591 milioane lei. Astfel, desi impotriva lui Temesan se formulasera acuzatii cu mult mai grave, si desi acesta avea deschise alte doua dosare, Parchetul a preferat sa-l invinniasca pe presedintele Bancorex doar pentru afacerea automobilelor. Avocatii lui Temesan au reusit, in scurt timp, sa obtina eliberarea sub control !ju!diciar a omului care simboliza, in ochii opiniei publice romanesti, intreg sistemul financiar bancar, tip caracatita, de dupa '90.

    6. VENTUZA "ELVILA-POOLCEG"

    Razvan Temesan si staff-ul Bancorex au fost acuzati si de incalcarea "Regulamentului Operatiunilor Valutare", cand au van dut firmei Elvila, in afara pietei valutare - in cateva transe - suma de 5,6milioane USD. Razvan Temesan a acordat si firmei lui George Constantin Paunescu - Poolgec - mai multe credite, fara acoperire in cont, prin eludarea normelor bancare. Ulterior, Temesan a renuntat sa mai incaseze de la Paunescu dobanzile de 6% pe an, care se percepeau creditelor restante. PrejudiciuBancorex: 198 mlioane lei.

    TENTACULA "BANKCOOP"

    Banca de Credit Cooperatist - Bankcoop - constituie alt exemplu de manipulare mafiota a sistemului financiar bancar al erei Iliescu, prin care au disparut, ca intr-o gaura neagra, depunerile populatiei. Cooperatia, prin autonomia de care a beneficiat inainte de '89, a fost singura activitate cu caracter privat din Romania, ingaduita de autoritatile comuniste. Astfel ca, in 1990, aceasta dispunea de un patrimoniu de mai multe miliarde de lei (la valoarea de atunci). Profitand de vidul legislativ, apoi de un cadru legislativ cu numeroase lacune, manageni cooperatici - avand stranse legaturi cu FSN-ul - si-au arogat dreptul de a dispune de patrimoniul a 6,5 milioane de cooperatori, transformandu-se din administratorii averii acestora, in proprietarii ei. Mass-media a dezvaluit numeroasele escrocherii economice si fmanciare din cooperatie si a nominalizat grangurii care au tras pe sfoara cei 6,5 milioane de roman, de!pu!ndtori la Bankcoop, fara ca regimul Iliescu sa reactioneze. In ultimii ani, insa, ingineriile financiare mafiote au iesit, una cate una, la iveala: cazul Bankcoop, apoi FNI si, potrivit unor experti, la orizont se profileaza cazul World Trade Center. Atat in cazul Bankcoop, cat si FNI, actorul principal a fost Centrocoop,care nu a fost tras inca la raspundere. Alexandru Dinulescu, fost presedinte Bankcoop si vicepresedinte Centrocoop -considerat singurul mare vinovat, a fugit, dupa cum se pare, undeva in SUA, unde si-ar fi intemeiat o banca, pe spezele celor 6,5 milioane de cooperatori romani praduiti. Ingineria financiara a inceput odata cu constituirea bancii Bankcoop, utilizandu-se fondurile Cooperatiei de Consum si Credit. Practic, decapitalizarea "Cooperatiei de Consum si Credit" a fost realizata prin infiintarea bancii Bankcoop din fondurile Cooperatiei. Apoi, prin preluarea de cat!re! Bankcoop a unor active la preturi derizorii si acordarea de credite peste credite clientelei politice a regimului Iliescu, prin incalcarea Legii 33/1991 ca si prin calcularea unor dobanzi mai mari decat de cele legale unitatilor "Cooperatiei de Consum si Credit”. Toate acestea constituie o mostra a stilului mafiot prin care o banca topea banii depunatorilor sub regimul FSN. Sa vedem insa mai indeaproape cum se proceda, pentru a intelege mai bine sistemulingineriei financiare Centrocoop-Bankcoop, care a devalizat conturile a 6,5 milioane de romam cinstiti.

    Schema functiona astfel: o unitate cooperatista era obligata de granguni Centrocoop sa subscrie actiuni la Bankcoop. Cum, de regula, uniunile cooperatiste invocau lipsa banilor, Bankcoop le imprumuta.Astfel, o multime de unitati cooperatiste s-au pomenit actionare Bankcoop, cu banii imprumutati tot de Bankcoop. Urma faza a doua a inginenei financiare: Bankcoop stabilea niste dobanzi inrobitoare, mai mari decat cele din contractele de creditare, precum si dobanzi la dobanzi. In timp ce grangurii Bankcoop - aceiasi ca la Centrocoop - tineau banii in conturile bancii, unitatile cooperatiste falimentau, vazandu-se suite sa vanda din active, pentru a-si achita dobanzile sau furnizorii. Un exemplu este Federalcoop Ilfov, care in 1992 a contractat un credit de 7 inilioane lei la Bankcoop. Banii au ramas laBankcoop, care a calculat dobanzi de 3,265 milioane lei in 1992 s!i !de 4,2 milioane Iei in 1993. La 28 februarie 1994, Bankcoop anunta inca majorarea dobanzilor la 90% pentru credite si 250% pentru dobanzi neachitate. In acest conditii, la un credit de 7 milioane lei, dobanada pe 1994 s-a ridicat brusc la 1,4 milioane lei, adica de peste 7 ori valoarea creditului. Pentru credit plus dobanda neachitata la 31 decembrie 1993, s-a calculat o dobanda de 1,04 miliarde lei.

    "Bankcoop, in loc sa sprijine Cooperatia de Consum in penoada de trecere la economia de piafa, potrivit art. 1 din statutul bancii, falimenteaza cooperatia prin metodele folosile..." constata un Control Financiar Intern al Centrocoop.

    Legea a dat si ea o mana de ajutor. Astfel, legea 109/1996 a facut ca in statutele cooperativelor sa nu fie inscrisa valoarea capitalului social subscris si varsat de membrii cooperatori.

    Pe acest fundal cetos, grangurii Bankcoop au actionat in forta. Fostul presedinte al bancii, Alexandru Dinulescu, a subordonat practic Bankcoop intereselor sale personale si, bineinteles, clientelei politice a fostei puteri. Tentacula Bankcoop a avut - ca si Bancorex - cateva ventuze celebre. Iata cateva din acestea.

    1. VENTUZA "DINULESCU"

    Doi oameni de afaceri, Vasile Loga si Nahor Mordehai, l-au denuntat pe presedintele Bankcoop, Alexandru Dinulescu, deoarece le-a solicitat 30 000 USD, pentru aprobarea unui imprumut operativ. Pe 19 februarie 1997, Alexandru Dinulescu a fost arestat, sub acuzatia de luare de mita si pentru acordarea preferentiala a creditului celor doi. Presedintele Bankcoop a ramas in arestul Rahova pana la 16 mai 1997, cand au fost finalizate cercetarile si Dinulescu a fost trimis in judecata. Din motive medicale, Alexandru Dinulescu a fost insa eliberat, sub control judiciar si a disparut ulterior din tara. In timpul arestului, Dinulescu nu a stat degeaba: el l-a denuntat, la randul sau, pe omul de afaceri George Constantin Paunescu, ca a preluat prin metode nelegale pachetul majoritar de la banca, in scopul altei inginerii financiare,ceea ce a condus la cercetarea penala a lui George Constantin Paunescu.

    2. VENTUZA "TRALIDA"

    Consta intr-un credit in doa transe de 10,8 miliarde lei, aprobat de Bankcoop unei firme la care era asociat insusi presedintele bancii, Alexandru Dinulescu. In fapt, Dinulescu, impreuna cu firma Meteor, cuAndreea Business Bucuresti si cu omul de afaceri Gheorghe Dragodan au constituit societatea Thalida Chiajna, specializata in productia de cartuse pentru vanatoare. Imediat, Andreea Business a fost creditata de Bankcoop, la presiunile lui Dinulescu, cu 360 milioane lei, ca sa achizitioneze terenul pentru constructia proiectatei fabrici de cartuse. Apoi Alexandru Dinulescu a aprobat firmei Thalida - la care era asociat - un prim credit de 5,2 miliarde lei, fara respectarea normelor de garantare bancara. Trei luni dupa acordarea primului imprumut, Dinulescu acorda firmei restantiere Thalida un alt credit de 5,6miliarde lei. Rezultatul: la trei ani de la finantare, Thalida ! n!u produsese nici un singur cartus! Gaura de 10,8 miliarde, facuta chiar de presedintele bancii, era inscrisa insa in contul Bankcoop.

    3. VENTUZA "MERCEDES"

    Acelasi Alexandru Dinulescu a mai fost acuzat, in alt dosar, de contrabanda, fals intelectual si uz de fals. In mai 1994, Dinulescu a achizitionat pentru banca un autoturism marca Mercedes din Austria, la pretul de 40 000 USD. Folosind documente vamale falsificate, Dinulescu a inlocuit insa factura originala cu o factura contrafacuta, in care se mentiona un pret al autoturismului de doar 5 500 USD, de opt ori mai mic. Astfel, prin eludarea taxei vamale corecte, in raport cu pretul real al autoturismului, Dinulescu a adus un prejudiciu Statului roman de 60 milioane lei. La un singur automobil trecut prin vama!

    4. VENTUZA "VITROM"

    Societatea Vitrom Bucuresti numara printre actionarii sai Bankcoop-ul, dar si persoane fizice, printre care pe fiul lui Alexandru Dinulescu. Prin intermediul tatalui - presedinte al Bankcoop - societatea Vitrom a fost sprijinita pentru a obtine un credit de la Banque Nationale din Paris de 20 milioane franci francezi, garantati de Bankcoop. Se pare ca in urma tranzactiei, Dinulescu tatal si fiul au obtinut comisioane consistente.

    Generalul Ion Pituiescu, care s-a ocupat de ingineriile financiare de la Bankcoop, sustinea ca Alexandru Dinulescu a scapat deoarece "multii demnitari au intervenit in favoarea presedinteiui banccii - consilieri ai presedintelui Iliescu, membrii ai guvernului Vacaroiu - astfel incat s-a ajuns la tergiversarea urmaririi penale (...) ceea ce i-a permis lui Dinulescu sa puna la punct documentele contabile si sa distruga probe care puteau fi administrate contra lui."

    TENTACULA "CREDIT-BANK"

    Afacerile de la Credit-Bank implica un numar mare de ventuze si personaje controversate, asa incat vom prezenta doar o sinteza a ingineriilor financiare din aceasta banca.

    1. VENTUZA "MARCEL IVAN"

    Arestat in urma denuntului celebrului Gigi Kent (Vasile Gheorghe), actionar principal al bancii, pentru luare de mita, Marcel Ivan (presedintele Credit-Bank) a mai fost acuzat ulterior si de: falsificarea documentelor de evidenla contabila, falsificarea bilanturilor contabile, prin majorarea fictiva a capitalului social varsat, precum si de acordarea unor credite preferentiale, fara garantii. Pentru achizitionarea de catre banca a unui teren din Bucuresti, in documente a fost mentionata suma de 661 685000 milioane lei, in timp ce vanzAtorul a primit doar 180 000 dolari. Marcel Ivan si colaboratorii sai insusindu-si restul de 379 milioane lei. Colaboratorii lui Marcel Ivan au fost ulterior arestati, impreuna cu presedintele Credit-Bank. Acesta a fost invinuit ca acordase, intre altele, credite de miliarde fara garantie finului sau, ilie Alexandru, patronul Hermes-ului de la Slobozia, lui Florea Niculescu, presedintele lui Aem !Sp!ecial Service (la care mai erau asociati Marcel Ivan si Steriu Popescu, adica presedintele si vicepresedinteleCredit-Bank), lui Gigi Kent si multor altora. Condamnat la sase ani inchisoare, Marcel Ivan a facut recurs si a scapat de arestul preventiv, invocand motive medicale.

    2. VENTUZA "STERIU POPESCU"

    Vicepresedintele Credit-Bank, Steriu Popescu, a adus bancii, la randul lui, un prejudiciu total estimat la 250 miliarde lei. Dintre care 10 miliarde in calitate de beneficiar al unor credite iar restul, prin aprobare ilegala a altor credite, dintre care: 300 000 USD (7,3 miliarde lei) societati Topolina Oil; 36 miliarde lei firmelor lui Ilie Alexandru (cu acordul lui Marcel Ivan); 200 000 DM si 335 milioane lei societatiiConstant din Slatina; 300 000 DM si 726 milioane lei cetateanului Hans Kundrus (din Germania), printr-o dispozitie ilegala de plata; 400 000 USD lui Dan Octav, fara garantii bancare. Steriu Popescu a mai fost acuzat si ca si-a transferat intr-un cont personal 100000 USD din contul unor clienti ai Credit-Bank, precum si alti 30 000 USD din contul unui alt deponent. A parasit tara imediat dupa demararea anchetelor, cu concursul generos al autoritatilor regimului Iliescu.

    3. VENTUZA "ILIE ALEXANDRU"

    Miliardarul din Slobozia a adus un prejudiciu total Credit-Bank-ului estimat la 36,5 miliarde lei. A fost creditat, fara garantii, cu 1,2 milioane USD, 2,1 milioane DM si 18,8 miliarde lei, dovedindu-se apoi ca acesta nu avea nici o posibilitate de a mai returna ceva. Ilie Alexandru a fost arestat abia in 1997, pentru inselaciune, fals si uz de fals, intr-o afacere cu grau. Imprumuturile luate de la Credit-Bank au fost folosite de Ilie Alexandru ca sa construiasea in Baragan o replica fidela a Southfork-ului din serialul "Dallas". Omul mai planuia sa construiasca, la Slobozia, si un Turn Eiffel. Ilie Alexandru a fost implicat si intr-un alt dosar: falsificarea unor cecuri, emise de Banca Ion Tiriac. Prejudiciul imputat in acest dosar: 1,09 miliarde lei.

    4. VENTUZA "GIGI KENT"

    In octombrie '89, Gigi Kent (Vasile Gheorghe) tocmai ispasea o condamnare de 13 ani: pelitni specula, luare de mita si abuz in serviciu.In urma decretului de gratiere emis de Iliescu in ianuarie 1990, Gigi Kent a fost pus in libertate si a parasit imediat Romania. A revenit curand, devenind actionar principal la Credit-Bank, si beneficiind de numeroase facilitati din partea presedintilor succesivi ai bancii. Astfel, pentru a stinge din datoriile foarte mari ale firmelor lui Gigi la Credit-Bank, unul din presedinhi Credit-Bank- raposatul Emil Cioflan - a achizionat hotelul Turist din Tecuci, de la Gigi Kent, cu 9,7 miliarde lei, desi acesta il cumparase doar cu 240 milioane lei. Gigi Kent a derulat si alte afaceri cu Credit-Bank, paguboase pentru banca: a comandat, la un pret triplu fata de cel oferit de alti furnizori, saculeti pentru ambalat bani, intr-o cantitate suficienta pentru urmatorii o sut!a !de ani; tot la preturi mult umfiate, Gigi Kent a mai furnizat bancii: fisete, calculatoare si sisteme de alarma. In materie de credite preferentiale, Gigi Kent a beneficiat de 8,5 miliarde lei, 5,8 milioane USD si 2 milioane DM, prin intermediul vicepresedintilor Tudor Stanica si Steriu Popescu.

    5. VENTUZA "AERO SPECIAL SERVICE"

    Societatea Aero Special Service, condusa de Florea Niculescu, a devenit unul dintre debitorii cei mai importanti ai Credit-Bank, dupa ce a beneficiat de credite preferentiale totalizind 26,6 milioane USD si 3,1 miliarde lei. Printr-o intelegere interbancara din decembrie 1995, Razvan Temesan a rascumparat, in numele Bancorex, creditele lui Aero Special Service de la Credit-Bank. Societatea lui Florea Niculescu a vandut apoi avioanele din patrimoniu, cu 10 milioane USD, unei socieati din Cipru, care le-a revandut unei firme a lui Ion Tiriac. Ceea ce a determinat Credit-Bank sa depuna un denunt impotriva lui Florea Niculescu, pus sub urmarire penala abia in aprilie 1997, pentru inselaciune in dauna avutului public. Tot Credit-Bank mai acordase, cu generozitate, credite preferentiale si altora: Sever Muresan (16 miliarde lei), Leonida Teohari, patronul grupului de firme Darianne (47 miliarde lei),! N!icolae Apostol de la Petrol Company (7 miliarde ici).

    TENTACULA "COLUMNA BANK"

    Ingineria financiara de la Columna Bank a prezentat un anumit grad de sofisticare, in raport cu altele. Schema era de import, apartinea repertoriului mafiei internationale. Columna Bank a aparut prin asocierea a patru persoane fizice din Romania, avand fiecare un aport de 120 milioane lei, cu un cetatean german avand un aport de 300 000 USD, si firma elvetiana Manel Finanz A. G. care, cu un capital social de 7,7 milioane USD, a devenit proprietara bancii in proportie de 93%. Suspiciunile au pornit de la detaliul ca Manel Finanz, proprietara elvetiana a lui Columna Bank, avea profil de societate anonima, fara vreo activitate reala in Elvetia. Administratorul firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu cateva persoane din Romania pentru investirea banilor. Fostul sefal IGP, Pavel Abraham, a dezvaluit insa ca banii proveneau, in realitate, din Romania. Iar Urf Von !Da!niken, seful politiei elvetiene, a declarat intr-un interviu din saptamanalul CASH, care apare la Berna, ca "in spatele bancii se afia serviciie secrete romanesti". Cert este ca unul dintre actionarii Romani a fost identificat in persoana socrului lui Virgil Magureanu, in acel moment director al SRI. Ingineria de la Columna Bank -proprietatea unei societati anonime din Elvetia care rula, de fapt, fonduri provenind din Romania - s-a dovedit profitabila doar pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna. Cu creditele acordate generos de banca, firmele Euro-Columna au cumparat pachetele majoritare de actiuni de la societa tile de stat din domeniul ingrasamintelor, operatiune in care a fost implicat si fostul presedinte al FPS Emil Dima, unul dintre pionii regimului Iliescu. De altfel, FPS a deschis la Columna Bank un cont de 64 miliarde lei si 10 milioane USD. La care s-au adaugat si CEC-ul cu 30 miliarde lei, RENEL !cu! alte cateva miliarde si altii.

    Ortansa Niculescu, cea care i-a succedat la presedintia bancii lui Vasile Bostan, a recunoscut de altfel ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele satelit. Ulterior, FPS nu si-a mai putut retrage fondurile decat apeland la BNR si Ministerul de Interne. Rezumand: sume de bani murdari - provenind, probabil, din diverse operatiuni speciale, - au fost spalati, via Elvetia, prin Columna Bank sireinvestiti apoi, sub forma de credite, in firme-satelit interesate sa acapareze industria ingrasamintelor romanesti.

    TENTACULA "DACIA FELIX"

    Cu sprijinul Bancorex, Sever Muresan a devenit actionarul majoritar al bancii "Dacia Felix", dupa ce in 1990 si-a intemeiat firma Paniro Bucuresti, in asociatie cu Croassant de France. Ingineria financiara a inceput in momentul cand Bancorex a creditat Panim cu 16,6 milioane franci francezi iar Sever Muresan i-a transferat la Banca Dacia Felix din Cluj, sub titlul de contribuie la capitalul social. Grupul de firme al lui Sever Muresan a acaparat astfel 68% din Dacia Felix. In 1997, Sever Muresan avea o datorie cifrata la suma record de 1171 miliarde lei.

    1. VENTUZA "CADEWELL-INSULELE VIRGINE"

    Sever Muresan, in complicitate cu vicepresedintele Daciei Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitionarii de otel-beton, care ar fi urmat sa fie exportat societatiiCadewell din Insulele Virgine, binecunoscut paradis financiar international. Mircea Hossu a intocmit insa documente bancare din care sa rezulte ca Sever Muresan restituise catre Dacia Felixcontravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv, pentru o parte din credit. Actele utilizate in acest scop fusesera emise de Fondo Sociale di Cooperazione Europeea, cu sediul la Milano, care nu avea insa dreptul sa efectueze operatiuni bancare. Investigatiile au scos la iveala si faptul ca Fondo Sociale apai\inea Ini Muresan si Hossu, nefiind altceva decat o firina-paravan pentru afacerile oculte ale celor doi. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiara Cadewell - In!su!lele Virgine:

    1000 miliarde lei.

    2. VENTUZA "S.V. INTERNATIONAL TRANZACTION"

    Tandemul Muresan-Hossu a mai supt 17,5 miliarde lei, precum si alte 160 milioane USD de la Dacia Felix in 1990. Bancorex - nava amiral a mafiei financiare sub regimul Iliescu -a emis o scrisoare de garantie in favoarea firmeifranceze S.V. (Sever Muresan) International Tranzaction, in baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra - despre care toata lumea, cat de cat informata, stie cui apartinuse inainte de '89 - pentru derularea unei afaceri fantoma. Sever Muresan a utilizat ilegal scrisoarea de garantiie, prin intermediul complicelui sau Mircea Hossu - de credite in valoare insumata de 17,5miliarde lei. La care s-a mai ada ugat o alta ventuza, de doar 160 milioane USD, din contul Daciei Felix, care formeaza obiectul unui dosar de cercetare penala distinct.

    Sub povara creditelor neperformante, devalizate prin diversele inginerii financiare derulate sub regimul Iliescu, toate aceste banci au falimentat, inghitind economiile a milioane de Romani. Intre 1990-1997,Caracatita bancara creata sub regimul Iliescu a cunoscut in Romania epoca sa de aur, avand tot ragazul ca sa se implanteze si sa se ramifice, intr-o tara devenita un loc preferat pentru jongleriile financiareale Mafiei.

    X

    LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA' CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDAR

    VIOREL HREBENCIUC (fost prefect de Bacau, seful campaniei electorale a lui Ion Iliescu si a PDSR in 1992, secretar general al Guvernului Romaniei intre 1992 si 1996)

    Supranumit de presa Nasul mafiei politico-financiare, implicat in nenumarate scandaluri de coruptie. Intervine pentru musamaliaarea unei crime savarsite in beciurile Politiei din Onesti. Ofiterul cercetat - seful politiei judetene Bacau - are o intrevedere, inlesnita de Hrebenciuc, cu procurorul general adjunct, Mugurel Florescu. Incadrarea faptei savarsita de seful politiei este schimbata. Acesta scapa doar cu o condamnare de doi ani si sase luni, dupa interventia lui Hrebenciuc; afacerea Coastal Petroleum NV: interventia secretarului general al guvemului scade datoria lui Coastal catre Arpechim SA din Pitesti de la trei milioane dolari SUA, la un milion dolari SUA, acuzat pentru trafic de influenta in favoarea patronului firmei Intermeridian, irakianul Hatan Faraj, implicat in afacerea "Kamel Kadur”, supranumit siimparatul oilor; conform raportului Comisiei anticoruptie din 1994, Viorel firebenciuc s-a facut vinovat si d!e !deturnare de fonduri din bugetul acordat simstratilor de la inundatii, catre echipa "Sportul Bacau", televiziunea Bacau, Consiliul Judetean si scoala din satul Stanilesti, interventii si trafic de influenta in favoarea firmelor SC CAROM SA si SC ELAN SRL, prin care cere institutiilor abilitate, in speta Garzii Financiare Bacau, sa radieze pasajele ce definesc infractiunile din procesele verbale intocmite, implicat in afacerea SC "Agricola International" SA; implicat in scandalul "Raducan". (Acesta afirma ca mafia politico-financiara era supervizata de Viorel Hrebenciuc, Victor Opanschi, Cornel Stegaru); nominalizat in raportul "Apartamentul", ca detinand o locuinta obtinuta ilegal, in urma mai multor vanzari si cumparari. (in final, intra in posesia apartamentului nr. 9 din Calea Victoriei nr. 101, Sc. A, et. 4, avand 4 camere, plus camera de serviciu, plus dependinte. Apartamentul a fost repartizat de Guvernul Romaniei la data de 21.IV.1993, cu adresa 15/694. ICRAL Herastra!u !i-a incheiat contractul de inchiriere nr. 28150/21 IV. 1993, in care nu se mentioneaza calitatea de locuinta de serviciu), a fost acuzat ca a initiat si a protejat firma Oversses Conda SRL, care a primit concesionarea dreptului de a construi sedii bancare noi in spatele magazinului "Unirea" fara ca, in prealabil, sa fi avut vreo licitatie, implicat in repartizarea, de locuinte pentru Ilie Nastase, Vladimir Cohn si generalul Decebal Ilina. Toate se afla in cartierul Pimaverii. Cazurile nu au fost cuprinse in raportul "Apartamentul". Recent, implicat si in afacerea Costea.

    VASILE VACARU (senator si vicepresedinte PDSR, fost lider al grupului PDSR din Senat, fost presedinte al Comisiei de control SRI)

    Implicat in frauda de la Tigris SA Topoloveni, alaturi de colegul de partid Gheorghe Rizescu, 29 de actionari ai societatii au fost pagubiti cu circa 1,7 miliarde lei, din care Vacaru a ciupit un miliard. Dosarul 1394/1991 de la Camera de Comert si Industrie a Judetului Arges arata ca Vasile Vacaru detinea actiuni in valoare de 1,35 miliarde lei, fara sa existe vreun document care sa ateste aportul in numerar sau in natura al senatorului. Desi inglodat in datorii la trei banci (BRD, Credit Bank si Banca Agricola), societatea Tigris SA primeste in 1995, 2.986.000 DM prin bunavointa lui Razvan Temesan. Vasile Vacaru a recunoscut ulterior ca detinea 20% din actiunile firmei Tigris din Topoloveni. Raportul Apartamentul scoate la iveala ca la 1.1.1990, Vasile Vacaru locuia in apartamentul sau proprietate personala din Bucuresti, str.Partiturii nr.8, bloc 62, ap.137.

    Dar, la data de 24.XI. 1991, apartamentul este donat fiului sau, Vacaru Silviu Marius, cu actul de donatie nr. 17650. Mai inainte, pe 22.IX. 1991, Vasile Vacaru solicitase Primariei Municipiului Bucuresti (via Alexandru Barladeanu) repartizarea altei locuinte, cu motivatia ca situatia sa locativa este precara. Primaria i-a atribuit apartamentul din blocul D1, Piata Victoriei, situat la etajul I, avand in compunere 5 camere. Pe 12.XII.1991, cu aprobarea P.M.B. nr. 213527/28.XI.1991, Vasile Vacaru efectueaza un schimb de locuinta cu dl.Dima Romulus, din str. Pictor Iscovescu nr. 7. De mentionat ca Vacaru detinea aprobarea schimbului de locuinta inca ­inainte de primirea apartamentului din blocul D1 din Piata Victoriei.

    ION HONCESCU (membru PDSR, fost sef al Corpului de Control al primului ministru)

    Implicat in infundarea directorilor Petromin. Acuzat de luare de mita in acelasi caz. Controlul Curtii de Conturi scoate la iveala pierderi de zeci de milioane de dolari pe zi la Petromin, cu Ion Honcescu membru in AGA, acuzat pentru trafic de influenta in afacerea "Modcotton", acoperirea fraudelor de la televiziune. "Romania libera" a consacrat un serial special ilegalitatilor savarsite de Corpul de Control condus de dl. Honcescu. Fraudele din TVR in perioada 1990-1996 insumeaza, conform specialistilor, 300 miliarde lei, suma cunoscuta de dl. Honcescu. Rezolutia acestuia pe rapoartele de control, care faceau referire la fraudele comise de membrii sau apropiati ai PDSR, a fost una singura:

    "Rog pastrati materialul la dvs.”…

    CICO DUMITRESCU (Contraamiral)

    Acuzat de trafic de influenta in afacerea "Lucky Day":

    18.000 de masini de loterie, scutite de vama. Garda Financiara ­intervine, Cico Dumitrescu intervine si el in vederea stoparii verificarilor la firma sus amintita, implicat in Scandalul SC Bere-Spirt Mehedinti,unde s-a constatat un prejudiciu de 115 milioane lei: Cico intervine pe langa prefectul de Mehedinti pentru a se musamaiiza toata afacerea.

    CORNELIU IACOBOV (fost vice si presedinte de onoare al PDSR Bacau, fost presedinte al FPP Moldova, seful campaniei electorale pentru alegerile locale al PDSR in Moldova, finul lui Viorel Hrebenciuc)

    Acuzat ca nu si-a platit impozitul pe salariu timp de trei ani, pe motiv ca detinea un certificat de participant in revolutie. Valoarea impozitelor neplatite catre stat: 30 milioane lei (inclusiv penalizarile); acuzat ca a falsificat stampila si semnatura ministrului de Finante pentru a deschide conturi-pirat, de virare a banilor proveniti de la unele societati comerciale, altele decat cele stabilite de ministrul de Finante si presedintele FPS; acuzat de proxenetism in operatiunea Minore pentru bogati alaturi de afaceristul Dumitru Sechelariu. Au sustinut impreuna stabilimentul din hotelul Selena, comuna Hemeius, langa Bacau. Dosarul nr.4 158/1 6.V 1996 consemneaza ­procesul intentat pentru inlesnire de prostitutie. "Monitorul de Bacau" sustine ca operatiunea s-a desfasurat cu stiinta lui Hrebenciuc, condaninat la o luna de inchisoare contraventionala­ pentru ofensa adusa organelor de Politie, neefectuata insa niciodata.

    FLORIN GEORGESCU (fost ministru de Finante, membru PDSR)

    Implicat in favorizarca axistentei societatilor care au organizat jocuri de intrajutorare tip "Caritas". Amestecat in afacerea Daewoo, care prin firma sud-coreeana a fost scutita de taxe vamale pentru primul lot de masini aduse in tara. Implicat, ca protector al lui Zaher Iskandarani, in afacerea Tigareta 1.

    EMIL DIMA (fost presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, fost presedinte al filialei PDSR Ilfov)

    Este semnalat in Rapoartele SRI si al Comisiei parlamentare de anchetare a cazurilor de coruptie. A implicat FPS in afaceri nerentabile, cum ar fi vinderea unor actiuni detinute de societatile comercialeAtlas SA, Infor SA si Constructii Feroviare SA din Galati. La Arad a impiedicat relansarea intreprinderii Astra prin fortarea intrarii in conducerea unitatii a unei echipe a FPS, de provenienta PDSR. Implicat in privatizarea Combinatului de la Drobeta-Tr. Severin in maniera preferentiala, ceea ce a determinat altercatii intre grevisti si politic, soldate cu raniti.

    PAUL TEODORU (fost ministru al Transporturilor, membru PDSR)

    Acuzat de implicare masiva in Afacerea Petromin, in urma careia flota strategica a Romaniei a fost vanduta pe nimic, contra comisioane grase pentru oameni ai PDSR. La acea data s-a vehiculat si numele primului ministru, alaturi de cel al generalului Kathounis, grecul prin intermediul caruia s-a derulat afacerea.

    SERGIU NICOLAESCU (fost, apoi actual senator PDSR)

    Raportul "Apartamentul" arata ca la 10 octombrie 1993 Sergiu Nicolaescu a cumparat un apartament, la etajul II al imobilului din str.Zambaccian nr. 1 Sectorul 1 Bucuresti, plus garajul de la subsol, doua camere, plus boxa, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 7672, incheiat cu Weigel Emilia. La ora cumpararii, apartamentul, garajul si suprafetele de la subsol erau inchiriate de catre ODCD (Oficiul pentru Deservirea Corpului Diplomatic). Pe 17.1.1991, apartamentul si restul anexelor s-au vandut doamnei Stefanescu Angela (matusa lui Sergiu Nicolaescu), prin actul autentificat sub numarul 613 la Notariatul de Stat, Sectorul 1. inainte de perfectarea actelor de vanzare, dl. Nicolaescu solicita insa Senatului, iar acesta Primariei, prin adresa nr.1285/28.II.1990, un spatin de locuit in strada Pictor Iscrovescu nr. 3-5 care, fiind ocupat de Verdet Ilie si neeliberat de acesta, nu s-a putut valorifica inchirierea, atribuindu-i-se in schimb regizorului apartamentul nr.2 de !la! parterul imobilului, situat pe str. Zambaccian nr.2 1, proprietate de stat, eliberat prin decesul chiriasului Holerga Ion. I s-a incheiat contractul nr.60243/23 XII. 1991. La putin timp decedeaza si dna Stefanescu Angela, ai carei mostenitori sunt Sergiu Nicolaescu si Blanda Maria. In 1994, decedeaza Nicolaescu Pantelimon, tatal senatorului care locuia, intamplaor, la mansarda aceluiasi imobil.

    OCTAV COSMINCA (membru PDSR, fost sef al Departamentului pentru Admimstratie publica locala)

    A fost acuzat de abuz in indeplimrea atributiilor de serviciu, fiind unul dintre stalpii noii puteri politico-financiare. Consiliul Europei a constituit o comisie speciala de ancheta, care i-a pus in sarcina lui Cosminca abuzuri legate de destituirea primarilor, amestec in treburile administratiei locale, incalcarea principlilor Constitutiei Romaniei si a principiilor Consiliului Europei. Acuzat de deturnare de fonduri, tratament preferential si trafic de influenta ­in favoarea unor membrii PDSR.

    DAN lOAN POPESCU (fost ministru al Comertului, rnembru PDSR)

    Suspectat de a fi primit mita mascata sub forma unui transfer bancar, efectuat de Bancorex, in valoare de 150 milidane lei. In acelasi scandal al Bancorex, se vehiculeaza si numele ministrului de Interne Doru Ioan Taracila. Ziua publica o convorbire telefonica intre Razvan Temesan si o persoana necunoscuta, in care apare numele lui Doru Ioan Taracila.

    OLIVIU GHERMAN (fost presedinte PDSR, fost presedinte al Senatului)

    La 01.01.1990 locuia in Craiova, str.Brazda lui Novac, bloc O5, ap.8, proprietate personala, contract de cumparare nr. 262/1979.

    Cu adresa nr. 525/1994, Senatul solicita iar Primaria Municipiului Bucuresti i-a pus la dispozitie apartamentul 5/4 camere plus camera de serviciu, etaj II din Sos. Kiseleff nr. 20, sector 1. I s-a incheiat contract de inchiriere nr. 5251 5/28.XII. 1994, in folosinta, fara statut de serviciu si vize referitoare la vechea locuinta. Dl. Ovidin Gherman, ca presedinte al Senatului, era cazat in Bucuresti, intr-o vila de protocol a Guvernului Romaniei, pe durata exercitarii fiinctiei si dorea sa-si stabileasca domiciliul in capitala.

    DAN MIRCEA POPESCU (fost ministru al Muncii si Protectiei Sociale)

    La 1.1.1990 domicilia in str.Ceaikovski nr.13, ap.6, et.2, sectorul 2, proprietatea personala a lui Zaharescu Constanta, soacra sa. In baza borderoului 104/1 7.X. 1991, a primit de la Presedintia Romaniei doua locuinte pe numele sau:

    1.- poz. 5 din tabel - 52150/17.X.1990 - apartamentul 15/2 camere in blocul P.3 situat in Bd. Dimitrie Cantemir, pe care l-a inchiriat la 1 7.X. 1990.

    La 28.X. 1990 a efectuat schimb de locuinta cu fratele sau, Popescu Florin, care locuia in Bd. Tineretului nr.25, bl.Z 7, ap.32, primit de la Acumulatorul.

    Popescu Dan Mircea a predat apartamentul 32 la 13.Vffl. 1991 intreprinderii Acunulatorul, iar fratele sau a cumparat apartamentul din Bd. Dimitrie Cantemir, cu contract de vanzare-cumpaare incheiat intre ICRAL Berceni la 31.VII.1991 - 10779/4/1991.

    2. - poz. 6 - 129013/28.XII.1990 - apartamentul 2 de la sc.1 parter al blocului situat in strada Aurel Vlaicu nr. 42 - 46, sectorul 2, cu garaj si boxe. L-a cumparat cu contractul de vanzare-cumparare nr. 22293130.1.1992.

    In contractul de inchiriere nr. 22192/28.m. 1991 a inscris-o si pe mama sa, Raducanu Valeria, cu toate ca aceasta era inca titulara a contractului de inchiriere al ap.7/2 camere din str. Visana nr. l, bl. 45, sector 4.

    TRAIAN CHEBELEU (fost purtator de cuvant al Presedintiei)

    Comisia "Apartamentul" arata ca la 1.1.1990 locuia in Bucuresti, Bd.1 Mai 44 A 2, sc. B, et.6, apart. 71/4 camere, construit prin ICVL (proprietate personala, conf. contractului de construire nr.1578/9112.08.1976. La data de 4.IV.1990, in baza instiintarii 10/372, MAE i-a repartizat si apartamentul 1 de la parterul imobilului situat in str. Dr. Lister 63, sector 5, 4 camere + hol + dependinte. ICRAL Cotroceni i-a incheiat C.I. nr. 236/27 IV.1990.

    DAN IOSIF (ex-senator, fost consilier prezidental, membru PDSR)

    La data de 1.1.1990 locuia in str. Baicului nr. 1, bloc 401 A, apart. 18/22, sector 2, in calitate de chirias. La 3 VII. 1990 a cumparat acest apartament cu contractul nr. 25009/3 VII. 1992, incheiat de SC Foisor SA. Cu scrisoarea nr. 1285/28.XII.1990, Senatul solicita Primariei Municipiului Bucuresti repartizarea locuintei din str. Bitolia nr.45 pentru dl. Dan Iosif. Prin adresa Primariei Municipiului Bucuresti nr. 118468/20.1.1993, a primit apart. nr.69 din Calea Victoriei nr. 155, bloc D 1, cs.2, pe care l-a schimbat la 18.111.1993 cu apart. 1, parter / 3 camere din str. Armindenului nr. 7, contract de inchiriere nr. 60026/18.111.1993. Cu nr. 129816/28 XII. 1990, Primaria Municipiului Bucuresti repartizeaza spatiul solicitat in str. Bitolia nr. 45, repartitiie nefolosita conform anexei nr.2 la nr. 99/30.V. 1994, retrasa ulterior. Conform anexei I la nr. 70/25. V. 1994 poz. 9, apart. 69 din blocul D 1 situat in Piata Victoriei a fost repartiat de Primaria Mun!ic!ipiului Bucuresti, cu adresa nr. 118466/18.1.1993, Presedintiei Romaniei, la solicitarea acesteia, pentru dl. Dan Iosif.

    AUGUSTIN BOTIS (PDSR, senator)

    Acuzat de agresiune sexuala si accident rutier provocat in stare de ebrietate. A refuzat sa i se recolteze probe de sange. Obisnuieste sa-si agreseze sexual angajatele. Procurorul General certifica acuzatiia. Este acuzat ca si-a construit vila, cu o parte din cele 2 miliarde lei alocate de la bugetul statului pentru acoperirea cu sarpante a scolilor din Maramures.

    PETRU CRISAN (membru PDSR - fost ministru al Comertului)

    Conform raportului Curtii de Conturi din iulie-august 1995, numele ministrului se regaseste in 16 societati comerciale cu profil de export-import. In acelasi timp, ministrul este si membru in consilule de administratie ale altor 8 societati comerciale, acuzat de fals, in baza controlului efectuat de Curtea de Conturi.

    MARIN ANTONESCU (fost prefect de Dambovita. PDSR)

    Acuzat de tranzactii dubioase, fals si uz de fals, pentru care Politia Targoviste ii intocmeste dosar penal. Mai e acuzat de procurarea in conditii neclare a unui autoturism Nissan Terrano si de acordarea fara licitatie a dreptului de reparare a unor cladiri publice din judet.

    ILIE PLATICA VIDOVICI (senator PDSR Galati)

    Se afirma ca este implicat in afacerea 'Adamef'. Este vorba de lupta pentru suprematie asupra retelei judetene PECO, care urma sa fie vanduta la licitatie.

    OCTAVIAN MUNTEAN (senator PDSR de Hunedoara)

    Este acuzat de transformarea biroului senatorial in ... Oficiu de nunti. Este implicat in adoptii dubioase (vezi cazul Titus Sergiu Bogdan).

    TEIU PAUNESCU (senator PDSR)

    Garantand cu calitatea sa de senator, a luat credit de un miliard de lei. Este implicat in trei societati comerciale; sotia sa, in patru.

    CONSTANTIN BEBE IVANOVICI (deputat PDSR)

    Este acuzat ca a ordonal arestari la Aeroportul Otopeni. Patroana unei firme a fost sechestrata de Politie pe Aeroportul Otopeni din ordinul lui Ivanovici, deputat, seful filialei SAI a PDSR. Recruteaza membrii PDSR, in schimbul certificatelor de revolutionar. Spaga de 100.000 lei pentru certificat se varsa in contul PDSR-SM. Prim-vicepresedintele PDSR-SM, Dan Nicolae, a decedat in conditii misterioase. Familia lui Dan Nicolae ii considera vinovat si pe Bebe Ivanovici de moartea aceacestula.

    ---

    FIR UL ROSU CU KREMLINUL, UN ADEVARAT SIMBOL AL "EREI ILIESCU"
    Ca si operatiunea Jimbolia, si Zavtragate a monopolizat atentia intregii mass-media, zile la rand, asa incat nu vom reveni asupra ei decat pentru a-i dezvalui dimensiunea geopolitica.

    Cum am aratat, linia telefonica secreta intre statele membre ale Tratatulul de la Varsovia a fost utilizata intens de Iliescu, Militaru si ceilalti pucisti din decembrie '89, cand s-a tinut o permanenta legatura de la sediul M.Ap.N. cu generalul sovietic Piotr Lusev.

    Problema firului rosu cu Moscova nu este, desigur, aceea a unei legaturi telefonice interguvernamentale, oficiale, intre Romania si Rusia, ci cea a unei legaturi telefonice directe, secrete, intre Cotroceni si Kremlin.

    Potrivit gen. Vasile Ionel, fost consilier al presedintelui Iliescu pentru problema de aparare si siguranta nationala, propunerea a venit din partea rusa, prin intermediul ambasadorulul Evgheni Ostrovenko, iar Iliescu a acceptat, in 1994, demararea discutulor, la nivel de specialisti, privind firul rosu Kremlin-Cotroceni.

    Prima remarca: in 1994, Rusia alimenta intens cu petrol si armament conflictul din fosta Iugoslavie. Cum am vazut si din derularea operatiunii Jimbolia, regimul Iliescu era considerat de Kremlin o piesa-cheie a angrenajului Moscova-Belgrad.

    De regula, un telefon rosu exista doar intre aliati. Astfel, in al doilea razboi mondial, o linie telefonica radio asigura legatura intre Roosevelt si Churchill.

    Firma americana Bell Telephone crease sistemul A-3, introdus la Casa Alba inca din 1939, si perfectionat ulterior. Dar pe care germanii reusisera insa sa-l intercepteze inca din 1942, dupa ce un inginer de la Deutsche Reichpost, un anume Veterline, a reusit sa realizeze o copie similara telefonului american. Astfel, Hitler avea in doua ore, pe birou, transcrierea oricarei convorbiri telefonice Roosevelt-Churchill.

    Intre statele membre ale NATO exista, la nivel guvernamental si militar, legaturi pe baza de telefon rosu. Chestiunea insa a unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni ridica o intrebare: daca Romania nu mai facea parte din nici un sistem de aliante cu Rusia (asa cum se intamplase pe timpul Tratatului de la Varsovia, autodizolvat in 1990), daca Romania nu mai avea nici o granita comuna cu Rusia si nici, cel putin un tratat bilateral - atunci ce gen de colaborare, atat de importanta, avea regimul Iliescu cu Moscova, dupa decembrie '89, incat sa-i determine pe rusi sa solicite instalarea unui telefon direct Cotroceni-Kremlin?

    Potrivit unor informatii care au circulat in mass-media, inca din 1996, ar exista doua note ale MAE (Ministerul de Externe), respectiv nota 14896/4 mai 1995 si nota 4492/8 noiembrie 1995, care dovedesc ca dupa dizolvarea Tratatului de la Varsovia - asadar a incetarii oricaror obligatii militare ale Romaniei fata de Moscova, regimul Iliescu ar fi mentinut in vigoare protocoalele, incheiate inca din 1958, care puneau la dispozitia fortelor militare sovietice - in caz de conflict - porturile Romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare. Aceasta, in ciuda staruintelor expertilor MAE, care i-au soucitat, cu insistenta, lui Iliescu anularea protocoalelor.

    In caz contrar, fortele militare ruse se puteau desfasura in Romania, pe baze legale, fiindca intrarea lor in tara sa mai poata fi asimilata, din punct de vedere al dreptului international, cu o invazie.

    Or, situatiie conflictuale nu sunt singurele caracteristice razboiului propriu-zis.

    O situatie de tensiune internationala, ca aceea din fosta Iugoslavie a anilor '94-'95, ar fi putut foarte bine determina Kremlinul sa intervina direct, militar, in zona, caz in care, cel putin pana in noiembrie 1995, rusii ar fi putut ocupa porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare, conform protocoalelor din 1958, oricand si perfect legal.

    Cu rusii in porturile Marii Negre si de la Dunare, orice degenerare militara posibila a raporturilor dintre Rusia si fortele NATO, in zona ex-Iugoslaviei si Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene si cu rachete in porturile romanesti ale Marii Negre si de pe Dunare.

    lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova sa staruie, in '94-'95, asupra instalarii unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir rosu, pe Ion Iliescu si familia sa de Moscova, explica nu numai de ce axa secreta Rusia-Romania a continuat sa functioneze si dupa '89, sub regimul lul Iliescu, dar - mai ales - lasa sa se intrevada, cat se poate de limpede, in ce directie ar evolua aceasta in cazul revenirii la putere in Romania a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Homo Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000.

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Holocaustul (genocidul) evreilor împotriva românilor .Cerem despăgubiri de 200 (doua sute) miliarde euro

    Gheorghe Gavrilă Copil
    Revoluţia bolşevică din Rusia au făcut-o evreii. În Consiliul Comisarilor erau 17 evrei, din 22 membri(77%), la Comisariatul Războiului 33 evrei, din 43 membri(77%), la Afaceri Străine 13 evrei, din 16 membri(81%), la Justiţie 20 evrei, din 21 membri(95%), la Instrucţie Publică 6 evrei, din 6 membri(100%), la Muncă 7 evrei, din 8 membri(87%), la Ministerul Provinciilor 21 evrei, din 23 membri(91%), la Presă 4 evrei, din 4 membri (100%), în misiunile Crucii Roşii, de fapt misiunea propagandei în ţările străine 8 evrei, din 8 membri(100%). În total 129 evrei, din 151 de conducători ai Rusiei bolşevice.
    Pe 12 aprilie 1919, M.Cohan scria în ziarul Le Comuniste, din Harkov: "Putem fără ezitare să afirmăm că Marea Revoluţie Rusă a fost înfăptuită de mâinile evreieşti. Noi am fost si numai noi cei ce am condus Proletariatul Rus spre aurora internaţională şi chiar astăzi Cauza bolşevismului stă în mâinile noastre tari. Simbolul iudaismului, steaua cu şase raze, este acum adoptată de bolşevism; şi în acest semn va fi exterminată burghezimea".

    Politica exterminării totale a clasei conducătoare a început în Rusia, cu Revoluţia din 1917, iar în România a avut loc între 1940-1964 (cu întrerupere între 1941-1944).

    In 1918 poporul român şi-a reîntregit ţara, constituindu-şi statul naţional unitar român. Dar acum, împotriva acestui ideal sfânt, împlinit, al tuturor românilor, de a trăi într-o singură ţară, a început terorismul în România, prin evreul Max Goldstein, care a pus o bombă în Parlamentul României, atentat soldat cu morţi şi răniţi.

    In 1921 în România s-a înfiinţat Partidul Comunist din România, numit şi Partidul Comunist Român. Acesta a acţionat împotriva integrităţii teritoriale a României, dintr-un motiv cât se poate de clar, pentru că România se opunea cu succes avansării bolşevismului pe teritoriul său. Bolşevicii avuseseră un deosebit succes în Germania. In Ungaria, în 1919, preiau puterea. Guvernul Sovietelor din Ungaria a fost răsturnat de armata română, în 1919, care, după ce a intrat în Budapesta, s-a retras, revenind în interiorul graniţelor României. Comuniştii din România hotărăsc să împartă Ungariei, Bulgariei si Rusiei Sovietice, o mare parte din România, încât România să nu mai poată despărţi Uniunea Sovietică de Ungaria si nici de Bulgaria. În felul acesta Uniunea Sovietică ar fi urmat să debordeze în Balcani, Mediterana şi în întreaga Europă Occidentală. Acest plan de expansiune teritorială imperială a Rusiei bolşevice a fost dejucat de România în toţi anii de după Revoluţia din 1917, până spre sfârşitul celui de al doilea război mondial.

    În 1939 si 1940, Partidul Comunist din România continuă să susţină cu fermitate desfiinţarea României ,,imperialiste", prin dislocarea din trupul ei a Basarabiei, Bucovinei, Dobrogei, Transilvaniei şi a Banatului.

    În 1940,conform Pactului Ribbentrop-Molotov, URSS anexează partea de răsărit a României (Basarabia, Ţinutul Herţa, nordul Bucovinei). Cei ce au hotărât si au executat genocidul (holocaustul) împotriva românilor de aici, au fost evreii, ca voinţă politică decizională comunistă. Genocidul a fost îndreptat atât împotriva clasei conducătoare, cât şi a poporului de rând, fiind vorba şi de o epurare etnică, de aducere în locul românilor, a unor cetăţeni sovietici, din alte părţi ale URSS. Ca să nu existe nici o îndoială şi nici o posibilitate de sustragere a evreilor comunişti, ca făptuitori ai holocaustului împotriva românilor, iată-i, în 1940, pe fiecare după mumele său.

    Tabelul nr.1 cu membrii Partidului Comunist din România, basarabeni şi bucovineni, recomandaţi de CC al PCR pentru a li se acorda calitatea de membri ai Partidului Comunist al bolşevicilor din toată Rusia:

    1. Bruhis (Kofman) Srul Pinhusovici 2. Faierstein Raia 3.Kofman Iakov 4. Djureak Dmitri Mihailovici (Vladimirovici) 5. Morgherstern Izrail Markovici 6.Zighelbaun Srul 7. Burlacenko Serghei Danilvici 8 . Luca Leaslo 9. Korotkov Iuri Aleksandrovici 1o. Scvortov Mihail Iakovlevici: Leibovici Srul Abramovici 11.Oighenstein Lev Nikolaevici 12.Goldforb Abram Isaakovici 13. Petrov Piotr Ivanovici (Guzun) 14. Roitman Fanea Isaakovna 15. Tarandas Malea 16. Korotkova Natalia Isaakovna 17. Satovskaia Roza 18. Rabinovici Fanea Iakovlevna 19. Revici Iakov Moiseevici 20. Visecautan Polea Efimovna 21. Budestskaia Ester 22. Cioklo Mordko 23. Kolpakci Iakov Aronovici 24. Steinberg Froim 25. Boguslavskaia Polea Iakovlevna 26. Romanenko Nikolai Nikolaevici 27. Pastir Zasea Leibov 28. Gudis Lev Smulevici 29.Rabinovici Soil Oiezero vici 30. Orlih Mark Semionovici 31. Boguslavski Iakov Tovici 32. Zighelbaum Abram 33. Voloh Abram 34. Limon Srul Gresovici 35. Grinman Isaak Iosifovici 36. Bujor Iosif Aronovici 37. Weisman Sara Iosifovna(Seindel).

    Tabelul nr. 2 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni si bucovineni, a căror apartenentă de partid este necesar să fie înregistrată la locul actual de muncă.

    Judeţul Chişinău: 1. Safran Raisa Semionovna 2. Leib Nahman (Noiman Leibovici) 3. Diner Eti Iakovlevna 4. Protodiakonov Vsevolod Mihailovici 5. Malerp Maria Kisilevna 6. Voinberg Niuka Markovici 7. Sor Lev Ilici 8. Zaru Ivan Ilici 9. Oirik Avram Moiseevici 10. Derevicii Ippolit Gheorghevici 11. Sandrovskaia Ita Beniaminovna 12. Goldfarb Zeilik Borisovici 13. Kuperman Isaak Moiseevici 14. Svartman 15. Konstantinov Konstantin Stepanovici 16. Glikman Gitlea 17. Sinitivker Fritz 18. Grinberg Ida Izrailevna 19. Sehter Roza Borisovna 20. Zislis Vonver Lvovici 21. Izu Fruhtman 22. Lupan Andrei Pavlovici 23. Bravar Liuba S. 24. Svetskaia 25. Makler Ciaka Isakovna 26. Avramescu Ida 27. Hresonskaia Etea Iosifovna 28. Rubinstein Aleksander 29.Geboveter Riva Simonovna 30. Gofman Mordko Iakovlevici 31. Silvestrov Ivan Antonovici 32. Kemelmaher Bliuma Naumovna 33. Goldstein Iosif Pinkusovici 34. Gherenburg Roza 35. Ihilovici Maier 36. Sikorski Gheorghi 37. Iancu Janetta 38. Tukerman Mark Borisovici 39 Tudoraki Lena Aronovna. Judetul Soroca: 40. Cemortanu Matvei Grigorevici 41. Soimu Ivan Samuilovici 42. Kolokolnikov Evgheni 43. Pavlov Mihail 44. Gutul Constantin 45. Leahovski Mihail 46. Gutu Pavel 47. Gruzin Aleksandr 48. Zaidman Leib 49. Zelter Rahil Ihilovna 50. Golovatii Ivan 51. Ghersman Srul Beirelovici 52. Dolear Malea Ihilovna 53. Akkerman Leib Iankelevici 54. Harmi Eva Iankelevna 55. Soimu Samuil 56. Livsitz Haim 57. Klimov Ivan Ivanovici 58. Mer Leib 59. Doktorovici Anna (Enea) 60. Abramovici Abram 61. Cehover (Tarasov) Oba Rahimilovici. Judetul Bălti: 62.Reidenboim Rahil Isaakovna 63. Masisi Moisei Iosifovici 64. Erji Leibil Nahmanovici 65. Voitman Berko Iakovlevici 66. Reidel Rahil 67. Palaria Riva Davidovna 68. Rab Eva Isaakovna 69. Rab Ivan 70. Oighenstein Niunea Iakovlevna 71. Goldman Bela Abramovna 72. Goldman (Baciu) Ida Mironovna 73. Iampolski Buka 74. Oighenstein Mihail 75. Kotlear Lev. Judetul Bender: 76. Simkov Ivan Fiodorovici 77. Sisimov Mendel 78. Revenealî Serghei 79. Reddenboim Smil 80. Dikler Ester 81. Dvoiritz Aron Matveevici. Judetul Orhei: 82. Ciornaia Natasa (Burlacenko). 83.Krasnopolski Monea Iakovlevici 84. Malcik Riva Favelevna 85. Averbuh Jena Livovna 86. Vainstoc Nuhin Rubinovici 87. Munder Lev Abramovici 88. Kojusneanu Abram Iakovlevici. Judetul Hotin: 89. Kusnir Semion Ilici 90. Kovalciuk Vasili Mihailovici 91. Botosanski Avram Itkovici. Judetul Ismail: 92. Gherskovici Silea 93. Gherscovici Jenea (după sot Georgescu) 94.Sabin Anrei. Judetul Cernăuti: 95. Finkel Evghenia (Vais Anna) 96. Kurtman Mozes 97. Vittner Eva 98. Vittner Norbert Leonovici 99. Kraizler Naftalii Userovici 100. Slomiuc Reia Aronovna 101. Gheigher Artur Irevici 102. Gadiak Anton Iakovlevici 103. Rainer Racella Natalovna 104. Magkovski Vasilii Onufrievici 105. Srefiuk Evghen-Lev .

    Tabelul nr. 3 cu membrii Partidului Comunist din România care trebuie să fie lăsaţi cu dreptul de membri ai partidelor comuniste frăţeşti si să fie obţinute informaţii suplimentare despre activitatea lor în Partidul Comunist din România.

    Orasul Chisinău: 1. Spektor Ester Peisovna 2. Berstein Simha Pinkusovici 3. Gherstein Haim Srulevici 4.Mirza Evghenia Borisovna 5. Feldman Riva Isakovna 6. Steiberg Etea 7. Goldberg Iosif Davidovici 8. Bubis Isaak Markovici 9.Bubis Isaak Markovici 10. Smulevici Liza Aronovna 11. Beloterkovici V.S. 12.Torban Iosif Iakovlevici 13. Grekov Stepan Danilovici 14. Kaselnik Ivan Ivanovici 15. Lazar Izabela Iosiifovna 16.Vinberg Isaak Leizerovici 17. Barenboim Iose Iankelevici 18. Bukur Ghenea Miniminovna 19. Ohstat Ghenea 20. Blekher Lev Meerovici 21. Reider Moisei Lvovici 22. Sprinten Fanea Lipovna 23. Rubinstein Berta Vladimirovna 24. Lifsitz Efimovici 25. Ghilman Froim Moiseevici 26. Bleher Iakov Moiseevici 27. Solomovici Fanea 28. Vasilenko Vladiimir Sergheevici 29. Nisenblat Vitea Naumovna 30. Abraham Sonea Grigorevna 31. Kaufman Fanea Isidorovna. Orasul si judetul Soroca: 32. Oleinik Maxim Stepanovici 33.Timofei Grigorii Mihailovici 34. Melisen Ivan Nicolaevici 35. Navrotkaia Anna Panteleevna 36. Navrotki Mihail Iosifovici 37. Misisin Alexander Antonovici 38. Navrotki Andrei Iosifovici 39. Navrotki Piotr Filippovici 40.Mesisen Vladimir Mihailovici 41. Mesisen Nikolai Grigorevici 42. Kordebanovski Frantz Iosifovici 43.Boiko Ivan Makarovici 44. Mocindcea Vasilii Markovici 45. Resednik Dionisii Ignat 46. Boredeniuk Mihail Vasilevici 47. Bihovski Vasilii Abramovici 48. Takii Diordii Fiodorovici 49. Tokmeak Ivan Vasilevici 50. Saragov Semen Fiodorovici 51.Weisberg Isaak 52. Oleinik Petr Feodoseevici 53. Kolesnik Afanasii Ivanovici 54. Ghebedniuk Timofei Fiodorovici 55. Morgun Pantelei Fedotovici 56.Tisminetki Buzea 57.Sarogradski David Sesomov 58. Goldenberg Abram 59. Buhman Lazar Abramovici 60. Ciumak Mihail 61. Roitman Iakov 62. Stolear Hana Srulevna 63. Cerkbz Vsevolod Arkadievici 64. Goldstern Sismon 65. Dumbravă Anatolii 66. Bilkis Ilia Isaakovici 67. Steinbuk Smil 68.Faierstein Iancu Aronovici 69. Goresnik Itik Meerovici 70. Sulman Froiim 71. Magazinik Riva Leibovna 72. Magazinik Ghers Leibovici 73. Milman Moise 74. Makogon Sonea 75. Kotler Hanakii Iankelevici 76. Kotlear Mendeii Iankelevici 77. Kotlear Smerl Itkovici 78.Palii Vasilii 79. Balan Isake 80. Ghilas Haralambie 81. Staris Silvestr 82. Gogu Profirii 83. Kofteneak Vladimir 84. Deaur Dimitri 85.Harkovei Afanasii 86. Lefter Dionisii 87. Tihotki Valentin 88.Kolker Boruh 89.Kravtov Ivan 90. Naumov Alexei 91. Ghersenzon Sulea Moiseevici 92. Trahtman Idel 93. Pastusenko Grigorii 94. Derkautan Aizik 95. Sehtman Talik 96. Gluhovski Petr 97.Karpis Ivan 98. Lisov Ivan Antonovici 99. Soltuz Nikolai 100. Gologorski David 101. Kriger Ianik 102. Davidovici Lubov 103. Pînzaru Ivan 104. Pînzaru Pavel Vasilevici 105. Kazak Demian Stepanovici 106. Tivnik 107. Tomak Gheorghii Pavlovici 108. Iasinski Vasilii Ivanovici 109. Kalmatui Stefan 110. Kozman Timku 111.Haralamb Buhor 112. Ciporneak Vanea 113.Ciporneak Haralamb 114.Zelter Zolea 115. Postolake Vasilii 116. Bezbeda 117. Maceak Ivan 118.Eriomenko Grigorii Fiodorovici 119.Svet Dmitrii Mihailovici 120. Politiuk Sisma 121. Strahov Kalinik 122. Samanaki Alexandr Ivanovici 123. Ciobanu Marcu 124. Gutu Dimitrii 125. Kvatkovski 126. Strahman Sunea 127. Bruma Semion 128.Halkin Sima 129. Buris Sima 130. Nedelea Ambrozis 131. Smunis Itik 132. Revulet Grigorii 133. Spivak Slik 134. Tentis Pavel 135. Drobnika Fedor 136.Savka Efim Dmitrevici 137. Kaplan Mioka 138. Hoiut Iosif 139. Sosna Haim 140. Kaplan Avoris 141. Tîmbaliuk Kuzma 142. Ciumak Semion. Judetul Orhei: 143. Sakara Evghenia Vasilevna 144. Brizma Cearma Aronovna 145. Snir Ghenea Livovna 146. Lener Frima Iakovlevna 147. Lefter Roza Avseevna 148. Lerner Opsip Kipelovici 149. Saparina Pelagheia Isakovna 150. Zamislovskaia Peloaghelia Moiseevna 151. Saposnik Izrail Rubinovici 152. Lerner Venea Markovna 153. Rakul Constantin Gheorghievici 154. Tartovski Solomon Moiseevici 155. Ghelman Riva Haskova 156. Rezingof Sara Haimovna 157. Dizingof Naum Haimovici 158.Malis Motel Abramovici 159. Cebotari Peisih Haimovici 160. Grivokopatel Haim Iosifovici 161. Vaiser Haia Iosifovna 162. Moitlis Moisei Sumovici 163. Ciobotaru Sara Iosifovna 164. Iaruga Isaak Abramovici 165. Goldman Polina Pavlovna 166. Goldman Isaak Pavlovici 167. Fisman Rahil Davidovna 168. Fisman Estera Davidovna 169. Gers Dafa Davidovna 170. Daici Ghitlea Slemovna 171. Brezman Ecaterina Aronovna 172. Popusku Mira Mendelevna 173. Berekovici Adela Isaakovna 174. Jesan Vasilii Ivanovici 175. Zisler Iankel Talikovici 176. Smukler Leib Borisovici 177. Kogan Beleamia Moiseevici 178. Tarlev Hana Ioaakovna 179. Ghinzburg Lipa Tudicovici 180. Averbuh Basea Livovna. Judetul Bender:181. Ertberg Amika 182. Burlak Fiodor 183. Slipakov Nikolai 184. Tabanov Elifer 185. Gabdzea Feodosii 186. Bazarov Dmitrii 187. Taran Iakov 188. Kovtunenko Ivan 189. Bicikov Victor 190. Bicikov Boris 191. Zavada Victor 192. Grinberg Hava 193. Kofman Zelma 194. Kofman Fanea 195. Mozes Evghenii 196. Sisman Frida 197. Goldstein Iakov Smulevici 198. Haikim Idel Gherskovici 199. Zelter Zaiveid Leibovici 200.Rosko Rahman Davidovici 201. Kîsa Hristofor Ivanovici 202. Kelmenciuk Zinovii Ivanovici 203. Borisova Zinaida Ivanovna 204.Slapakov Nikolai Abramovici 205. Pronoza Evghenii Ilici 206. Brodskaia Dora Zaharovna 207. Koroli Boris Iakovlevici 208. Brodskaia Janna Zaharovna 209. Leah Ivan Zaharovici 210. Dmitrieva Seifa Iosifovna 211. Prokopet Moisei Iosifovici. Judetul Bălti: 212. Kolker Moisei Mihailovici 213. Birinboim Zolea Nutoviei 214. Barenboi Abram 215. Lerner Lona Idelovna 216. Rabenko Alexandr Israilevici 217.Rapaport Beeno Boris 218. Kusnir Semion Aronovici 219. Goldis Abram Isaakovici 220. Garber Sioma Ovsi Iankelevici 221. Weisman Toivi Saevici 222. Rozenblat Moise Lipov 223.Roll Valter Livovici 224. Kusnir Haia Eftimovna 225. Brinboim Monea Nutuvici 226. Kat Oscar Gers-Berovici 227. Kevilevin Ihil Moskovici 228. Kiseleva Seiva Zisileva 229. Bujor Tatiana Iakovlevna 230. Ghelman-Vaitraub Fanea Pinkrovna 231. Roizman Nlemi Borisovna 232. Harak Polea Zelmovna 233. Grinberg Misa 234. Ghelman Ivte Itkovici 235. Serman Moise Beilovici 236. Fux Naftul Abramovici 237. Rîlskii Grigorii Afanas 238.Haot Niusin Ghersovicii 239. Jukovskii Boris Iosifovici 240. Tuprik Aizea Davidovici 241. Rudima Anton Gheorghevici 242. Kleiman Moise Isaakovici 243. Pogorelovskii Mihail Samuilovici 244. Babinetki Ivan Pavlov 245. Zernovoi Ivan Ivanovici 246. Reaboi Andrei Anufrievici 247. Stratiiciuk Iakov Stepan 248. Gomeniuc Ivan Eliseevici 249. Grinberg Haia Solomonovna 250. Grinberg Fira Izrailevna 251. Leabis Tatiana Isidorovna 252.Vikinskii Fiodor Ivanovici 253.Gavriliuk Petr Petrovici 254. Golik Ivan Andronovici 255. Glinberg Moise Grigorevici.

    Tabelul nr. 4 cu membri Partidului Comunist din România, basarabeni si bucovineni, sositi în URSS, în calitate de emigranti politici (fosti voluntari ai Armatei Republicane în Spania s.a.), pe care CC al PCR îi recomandă pentru a fi transferati în Partidul Comunist al bolsevicilor din toată Rusia: 1. Tismenetki Leon Moiseevici 2. Telmer Elias 3. Kleiman Moisei Solomonovici 4. Vihrev Abram Naumovici.

    Din partea de răsărit a României, armata română se retrăsese fără luptă, deci nu existau nici un fel de consecinte dureroase pricinuite românilor sau evreilor de aici, datorită înclestărilor armate. Si cu toate acestea, în 1940, împotriva armatei române în retragere, evrei înarmati au umilit si au lichidat, prin împuscare, ofiteri si soldati români. Armata română primise ordin să nu răspundă la provocări. Este evident că acesti evrei se coalizaseră, cu arma în mână, cu armata de invazie a URSS, împotriva propriei tări, România, încadrându-se astfel în programul si activitatea comunistilor evrei de până acum, împotriva statului român. Singurul român care a fost în fruntea Partidului Comunist, până după al doilea război mondial, a fost îndepărtat din functie în 1924, pentru că începuse să regrete si să nu mai accepte aceste programe de desfiintare a României.

    Asupra familiilor de români care se refugiau din calea ocupantului rus, evreii s-au dedat la jafuri si omoruri.
    Din Basarabia, Tinutul Herta si nordul Bucovinei, trenurile mortii pornesc spre Siberia, începând cu anul 1940 si din 1944,până în anii de după 1950. Morti pe drum, în vagoane de vite, din lipsă de aer si apă. Moartea seceră în lagărele de exterminare. Adevărate stafii, schelete umane. Sute de mii de civili români. Putinii supravietuitori au avut parte numai de persecutii, până la moarte. Toate acestea în răsăritul României căzut sub ocupatia bolsevică. Dar în România (între granitele României de azi), ce s-a întâmplat între 1944 - 1964 ? In 1948 comunistii preluaseră întreaga putere politică în România. Are loc lichidarea totală a clasei conducătoare din România, a tuturor elitelor si a multor altor români, din poporul de rând. In întreaga Românie, din 1921 până în timpul celui de al doilea război mondial, erau aproximativ 1000 (o mie) de comunisti, în mare majoritate alogeni, conducerea apartinând evreilor. Din 1948 până în 1964, în România au fost întemnitati peste două milioane de români si peste două sute de mii au fost lichidati în puscării si lagăre. Singura fortă politică decizionlă, în România, o formau comunistii. Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român din anul 1948: Gheorghe Gheorghiu-Dej - Secretar general, Ana Pauker- Secretar, evreică, Vasile Luca- Secretar, evreu, Teohari Georgescu- Secretar, evreu, Lothar Rădăceanu- Secretar, evreu. Se impune precizarea că ministrul de interne al noii orânduiri comuniste din România a fost tot evreu, Teohari Georgescu. Si altii, sefi ai securitătii. In acest context se poate întelege mai bine, de ce colonelul Alexandru Nicolski, evreu, este exemplul tipic de ofiter de securitate vinovat de genocid împotriva românilor. Apare un fenomen demn de retinut. In viata publică, evreii din Comitetul Central al Partidului Comunist Român ,după preluarea puterii, (a se vedea, spre exemplu, anul 1948), apar cu nume românesti- cu o exceptie, sau două. Evreii comunisti din 1940 au numele lor evreiesc.

    Fenomenul românizării numelor, după război si în timpul comunismului, se răspândeste si în rândul altor categorii de evrei, încât, în aparentă, după nume, o parte din evrei au dispărut. Nu înseamnă că nu au mai existat si evrei cu nume evreiesti. N-au avut nici un fel de dificultăti pentru afirmare socială, politică, profesională, nici unii, nici altii. Dimpotrivă, evreilor, majoritătii zdrobitoare, li s-a asigurat, în viata României, locuri de sefi. Dăm în continuare o listă de evrei care au format conducerea României în primii ani de domnie a comunismului, datele fiind extrase din The Plot Against the Church, de Maurice Pinay, de la p.73-77 (Cf. Traian Golea, Cum se regizează condamnarea unui popor, Romanian Historical Studies, 1996, ed. II ,p. 7-9 ). Evrei în Guvernul României:

    1.Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe si agenta nr.1 a Moscovei la Bucuresti.
    2. Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului de Externe.
    3.Iosif Chisinevschi, alias Jakob Broitman, vicepresedinte al Consiliului de Ministri si membru al Comitetului Central.
    4. Teohari Georgescu, alias Burah Tescovich, Ministru de Interne.
    5. Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar General al Adunării Nationale, realul conducător al Adunării.
    6. Lothar Rădăceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru.
    7. Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn, originar din Galati, Ministru al Minelor si membru al Comitetului Central.
    8. Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei.
    9. Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, sef al Securitătii, originar din Brăila.
    10. Heinz Gutman, sef al Serviciului Secret Civil.
    11. William Suder, alias Wilman Suder , sef al Contra Spionajului.
    12. Colonel Roman, alias Roman Walter, [tatăl lui Petre Roman (care se laudă că este român)], sef al Serviciului de Educatie, Cultură si Propagandă al Armatei.
    13. Alexander Moghioros, Ministru al Nationalitătilor, evreu din Ungaria.
    14. Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, sef al Comisiei de Control al Străinilor.
    15. Maior Lewin, evreu, fost ofiter în Armata Rosie, sef al Cenzurei pentru presă.
    16. Colonel Holban, alias Moscovich, sef al Securitătii pe Bucuresti.
    17. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne.
    18. Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, sef al Departamentului pentru pasapoarte în Ministerul de Externe.
    19. Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, presedinte al Sindicatului Muncitoresc
    20. Stupineanu, alias Stappnau, sef al Spionajului Economic.
    21. Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elvetia.
    22. Harry Fainaru, alias Hersch Feiner, sef de legatie în Ambasada din Statele Unite.
    23. Ida Szillagy, evreică, prietenă a Anei Pauker. Reala conducătoare a Ambasadei din Londra.
    24. N. Lăzărescu, alias Burach Lazarovich, însărcinat de afaceri a României la Paris.
    25. Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat.
    26. Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor.
    27. Liuba Chisinevschi, alias Liuba Broitman, presedintă a Femeilor Române Antifasciste.
    28. Lew Zeiger, evreu, director general în Ministerul Economiei.
    29. Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe.
    30. Marcel Breslasu, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor.
    31. Silviu Brucan, alias Bruekker, redactor sef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza dezamăgirea poporului în ce privea domnia comunismului. In acelasi timp conducea si înscenata campanie antisemită din România.
    32. Samoila, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii.
    33. Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii.
    34. Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liberă.
    35. Jehan Mihai, alias Jakob Michael, sef al industriei cinematografice române.
    36. Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societătii Radiofonice Române.
    37. Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietică, Presedinte al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor.
    38. Profesorul Weigel, tiranul Universităţii din Bucuresti. Conducea operatia de epurare a studentilor anti comunisti.
    39. Profesorul Lewin Bercovich, un alt tiran al Universitătii din Bucuresti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia.
    40. Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahută, de continutul care nu se armoniza cu comunismul.
    41. Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României.
    42. Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin si Sam Asriel (Serban).
    Extremistii de stânga si atrocitătile comise nu pot scăpa de verdictul: holocaust, genocid, crimă la adresa umanitătii.
    Considerăm că poporului român trebuie să i se ofere din partea organismelor internationale evreiesti, din partea evreilor de pretutindeni si din partea statului Israel, pentru Holocaustul săvârsit de evreii comunisti împotriva românilor, suma de 2oo (două sute) miliarde euro.

    II Matatias Carp, evreu din România, în Cartea Neagră, Bucuresti, 1946, vol. 1, p. 48, scrie "presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de către evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Română, recucerind aceste teritorii în 1941'"

    Deci, după Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români (presupunând sau pretextând injurii sau ofense ce s-ar fi adus...) .

    În 1944, desi armata română încetase orice luptă cu URSS, românii fiind angajati în bătălii împotriva Armatei germane, sovieticii deportează în URSS pe cei 180 000 de militari români, de pe linia frontului. Acestia nu mai trăseseră nici un foc de armă împotriva militarilor sovietici. Nu erau prizonieri în urma unor lupte. Foarte multi îsi dorm somnul de veci în pământul lagărelor de exterminare. Teroarea comunistă cuprinde întreaga Românie. Evreii comunisti preiau, progresiv, puterea sub protectia Armatei URSS, încât în 1948 sunt stăpânii absoluti ai României. Nimeni nu îndrăznea să aibă o altă părere despre holocaustul (genocidul) împotriva românilor, din 1940 si din prima jumătate a anului 1941, din teritoriile românesti anexate de URSS si din anii de după război, din România cu granitele de azi, fără riscul de a fi condamnat la puscărie pe viată, sau lichidat. Apar documente contrafăcute, mărturii si declaratii sub santaj, amenintări si tortură.

    Istoricul american Nicholas M. Nagy-Talavera, evreu născut în România, în The Green Shirts and the Others, Hoover Institutions Press, Standfort, California, 1970, p. 305, în editia în limba engleză, din România, din 2001, p.427 si în editia în limba română, din România, cu titlul Fascismul în Ungaria si România (Subtitlul din engleză, Fascism in Hungary and Romania, devine titlu), din 1996, la p.414, scrie: "Rusii au cerut cedarea Basarabiei si a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar si lipsit de orice echivoc. În haosul în care a urmat, generat de o retragere românească dezordonată, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit să se întâmple. Populatia evreiască si cea ucrainiană, în entuziasmul generat de plecarea autoritătilor române, care făcuseră din această provincie, cea mai prost administrată parte a tării, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea să-i coste scump un an mai târziu."

    Trecuse un sfert de secol între lucrarea lui Matatias Carp si cea a lui Nagy -Talavera. Erau alte vremuri. Nagy-Talavera n-a mai avut curajul, ca predecesorul său, să nege atrocitătile săvârsite de evrei în 1940.

    Deci "s-au petrecut multe lucruri ce n-ar fi trebuit să se întâmple. Populatia evreiască si ucrainiană i-a tratat pe românii aflati în retragere într-un mod care avea să-i coste scump un an mai târziu."

    Este evident, în citatul de mai sus este vorba de fapte cutremurătoare, săvârsite de evrei împotriva românilor, în 1940, altfel autorul nu le-ar fi considerat drept cauză a ceea ce a urmat mai târziu, în 1941. De asemenea recunoaste că s-a actionat atât asupra armatei române, cât si asupra românilor civili. Din text mai reiese că de vină este populatia evreiască, nu numai evreii comunisti. Numai că si Nagy -Talavera face tot ce poate, ca aceste doar câteva rânduri despre genocidul evreilor (holocaustul), din 1940, împotriva românilor, să se piardă în sutele de pagini ale lucrării. Si neprecizând ,,lucrurile ce n-ar fi trebuit să se întâmple", cititorul trece si peste aceste doar câteva cuvinte, ca si cum evreii n-ar fi de vină de crime la adresa umanitătii. Că este asa si nu altfel, reiese fără echivoc, chiar din titlul capitolului în care chiar si cititorul versat descoperă cu greu aceste câteva rânduri: The Legion against Carolist Romania - Legiunea împotriva României carliste. Cu alte cuvinte, legionarii împotriva României carliste. Numai că citatul pe care l-am reprodus înseamnă Evreii împotriva României - o adevărată ,,carte neagră" a genocidului evreiesc împotriva românilor.

    Dacă în prima parte a acestui material destinat mass-mediei, am evitat să reproducem unele documente, pentru a nu aduce la lumina zilei rănile adânci, deschise în fiinta poporului român, totusi ne vedem siliti să retinem câteva. Toate se găsesc în arhiva Ministerului Apărării Nationale si în unele cărti de specialitate. Spre exemplu, vezi Alex.- Mihai Stoenescu, Armata, maresalul si evreii, RAO International Publishing Company, 1998:

    ,,La Chisinău, 400-500 evrei comunisti constituiti în bandă, înarmati unii cu pusti si revolvere, iar altii cu pietre si bastoane, au cerut directorului Ionet, medicul spitalului de copii, ca imediat clădirea acestuia să fie predată. La încercarea medicului de a calma spiritele, l-au împuscat, după care au năvălit în spital, devastându-l complet, iar pe copiii aflati internati, omorându-i si aruncându-i afară pe geamuri."

    "Populatia evreiască de pretutindeni a avut o atitudine ostilă si de sfidare, batjocorind pe functionari, asasinând pe unii dintre ei, furând tezaurul institutiilor statului, etc."

    "În judetul Cetatea Albă bande comuniste evreiesti au schingiuit preoti, le-au ars bărbile cu tigări, au devastat bisericile."

    "Populatia si în special evreii s-au înarmat cu armament luat de la unitătile noastre. Evreii din Basarabia continuau să atace fractiuni izolate, la adăpostul trupelor rusesti ."

    "Populatia evreiască a ajutat la dezarmare."

    "Exodul populatiei române constituie o dramă de nedescris. Locuitorii evrei organizează pretutindeni-până si în Galati- o adevărată rebeliune cu jafuri si omoruri."

    "Ciocniri între trupele române si populatia evreiască ce voia să sechestreze trenurile de evacuare au avut loc si la Ungheni, soldate cu morti si răniti."

    "La îndemnul trupelor sovietice, unii militari minoritari din cadrul Armatei a 4 - a si a 3-a române au dezertat cu armamentul si munitia din dotare. Ulterior acestia au fost organizati în bande înarmate si au actionat împotriva fostelor unităti."
    La 6 iulie 1940, pierderile Armatei române (primise ordin, pentru a evita războiul, să nu răspundă la provocări) au fost următoarele: ucisi, răniti, dati dispăruti - 356 cadre si 42.876 soldati si gradati.

    "La Bolgrad, comunistii circulau pe străzi având ca semn distinctiv steaua evreiască cu 6 colturi si o panglică rosie."

    "Evreii din Chisinău au arborat drapele rosii, manifestând pe stradă si barând străzile spre gară pentru a nu permite retragerea functionarilor români; au ocupat de asemenea localurile institutiilor, comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin si Stol au fost executati de evrei în stradă."

    "În toate satele s-au arborat steaguri rosii si în special evreii..."
    Documentatia e bogată, dar într-un articol de presă, putine documente pot fi reproduse. Unele, care evidentiază sadismul evreilor, din timpul rebeliunii iudaice din 1940, împotriva românilor, au fost evitate, dar niciodată nu e prea târziu. Cuvintele lui Nicolae Iorga sunt edificatoare în sensul acesta:

    "Se adună si cresc văzând cu ochii documentele si materialele, acte oficiale si declaratiile luate sub jurământ. Înalti magistrati si bravi ofiteri, care si-au riscat viata ca să apere cu puterile lor retragerea si exodul românilor, au văzut cu ochii lor nenumărate acte de sălbăticie, uciderea nevinovatilor, lovituri cu pietre si huiduieli. Toate aceste gesturi infame si criminale au fost comise de evreimea furioasă, ale cărei valuri de ură s-au deslăntuit ca sub o comandă nevăzută (s.n.).

    De ce atâta ură?

    Aşa ni se răsplătesc bunăvoinţa şi toleranţa noastră?

    Am acceptat acapararea si stăpânirea iudaică multe decenii si evreimea se răsbună în ceasurile grele pe care le trăim. Si de nicăieri o dezavuare, o rupere vehementă si publică de isprăvile bandelor ucigase de sectanti sangvinari. Nebunia organizată împotriva noastră a cuprins târguri, orase si sate (s.n.). Fratii nostri îsi părăsesc copiii bolnavi, părintii bătrâni, averi agonisite cu trudă. În nenorocirea lor ar fi avut nevoie de un cuvânt bun, măcar de o fărâmă de milă. Sprijin cald si un cuvânt întelegător, fie si numai sentimental, ar fi primit cu recunostintă. Li s-au servit gloante, au fost sfârtecati cu topoare, destui dintre ei si-au dat sufletul. Li s-au smuls hainele si li s-au furat ce aveau cu dânsii, ca apoi să fie supusi tratamentului hain si vandalic(s.n.). Românimea aceasta, de o bunătate prostească fată de musafiri si jecmănitori, merita un tratament ceva mai omenesc din partea evreimii care se lăuda până mai ieri că are sentimente calde si frătesti fată de neamul nostru în nenorocire." (De ce atâta ură?, în Neamul Românesc, din 6 iulie 1940).

    Până si avocatii evrei, chemati prin profesie să apere pe cei nedreptătiti, au participat la genocidul împotriva românilor, au fost lideri de grup de evrei criminali, au întocmit liste pentru asasinate:

    "În Soroca bande de comunisti evrei conduse de avocatul Michael Flexer după ce au ocupat clădirea primăriei si a politiei au asasinat în fata statuii generalului Poetas pe comisarul Murafa si ajutorul său Eustatiu Gabriel."

    "În Chisinău listele de executii au fost întocmite de intelectualii comunisti evrei, avocatul Carol Steinberbg, avocata Etea Dinar si dr. Derevich."

    "Astăzi a fost ultima zi a evacuării si a fost hotărâtă zi de doliu national. Evreii si comunistii s-au purtat oribil. Asasinatele si molestările....."

    Cititorul însusi poate completa lista cu ororile săvârsite de evrei. Asa, din Paul Goma, Săptămâna Rosie, 28 iunie - 3 iulie 1940, sau Basarabia si evreii, Editura Vremea XXI, 2004:

    ,,Nu putini erau înarmati si agitau liste negre, amenintând pedepsirea celor figurând acolo."

    La Cernăuti ,, Evreii l-au împuscat pe preotul bisericii catolice, pe câtiva gardieni. Evreii tineri (15 - 16 ani) au dezarmat soldati, i-au pus să se dezbrace, apoi i-au înjunghiat cu propriile baionete."

    ,,Imediat după plecarea soldatilor români, evreii, în număr de câteva zeci de mii, în afară de faptul că au comis tot felul de delicte, au deschis portile închisorilor, înarmând pe detinuti, au început cu furie să masacreze pe românii aflati pe străzi, au jefuit băncile, casele particulare, au incendiat bisericile si palatele." Iată nume de evrei din Cernăuti, căpetenii ai bandelor de evrei asasini, din timpul genocidului antiromânesc: Marek Ficher, Filip Beer, Max Weissman, Bruell, dr. Zuflucht, dr. Kehr, dr. Sasa Pimensohn. Sau de tineri evrei asasini: Aufleger Feibis, Fisher, Abacumov, Eisinger, Sigi Bainer (Sigismund Brainer, sau Bayner, Beiner - îl găsim apoi, în regimul comunist, la Cluj, la securitate, adevărat tortionar, loctiitor al sefului serviciului anchete la Directia Regională a Securitătii). Si în Cernăuti, evreii preiau puterea lucală: Salo Brül - comisar, Glaubah - primar, Hitzig - ajutor de primar, Meer (Beer) - prefect. Deci se cunosc sefii progromului antiromânesc, prin asasinate la fata locului si prin încărcarea trenurilor de vite, cu români, spre Siberia. La fel s-a întâmplat si în alte localităti. La Chisinău, avocatul Steinberg - conducătorul sovietului comunal. La Chilia Nouă, dr. Robinovici, medic primar al orasului, seful comitetului local. La Soroca, Leizer Ghinsberg - conducătorul actiunii teroriste. Lista poate continua cu alti evrei, cu sutele de evrei din conducerea comunistă, factori politici, de decizie, împreună responsabili de genocidul împotriva românilor.

    ,,Însisi copiii evrei, dintre care unii chiar străjeri, asteptau în gări trenurile refugiatilor, pentru a-i înjura si a le arunca cu pietre si orice obiecte care cădeau la îndemână, creând o impresie oribilă."

    ,,Preotul Bujakovski din Tighina a fost împuscat de teroristii evrei."

    Spre o documentare mai largă, cititorul poate apela si la prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu, Asa a început holocaustul împotriva Românilor, Bucuresti, Editura Majadahonda, 1995:
    ,,Incidentele, mai ales cu populatia evreiască, au avut loc pretutindeni. Din această cauză evacuările în multe locuri au fost imposibile. S-au împuscat functionari, s-au atacat chiar unităti militare."

    Cititorul, dacă doreste, are la dispozitie o carte alcătuită doar din documente (128 la număr), reproduse după originalele din arhive - Locotenent - colonel Alesandru Dutu, dr. Constantin Botoran, Situatia evreilor din România,1939-1941,Editura Tara Noastră, Uniunea Vatra Românească, Bucuresti, 2003 (Carte interzisă si trimisă la topit): ,, În toate orasele basarabene si nord bucovinene...s-au format grupuri de evrei înarmati, în majoritate tineri de ambele sexe, care numaidecât au început actiunea teroristă. Au fost împuscati cu predilectie functionarii judecătoresti, cei politienesti, slujitorii altarului, precum si functionarii financiari, acestia din urmă cu ocazia devalizării diferitelor casierii ale Statului... Au fost cazuri când executiile au luat aspectul unei sinistre vânători de oameni, în care tot ce putea constitui un element reprezentativ românesc stimula activitatea sângeroasă a tinerilor teroristi evrei."

    După ultima zi a evacuării Basarabiei, a nordului Bucovinei si a Tinutului Herta, de către Armata română şi unele familii de români, evreii au continuat o altă evacuare, umplând trenurile pentru animale, cu români pentru lagărele de exterminare din Siberia. Epurare etnică prin holocaust în proporţie de masă. În România, din 1948, umplu puşcăriile cu milioane de români, dintre care, sute de mii, vor fi lichidaţi.

    Se impune cu necesitate înfiinţarea unei comisii pentru studierea holocaustului (genocidului) evreilor împotriva românilor si publicarea lucrărilor rezultate din aceste cercetări.

    Societatea Culturală Bucureşti - Chişinău
    Gheorghe Gavrilă Copil Tel.021-7456782
    preşedinte

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia

    Este binecunoscut faptul, ca foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor si actiunilor regimului sovietic. Oricat s-a straduit istoriografia comunista sa dea vina pe o consecinta a fascismului si a "secetei din 1945 - 1946", n-a izbutit sa justifice politica antinationala si antiumana a regimului stalinist in asa numita Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca.

    "Toti au murit"!
    In 1947, cand de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentara din RSSM a depasit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33,2 la suta, a uleiului - cu 39,5, a carnii - cu 32,5, a conservelor - cu 101,9 procente. Acest lucru il aflam din sursa oficiala - gazeta "Moldova Socialista" din 28 ianuarie 1947. Este evident, ca aceste produse alimentare proveneau din productia sechestrata de la tarani si se exporta in URSS in timp ce producatorii din Moldova mureau de foame.
    Cu regret, ceea ce vreau sa va prezint depaseste cu usurinta orice film de groaza. Anul 1947. Canibalism in socialism. La dispozitia cititorului punem cateva documente extrase dintr-un dosar al Procuraturii RSSM din acel an. Toate documentele acestui dosar poarta mentiunea: SECRET si STRICT SECRET (sursa: Arhiva Nationala a RM, Fond.3085, inv. 1, dosar 129).


    Canibalismul in RSSM era un secret de stat. Era categoric interzis de a vorbi sau scrie despre cruzimea NKVD-istilor si a activistilor sovietici care luau toate rezervele de hrana ale bastinasilor, maturandu-le podurile...Nu veti gasi nici o gazeta sau revista sovietica din acei ani , in care sa se mentioneze, cel putin statistic cazurile multiple de canibalism. Secretul de stat era pastrat cu strictete. Nu voi face un comentariu pentru documentele care le pun la dispozitia Dvs., stimati cititori, subiectul fiind prea pe intelesul fiecaruia si sa ne fereasca Bunul Dumnezeu de cele ce veti citi mai jos.

    Este destul de dificil de vorbit despre canibalism. Cu atat mai mult despre canibalism in Basarabia, in estul Europei. Nu in Africa si nici in Amazonia, ci la Chisinau, Orhei, Balti, Cahul etc. E foarte greu de imaginat ca in aceasta provincie romaneasca (lasata rusilor in 1940 fara nici un foc de arma, reintoarsa de Maresalul Ion Antonescu pentru o scurta perioada din 1941 pana in 1944 si reocupata de sovietici in acelasi an), existau case "sigilate", pe ele fiind afisata inscriptia "Toti au murit". E foarte greu de imaginat ca in aceasta parte a Moldovei copiii erau vanati pe strazi, adusi in case, omorati si mancati...

    STRICT SECRET
    009-24
    13.II.47
    Procurorului General al URSS, tov. Gorsenin C.P.
    Raport special "Despre situatia grea a populatiei din RSS Moldoveneasca"

    Prin prezentul, consider de datoria mea sa va informez despre urmatoarele:
    Din cauza secetei si a neroadei, in Republica s-au creat conditii extrem de dificile privind situatia alimentara, care au adus complicatii populatiei, indeosebi de la sate, in consecinta - imbolnaviri de distrofie in masa, cresterea mortalitatii si a cazurilor de canibalism.
    Din informatia netotalizata, pana la 5 februarie 1947 in Republica s-au inregistrat 213.000 bolnavi de distrofie, dintre care copii de varsta pina la 4 ani - 39.000, de la 4 la 14 ani - 33.000 oameni. Au fost instalate 14.000 paturi in baraci temporare. in total au decedat 9.000 oameni.
    Numarul bolnavilor si al decedatilor creste din zi in zi. De exemplu , de la 1 februarie pana la 5 februarie, numarul bolnavilor de distrofie a crescut cu 24.000 de oameni, in aceste cinci zile au decedat 2.000 oameni.
    Au fost depistate 34 cazuri de canibalism (certificatele cu descrierea amanuntita se anexeaza). Republica a primit un ajutor considerabil din partea guvernului URSS.
    Au fost date dispozitii procurorilor judeteni, orasenesti si raionali de a controla cum a fost impartit acest ajutor destinatarilor.
    tinand cont de situatia creata in Republica, din zi in zi creste criminalitatea: banditismul, furturile, omorurile s.a.

    Toti procurorii au primit dispozitii pentru a activiza lucrul cu crimele nedescoperite. Drept consecinta a situatiei, s-au supraincarcat inchisorile si celulele de arest preventiv ale militiei.
    La 6 februarie 1947 a fost adoptata o hotarare a Biroului CC al PC (b)M, in care se mentioneaza cresterea criminalitatii in legatura cu problema alimentara si au fost preconizate masuri de acordare a ajutorului organelor MAI din partea organelor de partid si sovietice si chiar a populatiei pentru aparare si pentru intensificarea luptei cu criminalitatea.
    Aceste lucruri am avut de relatat. Anexa pe 6 file.
    Procurorul RSS Moldovenesti
    consilier judiciar de Stat
    Colesnic.

    Certificat despre cazuri de canibalism in Republica catre 10 februarie 1947

    Judetul Chisinau
    1. La 23 decembrie, anul 1946, locuitorii satului Milestii Mici, raionul Chisinau, Stici Eudochia Constantinovna, nascuta in 1910, moldoveanca, si Popov Vera Ivanovna, nascuta in 1914, moldoveanca, in complicitate au taiat si intrebuintat ca hrana pe fiica lui Stici, Stici Maria Petrovna, in varsta de 10 ani. Au avut intentia de a o taia pentru acest scop si pe fiica lui Popov, iar apoi pe a doua fiica a lui Stici - Nina, de 14 ani, dar ultima a fugit din casa. Stici si Popov sunt bolnave de distrofie.
    2. La 17 ianuarie, anul 1947, in satul Caracui, raionul Kotovsk, taranca saraca Svet E.E. a plecat la punctul de repartizare a produselor lasand acasa copiii: Serghei de 11 ani, Maria, de 8 ani, Vasile de 5 ani si Vasilisa de 2 ani. in lipsa mamei, fiul mai mare, Serghei, a omorat-o pe sora sa de 2 ani, iar partile moi ale corpului le-a fiert si le-a mincat cu ceilalti copii. Toti copii sunt bolnavi de distrofie de gradul 2 si 3, anterior, ei mancasera carne de pisici si caini.
    3. La 20 ianuarie, anul curent, locuitoarele satului Minjir, raionul Bujor, Magurcean Nina Antonovna si Grincovscaia Axinia Antonovna s-au inteles intre ele si l-au rapit pe baietelul tirsin Denis, de 9 ani, apoi l-au adus acasa la ele, l-au taiat si l-au mancat. Mangurcean N.A. si Gruncovsacia A.A., nascute in 1917 si, respectiv,1925, moldovence, au fost arestate.
    4. La 22 ianuarie 1947, locuitorii satului Milesti, raionul Kotovsk, Scarevnea Stepan Stepanovici, nascut in 1912, moldovean, taran sarac, in complicitate cu sora sa, Graur Anastasia Feodorovna, in varsta de 48 de ani, au omorat-o pe fiica ultimei de 3 anisori, Parascovia, si au mancat-o. Peste citeva zile, cu acelasi scop, Scarevnea a omorat-o pe sora sa, Graur A.F. in ianuarie curent, Scarevnea a adus in casa sa patru cadavre de adolescenti, dintre care unul l-a consumat drept hrana, altul l-a dat lui Scarevnea Vera Antonovna, care locuieste in vecinatate cu el, iar doua cadavre ale unor fetite intre varste de 7-10 ani, le-a taiat in bucati si le-a dus in satul Cigherleni. in afara de acestea, tot la el in casa a fost gasit cadavrul unui adolescent de 14 ani fara cap, maini si picioare, ascuns in soba, fiind invelit cu niste haine. Scarevnea este sanatos fizic, a primit deseori ratie alimentara, pe care, partial, o vindea, Scarevnea a fost arestat.

    5. La 27 ianuarie 1947, locuitorul S. Sofia, raionul Bujor, Cazac Pavel Vasilevici, nascut in 1904, in complicitate cu fiul sau Alexandru, nascut in 1931, si cet. Petruhin - 1933, au invitat in casa lor pe adolescentul Cristea Vascu Horolovici, nascut in 1934, l-au taiat si consumat ca hrana. Cazac a fost arestat.
    6. La 28 ianuarie curent, adolescentul de 15 ani, Romanciuc Semion Gavrilovici, intorcandu-se de la piata din satul Bujor, a hotarat sa innopteze la cunoscutii sai, Romanciuc Ivan Vasilevici, in varsta de 15 ani, si fratele lui Romanciuc Grigore Vasilevici, de 12 ani, care traiau impreuna cu mama lor Romanciuc Maria Dmitrevna, in varsta de 40 ani, taranca saraca. Noaptea, fratii Romanciuc l-au omorat pe Romanciuc Semion si l-au mancat.
    7. La 24 ianuarie curent, locuitorii satului Milestii Mici, judetul Chisinau, Chihai Constantin Alexandrovici, nascut in 1927, taran mijlocas, si Andronache Nadejda Andreevna, nascuta in 1930, au invitat-o in casa lui Andronache pe vecina Petrascu Parascovia Pavlovna, o fetita nascuta in 1940, au taiat-o in bucati cu scopul de a o intrebuinta in hrana. Chihai si Andronache au fost arestati.

    8. La 25 ianuarie curent, locuitorii satucului Tresteni, judetul Chisinau, Caracuian Grigorii Andreevici, nascut in 1903, taran mijlocas, l-a taiat pe fiul sau, Iacob, nascut in 1933, si l-a mincat impreuna cu toata familia. Caracuian a fost arestat.

    Judetul Cahul
    1. La 19 decembrie 1946, in satul Cazaclia, raionul Taraclia, locuitorii Terzinov Ivan Petrovici, Terzinova Parascovia Dmitrievna si Caramanet Elena Ivanovna l-au omorat si l-au mancat pe copilul lui Caramanet, in varsta de 6 luni, si pe fiul lui Pruceanu (membru al sovietului satesc), in varsta de 8 anisori. Familiile Terzinov si Caramanet au fost arestate.
    2. La 23 decembrie 1946, in satul Taraclia, raionul Taraclia, cet. Randopula M.I., nascuta in anul 1919, bulgaroaica saraca, la 21 decembrie 1946 a nascut un copil, iar la 23 decembrie 1946 l-a omorit si l-a mincat. Randopula a fost arestata.
    3in satul Baurci, raionul Congaz, cet. Ialanin Andrei Ivanovici, nascut in 1916, gagauz, cu acordul sotiei sale, la 7 februarie 1947, si-a taiat propria fiica, in varsta de 6 ani, si a mancat-o. Ialanin a fost arestat.

    4. in satul Besalia, raionul Congaz, cet. Topal Elena Petrovna, nascuta in 1922, impreuna cu sora sa, Zinaida Petrovna, nascuta in 1913, la 3 februarie au mancat cadavrul cetatencei Celac Anghelina Cazimirovna.

    5. in satul Besalia, raionul Congaz, cet. Cogan Ilia Grigorievici, nascut in 1921, a intrebuintat pentru prepararea salamului cadavrul lui Gantatova Elena Stepanovna, in varsta de 45 de ani.

    6. in aceeasi localitate, la 26 ianuarie 1947, cet. Ciacu Gheorghii Gheorghievici, nascut in 1912, taran sarac, gagauz, a taiat-o pe fiica sa, nascuta in 1940, si a consumat-o in calitate de mancare. La 28 ianuarie, tot acest individ l-a taiat pe fiul sau, in varsta de 5 ani, o parte din carne a mancat-o, iar alta a incercat s-o vanda la piata dar a fost arestat.

    7. in satul Chiret-Lunga, taranul Colpacci Andrei Constantinovici si sotia sa, la 3 ianuarie, au consumat in alimentatie cadavrul fiului lor, Niil, nascut in 1945, care murise de distrofie; iar la 9 ianuarie, tot ei au mincat cadavrul mamei, Colpacci Feodora, in virsta de 65 de ani; iar la 11 ianuarie l-au taiat pe tatal sau Colpacci Constantin Constantinovici, in varsta de 70 de ani si l-au mancat. Colpacci a fost arestat.

    8. in satul Tomai, la 2 ianuarie, a murit taranul Carabacjac Piotr Petrovici, nascut in 1896. Sotia sa, Carabacjac Maria Dmitrievna, n-a inmormintat cadavrul, ci l-a consumat ca hrana. Carabacjac a fost arestata.

    9. Tot in aceasta localitate, taranul Cimpoies Vladimir Ivanovici, nascut in 1919, si sotia sa, Cimpoies Ana Ivanovna, nascuta in 1923, au mancat cadavrul mamei sale care decedase. Familia Cimpoies a fost internata la spital.

    10. La 20 ianuarie, in satul Besalma, raionul Congaz, la cimitir au fost retinuti gagauzii bastinasi Antonova Maria Vasilievna, Boico Anastasia Haralampievna si Topal Parascovia, care dezgropau cadavre si le taiau in bucati in scopul de a fi intrebuintate ca hrana. Retinutii s-au dovedit a fi distrofici.

    11. in satul Taraclia, raionul Taraclia, adolescentul Poslor Ivan Dmitrievici, in virsta de 13 ani, bulgar, cu acordul mamei sale, Poslor Stepanida, a taiat-o pe sora sa, in varsta de sase anisori, si au intrebuintat-o ca hrana. Poslor a fost arestat.

    12. in satul Cazaclia, raionul Taraclia, cetateanul gagauz Mantanal A.V. n-a inmormintat cadavrele fratelui si sorei sale, ci le-a folosit in alimentatie. Mantanal a fost arestat.

    13. in satul Barceac, raionul Congaz, cet. Drogol G.G., nascut in 1923, moldovean, n-a inmormantat corpul neinsufletit al copilului de 3 ani, ci l-a consumat drept hrana. Drogol a fost arestat.

    14. La 10 ianuarie in satul Taraclia, raionul Baimaclia, de distrofie au murit Cugureanu D.S. si Cugureanu I.S. Sovietul satesc a incredintat inmormintarea acestora Mariei Ichizli si feciorilor acesteia, Dmitri, nascut in 1927, si Alexandru, nascut in 1931. Ichizli Dmitri si Alexandru au ingropat unul din cadavre, iar pe celalat l-au taiat in bucati si l-au adus acasa, unde l-au mancat. Ichizli sunt bolnavi de distrofie.

    15. in satul Vulcanesti, raionul Vulcanesti, cetateanul Anghis Constantin, nascut in 1899, a omorat si consumat ca hrana pe fiica sa de patru ani si pe o fata de 18 ani, Dernilova Nadejda, care anterior lucrase servitoare la ospataria uniunii de consum Vulcanesti.

    16. La 28 ianuarie, in satul Colibas, raionul Vulcanesti, Schianu Ilie si-a omorat propria fiica, Ecaterina, in varsta de 12 ani si a mancat-o.

    Judetul Bender
    1. La 12 ianuarie 1947, in satul Avdarma, raionul Comrat, Iazadji Nadejda, nascuta in 1907, provenita dintr-o familie de culaci, cu ajutorul fiicei sale Elena, nascuta in 1930, au taiat o fetita de sapte ani, Grec A., si au mancat-o. Ambele au fost arestate.

    2. La 25 ianuarie anul curent, in satul Dezgije, raionul Comrat, a murit de slabiciune Topal Evdochia, in virsta de 40 de ani, de etnie gagauza, si cei trei copii ai sai, intre varste de 2-10 ani. Cadavrele au stat in casa cinci zile. Vecina decedatei, Deli Ana, in varsta de 42 de ani, a furat cadavrul fetitei de 2 ani, l-a taiat in bucati si l-a intrebuintat ca hrana.

    3. La 26 ianuarie anul curent, la locuitorul satului Volontirovca Sarov Grigore, nascut in anul 1929, care este foarte sarac, a venit o fetita de 11 ani si i-a cerut paine. Sarov si sora sa Sarov Ludmila, nascuta in 1926, au omorit-o pe fata, au taiat-o in bucati si au mancat-o. Fratii Sarov au fost arestati.

    4. La 29 ianuarie, in satul Ursoaia, raionul Causeni, a decedat de subnitritie si slabiciune Bolgaru Agafia. La 20 ianuarie fiicele sale, Bolgaru E.P., nascuta in 1926, si Bolgaru A.P., nascuta in 1931, au taiat de la cadavru partile moi si le-a preparat pentru a fi mincate.

    5. La 23 ianuarie, anul curent, in satul Sadaclia, raionul Roman, Cardarar Ioana, nascuta in 1906, in complicitate cu sora sa, au omorat pe fiul ei de sase ani, l-au taiat in bucati, pe care l-au pus la fiert pentru a fi consumate ca hrana. Cardarar este de nationalitate tiganca. Avere si pamant nu are. Duce un mod de viata nomad. Ca pedeapsa ele au primit 120 kg de indemnizatii alimentare.

    6. La 14 februarie anul curent, Lunga Maria, nascuta in 1912, locuitoare a localitatii Romanovca, judetul Chisinau, vaduva, a taiat cadavrul surorii sale, care decedase la virsta de 12 ani, si a intrebuintat-o in calitate de hrana.

    7. La 10 februarie , in casa lui Serpu Leonid, nascut in anul 1912, originar si locuitor al satului Taraclia, raionul Cainari, a fost depistat cadavrul taiat in bucati al unui copil, Uranda, nascut in 1935, pe care Stepu la 9 februarie curent l-a chemat in casa, l-a omorat si pregatit pentru consumatie.

    Judetul Balti
    La 30 ianuarie anul curent, locuitorii satului Glinjeni, raionul Chiscareni, Marineac Pavel, nascut in anul 1918, a invitat la el acasa pe cetateanca Malarciuc Maria, nascuta in anul 1928, pe care a strangulat-o, a taiat-o in bucati pentru a fi preparata si consumata ca hrana. Marineac si sotia sa sunt bolnavi de distrofie de gradul I. Sotii Marineac au fost arestati.

    Judetul Orhei
    La 13 ianuarie 1947, in satul Furceni, raionul Orhei, a decedat cetateanca tulan Ana. A doua zi, noaptea, vecinul acesteia, Gasper A., nascut in 1899, a intrat in casa decedatei, a taiat de pe cadavru carnea, a adus-o acasa si impreuna cu sotia sa, au fiert-o si au consumat-o drept hrana. Peste cateva zile Gasper a decedat de distrofie.

    Raionul Grigoriopol

    In raionul Grigoriopol (malul stang al Nistrului), in satul Sipca, Bulat Aculina, nascuta in 1910, celibatara, la 24 decembrie 1946, la ora 7 dimineata, l-a taiat in bucati, cu toporul, pe fiul sau de opt ani, apoi l-a fiert si l-a mancat. Bulat a fost arestata. Crima savarsita a recunoscut-o.

    Din informatia acestui certificat rezulta ca pina la 10 februarie 1947, au avut loc 34 cazuri de canibalism.

    Aceste cazuri au loc in toate judetele republicii, in afara de Soroca si unul din raioanele din stanga Nistrului.

    Ancheta privind aceste dosare e realizata de organele MAI, iar in unele cazuri, de anchetatorii Procuraturii.

    Conform dispozitiei Ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldovenesti, toti cei invinuiti de canibalism vor fi excortati in orasul Chisinau, in inchisoarea nr. 2. Pe multe dosare, ancheta s-a incheiat, dar, din cauza ca multi invinuiti sunt bolnavi de distrofie in forma acuta, nu avem posibilitatea de a-i excorta in inchisoare, fapt care retine trimiterea lor in judecata in sedinte inchise ale Judecatoriei Supreme a RSSM. La 11.02.1947 primele trei dosare au fost trimise spre examinare Judecatoriei Supreme.

    Procurorul adjunct al RSSM pentru dosare speciale, Consilier judiciar de stat, clasa III (semnat)
    Drugobitki
    12 februarie 1947

    Foametea care s-a abatut asupra Basarabiei odata cu venirea armatei rosii si a puterii sovietice a fost una dintre cele mai ingrozitoare pagini din istoria basarabenilor. Numarul mortilor si al distroficilor crestea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sanatatii, daca la 25 decembrie 1946 erau inregistrati in RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numarul lor crescuse pana la 190 mii.

    In timpul foametei din anii 1945 - 1947 in RSSM au decedat, doar din motive de subalimentatie, peste 200 mii de oameni...

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Abdel Bari Atwani: "Defaimarea evreilor este antisemitism, defaimarea populatiei de culoare este rasism, defaimarea Islamului este libertate de expresie"


    de Roxana Bobolicu HotNews.ro

    La mai bine de o saptamana dupa ce Angela Merkel a declarat ca efortul de a crea o societate multiculturala in Germania a esuat, la Berlin are loc conferinta Qantara.de in cadrul careia se dezbate daca media faciliteaza dialogul intercultural sau, dimpotriva, agraveaza tensiunile dintre culturi. Printre invitati se numara jurnalisti din diferite colturi ale lumii, cei mai multi fiind specializati pe lumea araba. In prima zi a conferintei cea mai interesanta discutie a fost probabil dezbaterea dintre Abdel Bari Atwan, redactor sef al publicatiei Al-Quds Al-Arabi din Londra, si Michael Slackman, seful biroului New York Times din Berlin, dezbatere care a ilustrat perspectivele occidentala si orientala asupra conflictelor interculturale si rolul media in acestea.

    Intrebat daca media agraveaza sau atenueaza conflictele dintre culturi, Atwan a raspuns raspicat ca "media din Occident agraveaza conflictul din Orientul Mijlociu pentru ca exagereaza, induce in eroare cititorii si ignora deliberat anumite aspecte". Acesta a criticat faptul ca despre razboaiele din Iraq si Afganistan s-a scris aproape numai in presa din Vest care manipuleaza oamenii prin mesaje subliminale.

    Slackman, pe de alta parte, sugereaza ca media ar trebui vazute in contextul globalizarii, iar globalizarea inseamna ca suntem conectati, dar nu si ca ne intelegem reciproc. Spre exemplu, scandalul despre caricaturile cu profetul Mohammed a fost interpretat in Occident ca o problema ce tine de libertatea de expresie, iar in Orient a fost vazut ca o blasfemie. "Media reflecta valorile comunitatii", aceasta este problema in opinia lui Slackman.

    Intrebat ce dificultati a intampinat in cariera sa, Atwan a precizat ca una dintre problemele principale a fost interzicerea publicatiei Al-Quds Al-Arabi in mai multe tari musulmane si asta se datoreaza probabil faptului ca "si noi am fost infectati cu virusul libertatii de expresie". Slackman, pe de alta parte, a spus ca i s-a intamplat de multe ori sa fie inteles gresit de unii cititori, insa "asta se intampla atunci cand scrii pentru 20 de milioane de oameni-fiecare interpreteaza lucrurile prin prisma experientei personale". Intrucat Qantara.de este un proiect al Aliantei Civilizatiilor in Germania, invitatii au fost intrebati daca sustin teoria ciocnirii civilizatiilor a lui Samuel Huntington, sau cred mai degraba intr-o perspectiva mai pacifista, precum Alianta Civilizatiilor propusa de ONU.

    "Nu mai exista o civilizatie islamica pentru ca suntem ocupati de Occident. Este un razboi al Occidentului impotriva Orientului Mijlociu. Ciocnirea civilizatiilor este un mit pentru ca la momentul actual asistam la un monolog, nu la un dialog. Razboaiele din Afganistan si Irak nu au reprezentat un dialog. Noi incercam sa va vorbim pasnic, dar unde este raspunsul?" a spus Atwan.

    Revenind la rolul media in conflictele interculturale, Slackman a insistat asupra faptului ca jurnalistii trebuie sa ii faca pe cititori sa inteleaga lumea islamica, sa inteleaga in ce fel suntem asemanatori si in ce aspecte suntem diferiti. "Eu nu reprezint guvernul american si nu reprezint poporul american. Slujba mea nu este aceasta, ci aceea de a explica, de a-i face pe oameni sa inteleaga".

    In contextul unei discutii despre libertatea de expresie, Atwan a afirmat ca "defaimarea evreilor este antisemitism, defaimarea populatiei de culoare este rasism, defaimarea Islamului este libertate de expresie". Astfel, acesta a insistat asupra faptului ca avem nevoie de legi care sa protejeze religia, pentru ca libertatea de expresie nu este o libertate de a insulta. Slackman, insa, s-a declarat un sustinator al Primului Amendament din Constitutia SUA, afirmand ca "daca guvernul ar da legi care sa restranga libertatea de expresie, atunci probabil ca nici un astfel de dialog precum cel pe care il avem acum nu ar fi posibil".

    "Da, exista o limita uneori greu de stabilit intre libertatea de expresie si denigrare, insa aceasta granita ar trebui stabilita de oameni, nu de guvern. Pentru ca in momentul in care guvernul decide toate informatiile pe care le primesti, atunci clar esti pe o cale gresita", a mai spus Slackman.

    Concluzia jurnalistului de la New York Times a fost ca jurnalistii ar trebui sa aiba incredere in publicul cititor si sa il respecte, iar cititorul are datoria sa citeasca nu numai sursele care impartasesc aceleasi opinii cu ale sale si care il fac astfel sa se simta bine, ci si pe cele care nu ii plac, pentru a avea o perspectiva mai complexa asupra lucrurilor.

    Astfel, prima zi a conferintei Qantara.de nu a fost caracterizata de o serie de discursuri despre corectitudine politica, ci a oferit dezbateri aprinse despre conflictele culturale dintre crestini si musulmani si rolul media in cadrul conflictelor, acesta fiind un subiect foarte delicat in Germania la ora actuala. Quantara.de este un portal care promoveaza dialogul cu lumea musulmana, sustinut de Agentia Federala pentru Educatie Civica, Deutsche Welle, Institutul Goethe si Insitutul pentru Relatii Externe. Quantara.de este un proiect realizat in cadrul initiativei ONU Alianta Civilizatiilor si este finantat de Ministerul de Externe german.

    | Înapoi la Subiecte|


     

    DOR DE ION VATAMANU

    | Înapoi la Subiecte|


     

    9 Mai 1945-Nothing to celebrate (for us)

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Istoric al Serviciilor Speciale ale Armatei Romane

    | Înapoi la Subiecte|


     

    Cum i-a ajutat FSB pe comunişti în Republica Moldova


    Arătam acum câtva timp în acest colţ de pagină că Vladimir Voronin, în 2003, l-a decorat pe generalul FSB Veaceslav Uşakov pentru aşa-zisa operaţiune „Dvina” în urma căreia trebuia să fie lichidat Igor Smirnov. Până la urmă, liderul separatist a scăpat cu viaţă, dar s-a speriat şi a acceptat să semneze memorandumul Kozak.

    De ce Patruşev?
    Serviciile secrete ruse au fost puternic implicate în pregătirea terenului pentru federalizarea Republicii Moldova acum şapte ani. Nu e de mirare că preşedintele comunist i-a agăţat de piept generalului FSB ordinul „Ştefan cel Mare”. În acelaşi editorial, precizam că Veaceslav Uşakov, potrivit presei ruse, a fost suspectat că ar fi organizat, în 2007, asasinarea cunoscutei ziariste Anna Politkovskaia.
    Însă preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, în luna octombrie 2010, a deconspirat, precum se ştie, nu unul, ci trei decrete secrete prin care preşedintele comunist le-a acordat cea mai înaltă distincţie de stat a Republicii Moldova unor figuri importante ale serviciilor speciale ruse. În afară de Veaceslav Uşakov şi Serghei Lebedev care au fost distinşi la 5 iunie 2003, cu ordinul „Ştefan cel Mare”, la 11 decembrie 2001, a fost decorat generalul Nicolai Patruşev. Acesta exercita pe atunci funcţia de director al FSB şi a fost decorat de Voronin la doar câteva luni după venirea comuniştilor la putere. Pentru ce „merite” oare?
    În 2001, Patruşev a împlinit 50 de ani. La o privire superficială, s-ar părea că a fost decorat cu această ocazie. Ceva însă nu se leagă. Ulterior, mai mulţi importanţi colaboratori ai lui Vladimir Putin şi-au sărbătorit jubileele. Serghei Ivanov, de exemplu, la acea vreme, braţul drept al liderului de la Kremlin şi fost rezident al spionajului sovietic, în 2003, şi-a celebrat un semicentenar din ziua naşterii. Cu toate acestea, el nu a fost decorat de preşedintele comunist. De ce anume Patruşev totuşi s-a ales cu o înaltă distincţie de stat a Republicii Moldova?

    L-a ajutat pe Voronin să preia puterea în 2001
    Se pare că directorul FSB l-a ajutat mult pe Voronin să vină la putere în 2001. Ca să ne convingem că PCRM nu avea cum să intre la guvernare fără sprijinul Rusiei, trebuie să ne amintim de contextul politic de atunci.
    După o criză economică crâncenă, provocată preponderent de efectele incapacităţii de plată în care intrase Rusia în 1998, Republica Moldova începuse treptat să-şi revină pe la finele deceniului trecut. Se prefigura o uşoară creştere economică în 2000.
    În plus, Chişinăul era foarte aproape să beneficieze, alături de România şi Bulgaria, de o foaie de parcurs pentru aderarea în viitorul apropiat la Uniunea Europeană. Dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, PCRM nu ar fi avut nicio şansă să câştige scrutinul din 2002, când expira mandatul legislativului ales în 1998.
    De aceea, încă în 1999, monstruoasa coaliţie PCRM–PPCD a început să clatine barca puterii în care se cantona Alianţa pentru Democraţie şi Reforme. În consecinţă, mai întâi, a căzut guvernul Sturza. Mai apoi, a fost dezlănţuită o criză constituţională care a dus la dizolvarea legislativului şi provocarea alegerilor anticipate în 2001. Ca rezultat, comuniştii au venit subit la putere şi, deja prin 2002, profitând de efectele întârziate ale reformelor structurale, realizate anterior de ADR, au reuşit să majoreze pensiile şi salariile.
    Este la mintea oricui că în cazul în care alegerile parlamentare nu s-ar fi desfăşurat înainte de termen, roadele revirimentului economic le-ar fi cules democraţii, nu comuniştii. Voronin îşi dădea bine seama bineînţeles că, dacă nu preia puterea în 2001, când schimbarea-n bine încă nu se făcuse simţită în societate, risca să nu intre la guvernare niciodată. Iată de ce, cu sprijinul serviciilor secrete ruse, a întreprins acţiuni subversive de destabilizare şi dezbinare a ADR.
    PCRM a profitat cu vârf şi îndesat de faptul că preşedinte al Rusiei tocmai devenise Vladimir Putin. Energic şi ambiţios, acesta şi-a propus din capul locului să refacă poziţiile pierdute de ţara sa în fostele republici sovietice. Nu e de mirare că generalul Nicolai Patruşev, desemnat în funcţia de director al FSB în luna august 1999, l-a sprijinit pe liderul comunist de la Chişinău. Cunoscutul portal rus Rambler.ru, într-un articol despre Voronin, bunăoară, continuă şi astăzi să susţină ideea potrivit căreia acesta ar fi fost ajutat de Rusia să vină la putere în 2001.

    Istoria se repetă?
    Pe de o parte, în 2000, FSB i-a asigurat Partidului Comuniştilor o bază logistică pe teritoriul autoproclamatei republici nistrene. Fără asistenţa lui Patruşev, acest lucru nu ar fi fost posibil. Vorba e că Smirnov nu-l tolera pe Voronin din cauza originilor transnistrene ale acestuia. Cel dintâi se temea că cel de-al doilea ar putea să devină mai popular decât el în regiunea rebelă şi de aceea îl ignora. Astfel, fără susţinerea Moscovei, Partidul Comuniştilor nu ar fi izbutit să se instaleze confortabil la Tiraspol, unde putea folosi în voie bani murdari pentru a-şi finanţa campania electorală.
    Pe de altă parte, este limpede că anume agenturile ruse, recurgând la tactica şantajului şi coruperii, au provocat animozităţi în ADR şi, în cele din urmă, au îngropat coaliţia partidelor democratice şi proeuropene, forţând alegeri anticipate într-un moment politic extrem de favorabil pentru PCRM. Pentru toate acestea, la finele lui 2001, Voronin l-a răsplătit pe Patruşev cu un ordin.
    Nu vi se pare că istoria se repetă în 2010? Că în actuala campanie electorală, generalii de la Moscova şi agenţii lor îşi câştigă noi distincţii de stat în Republica Moldova? Nu de alta, dar pentru ei acest lucru contează. Cum munca serviciilor secrete este discretă, „aventurierii talentaţi”, după cum i-a numit deunăzi preşedintele Medvedev pe spionii ruşi, caută să compenseze, prin ordine şi medalii, deficitul acut de glorie şi notorietate.

    Un articol scris de marele comentator Petru Bogatu



    » Petre Roman spion pentru KGB
    » A 93-a aniversare a Unirii Bucovinei cu România
    » ARC PESTE TIMP
    » Cum ne-au furat sovieticii câteva insule
    » ROMÂNI UITAŢI, ROMÂNII DIN TRANSNISTRIA
    » DE LA CITITORII NOSTRII: IACOB CAZACU
    » Aniversarea de 90 de ani a Regelui Mihai I
    » Incursiune în infernul lui Igor Smirnov
    » Armata Naţională a RM a arborat Stema României Mari
    » SĂRBATOARE ÎN R. MOLDOVA
    » Capra cu trei iezi şi SBU,
    » Dmitri Rogozin, ursul rusesc şi acvila românească
    » Sfinţire cu peripeţii la Hagi Curda
    » ORDIN CĂTRE ARMATĂ - 22 Iunie 1941
    » Cine a declansat si la ce au folosit razboaiele mondiale?
    » Rusia a pierdut încă o campanie împotriva României!
    » NI SE FURA ISTORIA
    » Un milion de evrei urmează să devină con-cetătenii nostri.
    » Războiul din Transnistria, discutat la New York
    » 3000 DE ROMANI MACELARITI DE SOVIETICI
    » BASARABIA LUI VOLODEA TISMĂNEANU
    » În memoria lui Andrei Vartic
    » CULISELE TRATATULUI ROMANIA-UCRAINA
    » Terorism evreiesc în România
    » ION ILIESCU-BIOGRAFIA SECRETA
    » Holocaustul evreilor împotriva românilor .
    » Canibalismul provocat de sovietici în Basarabia
    » Defaimarea evreilor-antisemitism, defaimarea Islamulu-libertate de expresie
    » DOR DE ION VATAMANU
    » 9 Mai 1945-Nothing to celebrate (for us)
    » Istoric al Serviciilor Speciale ale Armatei Romane
    » Cum i-a ajutat FSB pe comunişti în Republica Moldova